Gazele de șist: alternativă a gazelor convenționale sau dezastru ecologic?

Feb 17, 2012 by Carla

Ieşim puţin din aria de interes a parenting-ului, pentru a face apel în cele ce urmează la răbdarea voastră de a citi o serie de informaţii legate de gazele de șist și fracționarea hidraulică, proces cu implicații majore asupra mediului înconjurător și, în mod direct, asupra calității și siguranței vieții noastre.

Sunt informații pe care eu personal le consider de interes public imediat și poate într-o primă fază textul vi se va părea plictisitor, însă vă asigur că am încercat să structurez informaţia găsită într-un mod cât mai succint şi cuprinzător, astfel încât să vă faceţi o imagine de ansamblu cât mai corectă despre ceea ce urmează să ni se “întâmple” într-un viitor foarte apropiat.

Şi voi începe cu începutul:

Aţi auzit până acum de gaze de şist, de fracţionare hidraulică, de companiile Chevron, Avere Energrz, MOL&Expert Petroleum, Universal Premium? … Eu nu, până mai ieri, când am urmărit un film documentar ce m-a intrigat foarte tare.

Dar de apă contaminată, ulcer şi alte probleme digestive, migrene, căderea părului, afecţiuni respiratorii severe, cancer, animale şi păsări moarte… aţi auzit? Cred că da.

Legătura dintre cele două paragrafe mi-a devenit evidentă şi, din păcate, deloc întâmplătoare, odată ce am urmărit documentarul în cauză şi, dorind să aflu mai multe informaţii, am început să fac personal research pe internet.

Ce am aflat, pe scurt:

Gazele de şist reprezintă un tip special de gaze, format la o adâncime mai mare decât gazele convenţionale, între plăcile de şisturi (şistul este o rocă stratificată ce are proprietatea de a fi mai “moale” şi de a se desface în straturi sau foiţe subţiri) sau între staturile adiacente de cărbune.

Principala proprietate a gazelor de şist este că arderea lor este mai ecologică decât a altor tipuri de gaze, respectiv a petrolului şi cărbunelui, datorită emisiilor mai mici de CO2. Din această cauză, în ultimii ani, s-a acordat o atenţie specială exploatării acestei nou-identificate resurse naturale a pământului, reuşindu-se astfel să se elimine dependenţa la nivel mondial de gazele convenţionale (arabe şi ruseşti).

Datorită proprietăţilor sale de ardere ecologică, precum şi datorită răspândirii acestor zăcăminte pe teritoriul mai multor ţări din lume, gazul de şist a fost supranumit “combustibilul fosil al viitorului” şi asupra lui s-a îndreptat atenţia majorităţii companiilor extractive din domeniu.

Povestea a început în SUA, unde în prezent există mai mult de 50.000 de sonde de exploatare a gazelor de şist, funcţionale, pe teritoriul a 34 state americane. Conform datelor statistice, în 2010 consumul de gaze de şist a reprezentat 50% din consummul total de gaze din SUA. A fost o poveste de mare succes, modelul american determinând şi alte ţări să dorească exploatarea propriilor resurse. Mari cantităţi de gaze de şist au fost identificate în Canada – unde s-a şi început exploatarea lor în câteva zone nepopulate, iar în Europa cele mai mari zăcăminte de gaze neconvenţionale se află în Ucraina şi Polonia, dar şi România, Bulgaria şi alte ţări est-europene au intrat în atenţia marilor companii.

Chevron Corporation (US) este una dintre cele mai mari companii multinaţionale din lume (printre obiectele sale de activitate se numără exploatarea, prelucrarea, transportul şi comercializarea petrolului, a gazelor naturale, a resurselor geo-termale şi a altor tipuri de energii alternative),  compania fiind activă în peste 160 de ţări, de pe toate continentele. În Europa, Chevron şi-a anunţat intenţia de a demara investiţii în mai multe ţări, printre care şi România, în acest sens având loc o serie de întrevederi la nivel guvernamental. Compania Chevron, alături de câţiva alţi mari jucători de pe piaţa gazelor naturale (MOL, Lukoil, Melrose Resources, Avere Enegrz Inc, Universal Premium etc.) au obţinut, în iulie 2010, licenţe de explorare şi exploatare pentru mai multe regiuni din România, în zona Dobrogei, în Delta Dunării, în zona Bârladului şi pe arii extinse în partea de vest a ţării, în Bihor şi Banat.

Lista completă a localităţilor, precum şi numele companiilor de exploatare pot fi consultate aici.

