Încă una şi mă duc…
Ne pregătim de plecare… schimbăm, din nou, spaţiul de locuit, pentru câteva săptămâni bune. Destinaţia Timişoara, cu căţel cu purcel, cu scăunel cu colăcel.
Din păcate nu e nici pe departe vorba de o (atât de visată) vacanţă, ci de necesitatea de a ne implica direct în renovarea casei noastre, de a cumpăra tot ce e nevoie, de a supraveghea calitatea lucrărilor făcute de meşteri… Here comes the party, uf
Revenim, curând, cu impresii… până atunci, pregătim un calup de poze din ultimele zile la Cluj, să ne ţină de dor.
Apropos: îmi spune cineva, din experienţă, dacă gresia/marmura neagră (închisă la culoare) e mai pretenţioasă decât cea deschisă? Dacă e mai greu de curăţat, de întreţinut… dacă se vede mizeria (apă, urme de papuci, mâncare etc.) mai tare pe ea?
da, e mult mai pretentioasa gresia neagra. se vede orice urma de praf, orice urma de apa, orice scama. am avut la un moment dat o baie neagra, cosmar a fost :))
daaa…eu am niste placi in bucatarie si se vede tot. Inclusiv urmele de pasi. horror:D
No bun, deci o luăm de la capăt cu ideile… căci tocmai ne hotărâsem la o marmură gri închis pentru bucătărieşi holul de la intrare. 😐 Aveam eu o intuiţie că negrul ar fi mai problematic, dar nu credeam să primesc răspunsuri atât de categorice!
eu mi-am pus in dormitor parchet inchis la culoare. si cu toate ca nu e trafic asa mare, tot se vede orice. daca as lua-o de la capat, n-as mai face asta, zau….culori deschise, cat mai antijeg, mai ales ca ai 2 mazarichi. nu stiu daca la voi a inceput distractia cu iaurt intins pe covor, canapea, mese, apa varsata peste tot, biscuiti, cereale, expuse pe oriunde. sa vezi acolo bucurie pe negru
Hmmm… îmi dau seama ce mă aşteaptă.
În privinţa măzărichilor, până acum treaba cu mâncarea a fost singurul moment al zilei la care am instaurat “milităria”, adică le-am învăţat să mănânce doar în bucătărie, în scaunele de masă. Nimic prin casă. Nu ştiu, însă, cât va mai ţine minunea, deja se conturează o forţă de rezistenţă…:)
Nu-nu-nu, nu negru/inchis la culoare!
Asta e culoare de muzeu.
Bafta la mutat & gasit mesteri, si nervi tari la renovare. Indiferent cat de bun si rapid e mesterul, mie-mi pare complicat sa treci prin asa ceva cu copil / copii cu tot.
Mda, cu doi copii, canicula, umblatura, bani putini si pretentii mari…:D
Dar in privinta negrului, m-am lamurit! 😀 Mai ramane sa-mi lamuresc si sotul! 😀
si eu am avut principii, pana la un moment dat :)) si pentru un biscuite n-o mai urc in scaun
Nici eu nu le urc pentru cate ceva de rontait, dar spatiul bucatariei e sfant… si-asa petrec ore, zilnic, trebaluind in urma lor! 🙁