Tort “Vulcanii Noroioşi” (sau “Imperfect Chocolate Mud Cake”)

Dec 6, 2012 by Carla

Se făcea că am avut un weekend plin ochi cu musafiri dragi de acasă şi cu bucate îmbelşugate gătite cu suflet pentru sanatatea şi desfătarea tuturor, de la mic la mare.

Se făcea că în toiul distracţiei Sofia s-a îmbolnăvit tare şi întreaga zi de sâmbătă ne-am petrecut-o schimbând scutece fără număr, fără număr, fără număr… Iar, pe seară, Natalia a prins-o din urmă, ca să rămânem cu totul prizonieri acasă… planurile noastre festive, de  ieşire în oraş, năruindu-se din temelii.

Se făcea că fetele au continuat să bolească zile la rând, chiar şi după plecarea musafirilor, punându-mi la grea încercare sertarul imaginaţiei în care păstrez reţetele de regim. Cu alte cuvinte, n-au mâncat mai nimic.

Şi se făcea că luni m-a lovit boala şi pe mine, căci cum altfel s-ar fi putut întâmpla chiar de ziua mea…

Aşa că mi-am petrecut dimineaţa alergând la baie ba cu Sofia, ba cu Natalia… asta în răstimpurile în care reuşeam să ies eu de acolo. Apoi am pierdut ore întregi căutând un laborator unde să facem nişte analize şi m-am întors acasă epuizată, abia aşteptând să pun fetele la culcare, ca să dorm şi eu în rând cu ele şi să-mi revin cât de puţin.

Despre alte planuri festive nici nu mai putea fi vorba. Tot ce-mi doream era să nu se agraveze starea fetelor… şi nici a mea.

Însă fetiţele mele, la cei 2 ani şi 9 luni, sunt deja suficient de mari ca să-mi dejoace orice plan contravine cu aşteptările lor. Astfel că, după ce a fost nevoie să le explic de mai multe ori de ce nu vom avea tort şi nu vom putea sufla în lumânări, Sofia a adormit cu ochii în lacrimi mari şi grele, prinzându-mă de faţă cu mânuţele ei mici, mângâindu-mă şi rugându-mă insistent: “Mami, te iooooooog…. Faşem un tolt miiiiic, uite aşa de miiiiiiiic…. şi nu păpăm din el!…. cântăm “La mulţi ani tăiască” şi suflam în lumânări o dată şi gata…. da?!… Te ioooooooooog, mami… te iooooooog! Nnma’ o dată şi gata… Mami, mami, mami! Te ioooooog…. Faşem tooooooooolt…”

Să vedem cine ar fi putut să refuze astfel de rugăminţi. Eu una n-am avut putere să-mi dezamăgesc fetiţa.

Aşa că m-am ridicat cu greu din pat, m-am târât în bucătărie şi, între două crampe şi alergări la baie, am preparat o reţetă de Chocolate Mud Cake, la care visam de multă vreme, dar nu apucasem să-l fac niciodată până atunci. Reţeta originală din care eu m-am inspirat o găsiţi aici (bine-înţeles există pe internet sute de variaţiuni ale ei, deci nu vă cramponaţi în cea folosită de mine).

Ştiam că e un tort cu o consistenţă umedă, noroioasă, după cum sugerează şi numele… Dar nu mi-a trecut prin minte, atunci când l-am scos din forma de copt şi am citit în reţetă că trebuie răcorit pe un grilaj, că grilajul meu metalic de la maşina de pâine, cu diametrul jumătate din cel al tortului, ar putea să-i facă rău în vreun fel. Aşa că l-am învelit frumos într-un şervet şi l-am cocoţat cu grijă la înălţime, uitând de el câteva minute, până l-am auzit prăbuşindu-se cu zgomot de jur împrejurul grilajului.

L-am adunat în şervet, l-am mutat pe o farfurie ca într-o bocceluţă, l-am răsturnat acolo formând o movilă de bulgări noroioşi de aluat… şi, râzând de tragicul accident tocmai petrecut, am făcut cel mai original puzzle, încercând să-i dau din nou o formă cât de cât rotundă, folosind la întâmplare bucăţi şi firimituri de blat, presând cu palmele, împingând şi frământând din toate direcţiile…

Am umplut tortul cu crema de trufe, aşa cum scrie în reţetă… apoi, pe exterior, am făcut o glazură de ciocolată albă, în locul celei negre, ca să mai diminuez din efectul de “bombă de ciocolată”. De parcă mai conta. 🙂

Iată şi câteva imagini de la locul faptei:

Dacă cineva are curajul să încerce reţeta, după “succesul” răsunător pe care a avut-o în bucătăria mea, iată pe scurt cum am făcut-o eu:

Blatul:

350 grame ciocolată neagră (eu am folosit ciocolată simplă cu lapte)

225 grame unt

600 ml suc de portocale proaspăt stors (reţeta originală e cu apă)

3 ouă

400 grame zahăr fin

400 grame făină

1 plic praf de copt

puţină sare (un sfert de de linguriţă)

Într-o crăticioară am topit la foc mic untul cu ciocolata şi sucul de portocale, amestecând până compoziţia s-a omogenizat. Apoi am lăsat-o să se răcească.

În acest timp am bătut cu telul cele 3 ouă, într-un bol încăpător. Apoi am adăugat, treptat, compoziţia de ciocolată cu unt şi suc de portocale, amestecând încontinuu.

Într-un alt bol am amestecat făina cernută, cu zahărul, praful de copt şi sarea. Am turnat apoi, în ploaie, ingredientele solide peste mixul lichid, amestecând până a rezultat o compoziţie cu o textură asemănătoare aluatului de clătite.

Am îmbrăcat în hârtie o formă de tort, am uns hârtia cu unt şi am tapetat-o bine cu făină. Am turnat compoziţia în ea, am acoperit totul cu o altă coală de hârtie şi am lăsat la copt aproximativ o oră, în cuptorul preîncălzit la 170 grade.

Odată copt, am scos blatul pe un grilaj 😛 şi l-am lăsat să se răcorească, după care urma să-l tai în unul sau doua părţi şi să-l umplu cu cremă.

Crema:

(Crema este opţională, eu nu cred că o voi mai folosi altă dată, textura tortului e suficient de umedă şi densă ca să nu necesite şi cremă în interior. De altfel, majoritatea reţetelor de Chocolate Mud Cake de pe internet sunt simple, constând doar în blat şi glazura de ciocolată)

120 grame ciocolată (neagră)

100 grame unt

300 grame zahăr pudră

4 linguri de smântână lichidă sau frişcă nebătută

Am topit untul, ciocolata şi smântâna pe bain-marie, apoi am adăugat zahărul pudră şi am amestecat energic. Am obţinut o cremă densă, cu care am umplut blatul pe unde am reuşit să tai. 😀

Glazura:

300 grame ciocolată (eu am folosit 3 tablete de ciocolată albă)

200 ml smântână lichidă sau frişcă nebătută.

Am topit ciocolata şi frişca tot pe bain-marie, obţinând o glazură subţire, pe care am turnat-o cu grijă peste tort. În mod normal, ar trebui să îmbrace frumos blatul, în strat gros, uniform… În mod anormal, se scurge pe toate părţile, inundând farfuria şi sfârşind linsă cu degetul direct de pe masă. 😛

Et voila!

Îl voi încerca din nou, categoric… însă cu jumătate din ingredientele folosite aici… şi fără cremă. Şi cu ciocolată neagră! Dacă nu aveţi musafiri iese prea mare pentru gurile unei singure familii, oricât de pofticioase ar fi. 😉

În rest… aveţi încredere, e un tort excelent, dens şi umed, plin de ciocolată şi de calorii… O minune!

Şi iată cum ne-am distrat noi, până la urmă, de ziua mea… Cu un tort imperfect, dar care a fost tot ce aveam nevoie ca să înfigem în el 48 de lumânări şi să ne simţim atât de bine împreună… la fel cum şi viaţa mea e imperfectă, dar mi se potriveşte atât de bine şi e tot ce am nevoie ca să mă simt bine trăind-o împreună cu familia mea!