Poveste de seară
– Să vă spună mama o poveste?
– Da, daaaa!!!
– Daaa!!!
– Buuun… A fost odată… cu ce să fie povestea?
– Miau-miau!
– Cu o pisicuţă?!
– Daaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!!
– Da, daaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!
– Buuuuun… a fost odată o pisicuţă mică-mică, pe care
– Nuuu!!! Nu micu!
– Nu era mică?!
– Nuuu!!! Maie!
– Da, maie mama miau-miau, nu micu!
– Biiiiiine… a fost odată o pisicuţă mare-mare, pe care o chema Scumpa…
– Nuuuuu, nu mama… Nu Cumpa!
– Nu o chema Scumpa?!
– Niuuuuuu!
– Nu! Miau-Miau pişi…
– O chema Miau-miau?! Biiiiiine… A fost odată o pisicuţă mare-mare, pe care o chema Miau-Miau şi era albă ca laptele şi taaaaare frumoasă şi drăgăstoasă…
– Nuuuuu! Nu ab miau-miau! Bede!!!
– Verde era pisicuţa?!
– Daaaaaaa…. bede!!!!!!!!!
– Niu!!!!!!! Nu bede!!!!!!!!!! Gamma!!!
– Galbenă?!
– Daaaaa!!! Gamma miau-miau!!!
– Niuuuuuuuuuuuuu!!!!!!!!!!!!! Nu gambăn miau-miau! Bede miau-miau, mama!!!
– Gata, gata… şşşşşt…. opriţi-vă şi ascultaţi-mă… A fost odată o pisicuţă mare-mare, pe care o chema Miau-Maiu şi era taaaare frumoasă şi drăgăstoasă şi era jumătate galbenă, jumătate verde… Era cea mai frumoasă pisicuţă din lume, pentru că era galbenă cu verde… Şi într-o zi pisicuţa noastră a ieşit să se joace în grădină, în iarbă…
– Bede iaba, mama… Bede iaba!
– Daaaaa… era verde iarba… verde ca jumătate de pisicuţă!
– Pu-pu, mama?! Pu-pu?!
– … Pupăza?!… Biiine… Şi pe când pisicuţa noastră se juca în iarbă, lângă ea a venit pupăza Pu-pu… Şi pupăza i-a spus pisicuţei: Ceau, pisicuţo!
– Ţeau-ţeau, pişi! Ţeau-ţeau…
– Ţau-ţau, Miau-Miau pissssi…
– Iar pisicuţa i-a spus pupezei, care era prietena ei: Ceau-ceau, pupăză dragă!
– Ţeau-ţeau, pu-pu…
– Ţau-ţau! Ţau-ţau pu-pu dagă-dagă…
– Şi apoi pisicuţa s-a tolănit în iarbă şi şi-a întins lăbuţele şi cu limba a început să-şi cureţe blăniţa…
– Baie, mama… baie miau-maiu!
– Daaaa… s-a spălat pisicuţa, ca să fie cea mai frumoasă şi curată pisicuţă din luuuuuumeeee!
– I bede miau-miau, mama…
– Daaaa!!!! Ce mai frumoasă şi curată şi verde pisicuţă din luuuuumeeee…
– I gamma, mama?!
– Şi galbenă, binenţeles! Ce mai frumoasă şi curată şi verde cu galben pisicuţă din luuuuumeeee…
– I pu-pu baie, mama?!
– Sigur că da… şi pupăza Pu-pu s-a aşezat lângă pisicuţă în iarbă şi a început să-şi cureţe penele cu ciocul…
– Daaaa, baie pu-pu…
– Daaaa… pu-pu, mama, chiântă mami pu-pu…
– Of, iar să vă cânt pu-pu?! Dar acum vă spuneam o poveste!
– Niuuu!!! Pu-pu, mama… chiântă mama!!!
– Bine-bine, ascultaţi-mă… Şi, după ce pisicuţa şi-a curăţat blăniţa şi pupăza şi-a curăţat penele, pisicuţa a spus: Dragă pupăză, nu vrei să-mi cânţi un cântecel frumos, ca să adorm mai bine?! Că uite ce întuneric e afară şi e târziu şi toţi copiii dorm, doar Nati şi Sofi încă nu s-au culcat… Sigur! a răspuns pupăza… acuma cânt, numai întâi vreau să închidă ochii toată lumea! Şi mami, şi pisicuţa Miau-Miau, şi Nati, şi Sofi… Aşa, toată lumea închide ochii… A închis ochii toată lumea?!
– Daaaa!!!!!!!!
– Daaa, mama!!!
– Buuuun… Şi zbrrrrrrr!!! Pupăza a zburat într-un pom şi s-a aşezat suuuuuuuus!, pe o creangă, ca să o audă pisicuţa şi toţi copiii mai bine…
– Niu! Niu şuş, mama… gioş pu-pu…
– Da, ai dreptate… s-a aşezat pe o creangă mai jos, ca să o audă pisicuţa, că sus nu o mai auzea nimeni, că era prea departe… Şi pupăza şi-a dres vocea şi a început să cânte cântecelul ei preferat:
În-pă-du-rea-cu-a-lu-ne… a-veau-ca-să-doi-pi-tici…
Vi-ne-pu-pă-za-şi-spu-ne… vreau-să-stau-şi-eu-a-ici…
Pu-pu-pu-u! Pu-pu-pu-u! vreau-să-stau-şi-eu-a-ici?
Pu-pu-pu-u! Pu-pu-pu-u! vreau-să-stau-şi-eu-a-ici…
Related Posts
Tags
Share This
Hahahaha, excelent!
Sunteti un trio minunat de povestitoare!
Si pana la urma cine a adormit prima? Tu?
De data asta, culmea, nu eu! 😀 Căci am rămas trează, tot repetând în gând povestea, încercând să memorez fiecare cuvânt cât mai exact… pentru că e o amintire ce nu vreau s-o pierd niciodată! 🙂
drag tare!
Ah, m-au dat gata şi pe mine de data asta! 🙂
excelent….sunteti minunate; am vazut filmuletul vostru in mine de la inceput pana s-au inchis ochisorii 🙂
Mădălina, dacă ţi s-au închis şi ţie, cu atât mai bine! 😀
in minte 🙂
Sunteti delicioase amantrei 🙂 M-am distrat copios citnd povestea voastra, Carla, te chem si la noi pentru povestea de seara, poate adoarme mai repede fetita mea
Păi le punem pe toate la un loc şi… cineva tot trebuie să adoarmă la un moment dat! 😀
p.s. Secretul constă într-o lălăială cât mai extremă a vocii, ca să adoarmă prin plictis, dacă nu prin melodicitate… 😀
multumesc de sfat Carla! azi noapte i-am cantat pana am adormit eu pe fotoliul din camera ei, era trecut de ora 12…
Aşa păţesc şi eu deseori! 😀