La mulţi ani, vouă!

Dec 31, 2012 by Carla

Încheiem acest an într-o plăcută armonie, departe însă de tastatură, motiv pentru care prezenţa noastră în online abia s-a simţit în ultimele săptămâni. Îmi pare rău pentru toate posturile nescrise, atât de frumoase, pe care n-am reuşit să le scot din draft, mereu sperând că o voi face în ziua care vine…

E un timp pentru toate, însă. Şi, îmi promit acum eu mie, nu voi lăsa să se piardă toate aceste dulci amintiri ale ultimului an, fie ele scrise sau nescrise aici pe blog…

Încheiem acest an într-un mod frumos, în familie, bucurându-ne de cele câteva zile în care suntem “musafiri” în casele bunicilor şi a rudelor noastre, neavând altceva de făcut decât să ne simţim bine… şi să avem grijă să nu sfârşim la ştirile de la ora 5 de la prea mulţi cârnaţi şi prăjituri. 😛

Este, ca întotdeauna, o perioadă a reflecţiilor, a analizei lucrurilor întâmplate şi, de ce nu, neîntâmplate în 2012, a rezoluţiilor de tot soiul pentru anul (sperăm) şi mai bun care va veni… o perioadă a gândurilor lungi de dinainte de culcare, a introspecţiei şi a promisiunilor, a angajamentelor personale, a acelui plăcut sentiment că ne pregătim să fim în noul an (şi) mai buni, (şi) mai calmi, (şi) mai atenţi unii cu ceilalţi, (şi) mai recunoscători pentru tot ce avem.

Este o perioadă de linişte, de apropiere, de bucurie şi tihnă. Şi surprize, multe surprize frumoase!

Ultimele zile ale anului le-am petrecut în familie, cu multă joacă, cu momente de conexiune, cu lucruri mărunte făcute împreună, unele pentru prima dată… şi ce frumos este să pot să-mi ţin din nou aparatul foto în braţe! Aproape că uitasem cât de mult îmi plăcea să declanşez. O fac intuitiv, de cele mai multe ori pe modul “auto”, pentru că ceea ce vreau să fur clipei prezente e fragil şi peste o clipă poate să nu mai fie deloc… aşa că, de cele mai multe ori, fug cu aparatul în mâini, declanşând din mers, sperând că ceea ce m-a bucurat a devenit captiv acolo, înăuntrul lui, bucurându-mă pentru fiecare instantaneu…

Iar acum este timpul perfect pentru fotografie. Sunt clipe tihnite, un necesar respiro al unor seri de iarnă cu miros de prăjituri şi cascade de râs cristalin, de copii fericiţi lângă părinţii lor…

Ne-am jucat aşadar.

Am decoperit jocuri noi,

am trecut prin probe de îndemânare,

am încercat gusturi noi,

şi ne-au plăcut, mmmm!… Dar care copil nu se bucură, măcar atunci când e sărbătoare, de puţină “dezlegare” la dulci ispite? 😉

Şi-am pregătit apoi, cu drag, daruri pentru toţi cei de acasă… Bezele ca-n copilărie,

şi o minunată ciocolată

pe care am ambalat-o frumos, în pacheţele delicate, pentru toţi cei care au fost cuminţi! 😛

Şi ar mai fi o mulţime de povestit în cuvinte, dar cred că fotografiile mele o pot face mai bine ca şi mine, aşa că vă urez tuturor, prieteni ai blogului nostru sau doar călători-întâmplători printre paginile noastre, un an nou plin de zile bune, trăite frumos, aşezat, trăite din plin! Să fiţi sănătoşi!

La mulţi ani!