Dintr-o răsuflare

Sep 19, 2012 by Carla

După un model văzut zilele trecute undeva pe net, m-am gândit să marchez şi eu, pe o hartă a României, locurile prin care am umblat vara aceasta cu fetele. Căci au fost o mulţime de drumuri! O mulţime de aventuri, o mulţime de amintiri…

Cândva, pe la mijlocul verii, aparatul foto mi-a murit în braţe, ca un erou… Eram în plină euforie a declanşărilor, în Sighişoara, într-o excursie de care ne bucurasem cu toţii până la acel moment. