Pui… a la Puiu :)
Gata, din păcate concursul Laurei se termină astăzi, aşa că revin contra-cronometru cu o ultimă reţetă, mai “de duminică”, preparată în această dimineaţă, cu mare pompă!
Este vorba de reţeta de Pui… a la Puiu, un pui la cuptor mai altfel, aromat din belşug, pentru pregătirea căruia am depus un efort mai mare decât a arunca pe bietul păsăret o mână de sare şi una de piper, cum fac eu de obicei.
Rezultatul, încă, este extraordinar. După ce puiul a început să se rumenească frumos în tavă, Dragoş-Mofturosul a apărut brusc în uşa bucătăriei şi, cu nasul în vânt, a decretat că “miroase minunat!”. O astfel de remarcă, venită din partea lui, este superlativul absolut, reuşita totală a unei mâncări, triumful simţurilor asupra raţiunii! 😀
Despre ce este vorba, însă? Iată reţeta, pe care îmi permit să o redenumesc după cum îmi dictează papilele gustative :
Pui cu arome minunate
1 pui zdravăn (al meu a avut puţin peste 2 kg)
150 gr unt
1 măr
1 ceapă
1 lămâie
2-3 căţei de usturoi
10 cuişoare
1 lingurită de cimbru
1 linguriţă de rozmarin
boia de ardei dulce
sare
piper
2 kg cartofi pentru garnitură
Preparare:
Puiul se apălă bine, se sărează şi se piperează în interior şi se lasă deoparte, să se zvânte. Cu mare grijă şi răbdare se desface pielea de pe pui, împingând cu degetele pe dedesubt, până ce obţinem o suprafaţă cât mai mare dezlipită (pe piept – spre spate şi pe pulpele superioare).
Untul, usturoiul, zeama de lămâie, o linguriţă de cimbru, 1 linguriţă de sare şi una de piper se mixează bine cu blenderul, până se obţine o pastă omogenă. Cu acestă pastă îi intrăm puiului pe sub piele, întinzând-o cât mai uniform. Păstrăm puţină pastă pentru a unge şi pe exterior extremităţile puiului: aripile şi pulpele inferioare.
Ceapa şi mărul se împung cu cuişoarele, apoi se introduc în burta puiului, laolaltă cu jumătăţile de lămâie, stoarse înainte.
Cartofii se curăţă, se taie în sferturi, se amestecă cu puţină sare, piper, boia dulce şi rozmarin, apoi se aştern într-o tavă, preferabil pe hârtie de copt. Deasupra se aşează puiul. Cartofii nu au nevoie de apă, se vor coace aburiţi şi îmbibaţi în sosul ce se va scurge din pui.
Se înveleşte tava în folie de aluminiu şi se lasă la cuptor circa o oră şi jumătate (reţeta originală spune la 200 grade, eu însă am cuptor clasic şi am mers pe ghicite). Se îndepărtează apoi folia, se unge puiul cu sosul scurs în tavă (cu lingura) şi se lasă la rumenit descoperit, până capătă o culoare aurie şi/sau leşinaţi de poftă lângă cuptor. 😀
Gustul final este picant, deosebit de puiul “comun”, o îmbinare de arome minunate, ce vă va surprinde plăcut – sper eu – şi vă va face să vă întoarceţi aici şi să-mi mulţumiţi pentru idee! 😀 Nu e nevoie, sunt modestă :D, mulţumiţi-i Laurei pentru inspiraţie!
p.s. Ca de obicei, renunţând la piper, putem face din această reţetă un festin pentru întreaga familie, de la mare şi flămând, la mic şi mofturos! 😉






Se joacă cu noi