Sun gazing sau cum să scapi de stresul unei zile de rahat :)
Cu toţii ne-am bucurat, cu ocazia fiecărei vacanţe, de frumuseţea unui apus sau răsărit de soare, încărcându-ne cu energie pozitivă, relaxându-ne sau pur şi simplu bucurându-ne de nişte fotografii reuşite, în tonuri aprinse de roşu şi portocaliu… Eu una sunt înebunită după momente de acest gen!
Deşi nu există studii medicale concludente, numeroşi adepţi ai “zgâitului la soare” consideră că această practică străveche de mii de ani aduce organismului beneficii mult mai mari decât relaxarea mentală şi deconectarea de la stresul cotidian, fiind oarecum similară fotosintezei la plante: corpul se încarcă fizic cu energie, acest aport suplimentar fiind folosit în procesele interne ale organismului asemeni consumului caloriilor obţinute din hrană. Cu alte cuvinte, mănânci mai puţin, această practică fiind teoretic un inhibitor al foamei, fără însă a suferi de un deficit de energie.
Pe de altă parte, deşi mare parte din oftalmologi sunt sceptici în această privinţă, există cercetători care susţin – în baza unor studii practice – că expunerea corectă la soare, în prima oră a răsăritului, respectiv în ultima oră înainte de apus, vindecă retina de eventualele afecţiuni dobândite în timp, regenerând ţesuturile oculare.
Lăsând la o parte toate aceste afirmaţii deocamdată considerate empirice, zgâitul la soare poate deveni – pur şi simplu – un moment zilnic de linişte şi bine al fiecăruia dintre noi, o clipă de respiro, de adunare a gândurilor, de detaşare de problemele şi preocupările care ne încarcă mental în fiecare clipă, făcându-ne să funcţionăm, uneori zile sau săptămâni la rând, pe “pilot automat”…. Fie că sunteţi matinali şi alegeţi să vă bucuraţi de un asemenea moment la răsărit, sau preferaţi tihna apusului şi “linia” de la sfârşit de zi, câteva minute de “conectare” la soarele atât de blând şi frumos al acelor ore valorează enorm pentru dispoziţia cu care ne începem sau ne terminăm ziua.
Am primit această recomandare de practică uzuală a sun-gazing-ului ca pas în programul raw.slim în care m-am “înrolat” în urmă cu mai bine de o săptămână şi care deja a adus schimbări vizibile în stilul meu de viaţă. Provocarea a picat la ţanc, fiind un bun prilej de a înlocui cina compulsivă cu care-mi încheiam fiecare zi cu un alt fel de “moment doar al meu”, la fel de relaxa(n)t, destresant, depresurizant. Şi nu, nu-mi ţine nici de foame nici de sete, dar îmi face mult mai bine decât mi-aş fi imaginat! 😀
După ce în prima zi m-am enervat căutând inutil în împrejurimi un locşor cât de mic cu vizibilitate, din care să pot ciupi câteva minute de răsărit sau apus, aseară am urcat în maşină şi am ieşit în afara oraşului, pe colinele ce împrejmuiesc Clujul, de unde am avut parte de o panoramă superbă şi de un apus pe măsura filmelor cu happy-end… ştiţi voi, acele filme în care, la final, eroul pleacă pe jos spre nicăieri, pierzându-se în zare, iar pe fundal un splendid apus ne bucură privirile… 😛
Ei bine, un astfel de apus am găsit şi noi, aseară… şi drumul până acolo a meritat cu totul. A fost linişte, pace, relaxare totală şi o stare de bine ce ţine de atunci! Priviţi.
Aceasta este derularea de 8 ori mai rapidă a apusului nostru, de care ne-am bucurat mai bine de 30 de minute… Vă recomand să nu rataţi nicio ocazie în care puteţi face acest lucru pentru spiritul vostru! Dimineţi de concediu la mare, plimbări în parc seara, insomnii… orice prilej e bun pentru a vă bucura de “adierea” a câtorva raze de soare.
Dacă sunteţi excesiv de sceptici în privinţa sun gazing-ului sau pur şi simplu doriţi să aflaţi mai multe despre acest subiect, urmăriţi recent-lansatul documentar “Eat the Sun”, al cărui trailer îl puteţi viziona aici:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=ZM9iDdkKZ7M]
… Până la urmă, soarele ne este prieten sau duşman?!





foarte interesant programul, dar si experimentul cu soarele! 🙂 … sper sa am ocazia anul acesta sa ma zgaiesc la un apus pe plaja.. 😉
Felicitari pentru “inrolare”, iti tin pumnii sa reusesti tot ce iti propui!
Mersi! Îţi doresc să ai parte de cât mai mutle apusuri liniştite şi de cât mai multe răsărituri cufundate în somn! 😛
ma bucur enorm pt. tine cu programul. Eu cred ca soarele ne este un “prieten” bun si eu am multe momente in care privesc apusul,aici sunt niste veri lungi cand soarele apune f. tarziu, iar iarna am parte si de apus si de rasarit fiind nopti lungi. Eu am observat ca soarele e cel care ma incarca pozitiv f. mult si sufar extraordinar cand nu iasa cu zilele de la ploi, asa cum se intampla acum.
Şi mie apusul mi se pare mult mai blând, mai frumos şi mai “colorat” decât răsăritul… plus că nu trebuie să ne trezim devreme! 😀
Dar dau oricând soarele pe o zi ploioasă… cel puţin pe cel de vară. Urăsc verile, canicula, aerul fierbinte, transpiraţia în exces şi tot pachetul de “beneficii” ale verilor toride petrecute între betoane!… 🙁
Soarele îmi e, 99% din timp, duşman. Doar acum, la apus – contemplând în linişte luminile şi culorile – mi-a devenit prieten… 🙂
Cat de mult ma bucur pentru tine. Eu, din pacate, sunt prea lenesa si fara vointa :((( simt ca tre sa fac o schimbare dar nu am putere.:((
Eh, ce bine-ar fi săputem slăbi din privitul apusurilor de soare! 😀
Nici eu nu-s mai “brează” cu nimic, fac pe viteaza ca să am ceva care să mă împingă înainte, dar nu e ceea ce-mi doresc eu de la viaţă… ce-mi doresc?!Să pot mânca în neştire, orice, oricât, oricând! 😀