Inamicul public
Draga mea surioară Natalia. Stop. Te-am avertizat. Stop. Ori ești cu mine, ori ești împotriva mea. Stop. Frunza trebuie eliminată. Stop. Propun să o roadem până nu mai rămâne nimic din ea. Stop. Ai grija mare! Stop. Dacă mami e prin preajmă, ne prefacem că ne jucăm frumos! Stop. Nimeni nu trebuie să bănuiască nimic. Stop. Repet! Stop. Obiectiv: eliminarea frunzei. Stop. Să începem cruciada! Stop. Sofia. Stop.





😀 sunt ,minunate!! 🙂 … chiar si cand plang sunt dulci.
aaaa… ala e plans de “vreau, dar nu sunt in stare” ?? sau nu? 😛
pupam
Exact! E plânsul de ”vreau! vreau! da de ce nu pot?!” 😀
Ma topesc cat de dulci sunt!!!!!Se pare ca s a dat o adevarata lupta acolo ;).Gestul cu manutele m a lasat fara cuvinte.Cat de frumos!!!!!Ha , ha, ha …..bine zice Gabi : a inceput din cate vad etapa la care vor sa faca multe , insa nu pot momentan :).Sa te tii cand se vor dezlantui la dublu :D.Pupici
Păi deja începe distracția la dublu… luptele pe aceeași jucărie, ciupitul, trezitul celeilalte când una nu mai are somn, miorlăitul de ”ia-mă pe mine în brațe, nu pe ea!”… 😀
Nu cred c-o să am timp vreodată să mă plictisesc! 😀
Hahaha. Cat am putut sa rad! Telegrama Sofiei e o nebunie! :)) Fir-ar de frunza, Tu!!!! :))
🙂 Păi cam asta presupun că e în căpșorul lor, altfel nu-mi explic de unde atâta înverșunare! 😀
Doamne ce dulci sunt:))
:)))