Un nou adjectiv
Îi împleteam Sofiei părul, iar ea își alegea cu grijă elasticele și agrafele dintr-o cutiuță, asortându-le la bluzița de pe ea.
– Mie nu-mi plac culorile triste, îmi spune preocupată. Nu-mi place negrul, maronul, albastrul închis…
– De ce nu-ți plac? o întreb, curioasă.
– Sunt culori de oameni mari. De mămici, de tătici… Nu sunt culori de copii.
– Serios? Și care sunt culorile potrivite pentru copii?
– Culorile copiilor!… Roz, mov, alb, roșu, galben, verde deschis, albastru deschis… mai ales roooooz!
– Îți place ție rozul atât de mult? râd eu.
– Da!!! Roz e o culoare frumoasă, veselă, iubitoasă!
– Iubitoare, vrei să zici?
– Nu, mami! Nu știi?! Iubitoare înseamnă când iubești, când îți place și te bucuri să iubești… Iu-bi-toa-să! Adică e o culoare bună de iubit!
😀 Un fel de ”iubibilă”, cum ar veni.
Related Posts
Tags
Share This
Foarte haioasă micuta ta! Cand sunt mici, copiii au acel ceva, plin de candoare si bucurie, bucura-te de ea si de copilaria ei!