Să vedem cum ne prezintă Chevron intrarea sa în România, compania pregătind din timp o adevărată campanie mediatică de promovare a activităţilor sale:

Oameni fericiţi – de toate categoriile, zâmbete largi, noi locuri de muncă pentru toţi românii, cer senin, peisaje frumoase cu ape curate, o companie dedicată “dezvoltării şi progresului omenirii”, date statistice îmbucurătoare, ecologie, mai puţină poluare, beneficii consistente la nivel naţional… Excepţional!

… la fel ca la Roşia Montană. Doar că “promisiunile de mai bine” ale companiei Chevron nu sunt regionale, interesul companiei manifestându-se pentru zone de pe teritoriul întregii ţări.

**********

Şi acum reversul:

Exploatarea gazelor de şist aer un impact deloc neglijabil asupra mediului. Deşi combustibiulul, în sine, este mai puţin poluant decât petrolul sau cărbunele, totuşi extracţia acestor gaze se realizează printr-un procedeu numit fracţionare hidraulică, ce presupune forarea şi pomparea la adâncime a unor cantităţi uriaşe de apă şi nisip, amestecate cu un cocktail de peste 650 de substanţe chimice, care prin detonare determină ridicarea gazelor la suprafaţă şi apoi colectarea lor.

Lista acestor substanţe chimice nu este publică, legile protejând conţinutul ei ca fiind “secret industrial”. Există, însă, rapoarte şi liste incomplete făcute publice, care confirmă prezenţa mai multor substanţe cancerigene, substanţe care produc mutaţii genetice, sterilitate, substanțe de toxicitate acută, substanțe persistente, bioacumulante și toxice – conform normativelor ESIS (European Chemical Substances Information System). (sursa: CriticAtac – grup de critică socială, intelectuală şi politică).

Pentru un foraj se folosesc în medie 10 milioane litri de apă şi nisip, amestecate cu aceste substanţe chimice, iar un puţ poate fi “redetonat” de până la 16 ori. Mari cantităţi din acestă apă contaminată chimic ajung imediat în pânza freatică şi în sol, afectând în egală măsură populaţia, flora şi fauna din regiune.

Despre consecinţele imediate ale utilizării fracţionării hidraulice pe teritoriul US puteţi citi un amplu articol aici, scris pe înţelesul tuturor.

Modalitatea de extragere a gazelor de şist prin fracţionare hidraulică a devenit în scurtă vreme extrem de controversată, fiind vehement contestată la nivel mondial de organizaţiile de mediu, odată cu apariţia efectelor secundare dezastruase observate asupra mediului: oameni bolnavi, ape potabile contaminate, animale în suferinţă sau chiar moarte, diverse tipuri de cancer apărute în număr mare în rândul locuitorilor din regiunile unde se practică acest tip de exploatare a zăcămintelor de gaz. Totodată, bilanţul emisiilor totale de gaze cu efect de seră, rezultate din extracţia, prelucrarea şi transportul gazelor de şist, au condus la un indice mai mare decât în cazul gazelor tradiţionale, agenţiile de protecţie a mediului lansând o serie de alarme şi în această direcţie. Nu în ultimul rând,  în timpul executării procedurilor de fracţionare hidraulică apare un risc seismic asociat, care poate produce pagube în rândul populaţiei din zonele afectate.

“Are the health consequences worth echonomic benefits?” este întrebarea lansată într-un amplu reportaj intitulat Fracking Hell: The Untold Story.

Răspunsurile marilor companii energetice la aceste acuzaţii au fost similare: nu există dovezi clare şi concludente care să indice fracţionarea hidraulică drept cauză principală a contaminării solurilor şi pânzei freatice din zonele afectate, nu poate nimeni dovedi că solul sau apele contaminate conduc la creşterea incidenţei de îmbolnăviri de cancer şi, nu în ultimul rând, “dacă-ţi pui petrol pe faţă nu înseamnă neapărat că te vei şi îmbolnăvi de la el” – ca şi cum măştile faciale de la spa sunt făcute din acelaşi “aluat” cu  acest cocktail de 500 de produse chimice:

[Aici puteţi urmări o prezentare a modului în care se realizează – în teorie – exploatarea prin “fracking”, iar aici găsiţi o expunere mult mai critică a aceleiaşi proceduri, luându-se în calcul şi impactul pe care fracţionarea hidraulică îl are asupra mediului înconjurător.]

Din fericire, protestele organizaţiilor de protecţie a mediului – la care au aderat şi partidele ecologiste din întreaga lume – nu au rămas fără răspuns.

