La mulţi ani, bunicule!
Ieri a fost ziua bunicului Ilie, pe care nu l-am putut sărbători live, însă îi trimitem (cu întârziere) gânduri bune şi urări dintre cele mai alese! 😛
Şi, gândindu-mă ieri ce anume să-i trimitem virtual de ziua lui, mi-am amintit de vizita în Sibiu a părinţilor mei de luna trecută, prilej cu care am făcut o frumoasă plimbare prin centrul oraşului, am băut o cafea lenevind la soare şi ne-am pozat cum se cuvine. 🙂
Apropos, tatăl meu a copilărit în Sibiu şi, venit acum în vizită la noi, am profitat pentru a-l însoţi în căutarea casei copilăriei sale, după 45 de ani de absenţă… Am găsit casa – e chiar în Centrul Vechi al oraşului, aşa să tot locuieşti în Sibiu! :P, am găsit şcoala unde tata a făcut clasele primare (tot în centru), am colindat pe străzile pe unde el s-a jucat copil fiind şi ne-a povestit o mulţime de lucruri despre cum arăta oraşul acum 45 de ani.
Tata a plecat din Sibiu la vârsta de 11 ani, pentru a se muta în Timişoara. Acum, după atâta vreme, s-a reîntors în curtea copilăriei sale, împreună cu soţia, fiica şi nepoţelele sale de mână. 🙂 A regăsit curtea ceva mai mică decât şi-o amintea, fără nucul mare despre care ne-a povestit că făcea umbră în mijlocul ei, dar intrarea în locuinţa ce fusese a lui nu era foarte mult schimbată, iar obloanele ferestrelor rămăseseră aceleaşi de jumătate de veac.
La mulţi ani, tata! La mulţi ani, bunicu Iie! 🙂



























La Multi Ani tatalui tau, sa fie sanatos si sa se bucure de voi toti.
Mulţumiri, Ella! Asemenea şi vouă!
La multi ani cu intarziere, sa fie sanatos si iubit, frumoase pozele
Adina, mulţumim!
Oooh, sa va traiasca bunicul Ilie! Pare pus pe shotii :D.
Mi-a placut povestea intreaga, intoarcerea in timp e un exercitiu plin de bucurie si de savoare de madlene pe care il practic cu mare drag. Zambetul pe care mi-l da citind trairea altora sau cufundandu-ma in a mea unica si pretuita amintire, “bate la fundu’ gol” melancolia de fiecare data 😉
Ioana, într-adevăr plimbarea prin locurile copilăriei tatălui meu mi s-a părut şi mie plină de farmec… mai ales după o absenţă de 45 de ani! 🙂