În urma recentelor manifestaţii de stradă la care au participat mii de bulgari, guvernul acestei ţări a decis retragerea licenţelor de exploatare oferite anterior câtorva companii energetice, interzicând complet folosirea tehnologiei de fracţionare hidraulică pe întreg teritoriul Bulgariei şi sancţionând cu amenzi de 65 milioane de dolari orice tentativă de exploatare a gazelor prin acest procedeu. Franţa a interzis aceste proceduri de exploatare încă din vara anului trecut, iar în SUA mai multe state membre au elaborat proiecte de legi care interzic, de asemenea, folosirea fracţionării hidraulice pe teritoriile lor, respectiv retragerea licenţelor de exploatare şi oprirea lucrarilor în anumite zone unde s-a constatat infestarea întregului ecosistem cu substanţe chimice dăunătoare. În Marea Britanie întreaga activitate de exploatare a gazelor de şist este suspendată, iar în Germania, în landul Westafalia-Renania de Nord, Parlamentul local se pregăteşte să adopte un Moratoriu în acest sens.

Ştiţi cât de mult rău trebuie să facă o companie oamenilor şi mediului înconjurător, astfel încât să i se retragă licenţele de exploatare, pagubele produse, respectiv pericolul la care populaţia este expusă surclasând interesele econmice ale ţării respective?

Totuşi, România a decis să nu ţină cont de avertismentele internaţionale primite în acesastă direcţie, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) luând recent decizia de “acordare a licenţei de explorare şi exploatare a gazelor de şist de către compania americană Chevron, în lipsa unei legislații referitoare la aceste gaze și fără o dezbatere publică și informare prealabilă privind riscurile folosirii unei tehnologii de extracţie care este dăunătoare pentru populaţie și mediu” (conform publicaţiei Ziua de Constanţa).

Partidul Verde a iniţiat o petiţie în acestă privinţă, motivându-şi acţiunea în acest fel:

Nu exploatarii gazelor de sist prin fractionare hidraulica, in RO!

Semnatarii acestei petitii, ne adresam Guvernului Romaniei, deoarece:

Considerăm că o asemenea decizie nu trebuie luată fără ca publicul să fie consultat, fără ca cetăţenii Romaniei, să fie în cunostiinţă de cauză cu riscurile pentru mediu şi pentru sanătatea lor, şi fără ca Romania să dispună de o legislaţie în acest domeniu. […]

Mai multe state din Europa au luat decizii împotriva utilizării acestei metode. Guvernul român ar trebui să ţină cont de faptul că Franţa a interzis în vara anului trecut această activitate, în acest an Guvernul şi Parlamentul bulgar au adoptat măsuri asemănătoare, în Germania în landul Westafalia-Renania de Nord Parlamentul local se pregăteşte să se adopte un Moratoriu în acest sens, iar în Marea Britanie, ca urmare a seismelor produse la Blackpool, activitatea este momentan suspendată.

Un raport recent al experţilor europeni, atrage atenţia asupra pericolelor pe care metoda fracţionării hidraulice le prezintă pentru mediu si sănătatea oamenilor, pentru biodiversitate. […]

Principalele riscuri pe care le implică aplicarea tehnologiei prin fracţionare hidraulică sunt: scoaterea din circuit a unor terenuri (densitatea medie fiind de 6 puţuri de foraj pe km pătrat la care se adauga reteaua de conducte pentru transport), riscul de contaminare a terenurilor, poluarea sonoră, zgomotul produs de echipamentele de foraj şi cele de transport, utilizarea a milioane de metri cubi de apă pentru fiecare foraj în detrimentul agriculturii (terenurile nu vor mai fi irigate). Precedentele din SUA şi alte state arată că apa freatică şi sursele de apă potabilă sunt în pericol de contaminare, că există un risc seismic asociat, că se produce mobilizarea unor substanţe radioactive, a metanului şi a altor substanţe cu efect de gaze de seră.

Aici puteţi lectura conţinutul integral al petiţiei şi adera la solicitările acesteia.

Potrivit comunicatelor de presă emise pe site-ul Partidului Verde din România, recent a fost transmisă şi o Scrisoare deschisă Autorităţilor centrale, Premierului, Preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Preşedintelui ANRM, prin care se atrage atenţia asupra tuturor aspectelor menţionate anterior, insistându-se asupra pericolelor pe care fracţionarea hidraulică le prezintă pentru mediu şi cerând-se responsabilizarea autorităţilor cu privire la această problemă de interes naţional, asupra căreia nu s-a organizat nicio dezbatere publică. Citez:

Nu dorim să vă acuzăm de rea intenție împotriva poporului român și considerăm că nu ați fost informați în legătură cu faptul că această tehnologie este extrem de periculoasă și de poluantă pe termen lung. Prin folosirea acestei tehnologii, subsolul rămâne pe termen lung extrem de nociv și otrăvitor, infestând acviferele de mare adancime care alimentează în timp pânza freatică a zonei exploatate și afectând solul. Este inadmisibil ca statul român să contribuie financiar la acest dezastru contrazicând în totalitate principiul „poluatorul platește”.

Alte state europene, inclusiv vecinii noștri bulgari, au înțeles pericolul imens la care se expun folosind această tehnologie și au avut discernământul necesar de a interzice această formă de exploatare protejandu-și astfel populația și mediul. Dacă nu opriți acest tip de exploatare zeci de comunități vor fi afectate de sutele de camioane care vor transporta fluidele, de instalațiile de forare, de epuizarea surselor lor de apă, iar activități importante pentru locuitori ar putea dispărea din cauza otrăvirii apelor.

Adevăratul pericol îl reprezintă însă o posibilă catastrofă ecologică ireversibilă.

Conţinutul integral al Scrisorii deschise îl puteţi vizualiza aici.

Compania Chevron pregăteşte, zilele acestea, instalarea primelor sonde de explorare, pe raza localităţilor Costineşti, Adamclisi şi Vama Veche. Vecinii noştri bulgari, susţinuţi de organizaţia britanică “Frack Off”, au iniţiat o serie de proteste împotriva demarării acestor lucrări în România, argumentând că prin contaminarea solului, precum şi a apelor teritoriale ale României vor fi aduse grave prejudicii teritoriilor învecinate. (sursa: RTV)

Peste două mii de bârlădeni – localitate în apropierea căreia vor începe lucrările la 3 puţuri de explorare – au trimis zilele trecute, la rândul lor, o Scrisoare deschisă adresată autorităţilor locale, prin care solicită stoparea extracţiilor gazelor de şist din imediata apropiere a localităţii, beneficiind în acest sens de susţinerea politică a unui deputat local, precum şi de spijinul edilului local, care a afirmat că “va face tot ce-i stă în putinţă pentru ca proiectul (n.r. de exploatare) să nu fie dus la bun sfârşit”. (sursa: Adevărul.). Totuşi, în niciuna din localităţile vizate pentru începerea lucrărilor autorităţile locale nu au fost consultate în momentul acordării licenţelor şi nu au nicio putere decizională în ceea ce priveşte stoparea acestui proiect.

În replică, într-un interviu acordat recent portalului de ştiri HotNews, Preşedintele Agentiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), Alexandru Patruti, a declarat că Chevron poate demara oricând lucrările de explorare pe teritoriul României, acestea fiind necesare pentru estimarea cât mai exactă a cantităţii de gaze de şist existente în diferite regiuni de pe teritoriul României, precum şi pentru efectuarea unor calcule preliminare de rentabilitate economică.

La rândul său, compania Chevron a anunţat, prin intermediul unui reprezentant oficial, că licenţa pentru explorare obţinută în 2010 s-a bazat pe un aviz de mediu eliberat de autorităţile române, iar viitoarea licenţă de exploatare va necesita un nou aviz de mediu, moment la care se vor putea rediscuta toate riscurile pe care procedurile de fracţionare hidraulică le implică pentru mediu şi populaţie. (sursa: Green Report)

Aici ne reîntoarcem la noi, la apa de la robinete noastre – pe care o vom bea şi cu care ne vom spăla, la legumele şi fructele pe care le vom consuma, la terenurile irigate cu apă contaminată… Dorim aşa ceva pentru copiii noştri? Dorim potenţiale generaţii de copii născuţi bolnavi, prezentând mutaţii genetice asupra cărora nu există încă niciun studiu şi, implicit, niciun control? Dorim cancer, afecţiuni pulmonare, sterilitate, animale bolnave, apă care să ardă la robinet?

Nu în ultimul rând, odată familiarizaţi cu noţiunea de fracţiune hidraulică (“fracking” în lb. engleză) şi impactul acestei proceduri de exploatare a gazelor asupra mediului, vă aduc în atenţie documentarul Gasland, lansat anul trecut în SUA, care vă va arăta în imagini mai mult decât grăitoare ceea ce ne aşteaptă în câteva luni. Merită o oră şi 40 de minute din timpul nostru… este ceva ce ne poate salva ani din viaţa viitoare!

Vă rog personal să nu ignoraţi această problemă, care ne vizează pe toţi, la nivel naţional… Avem nevoie de o reacţie civică pentru a opri demararea lucrărilor de exploatare pe teritoriul României! Semnaţi petiţia lansată de reprezentanţii Partidului Verde, pentru a fi înaintată autorităţilor în timp cât mai scurt, popularizaţi documentarul “Gasland” cunoscuţilor voştri sau, pur şi simplu, distribuiţi acest material, sau oricare dintre cele citate în surse, celor din jur.  Încă avem timp pentru a împiedica ceea ce ar putea fi o catastrofă ecologică naţională… Nu lăsaţi apa pe care o vom bea, noi şi copiii noştri, să ne îmbolnăvească mai mult decât o face deja!

(Sursa foto header.)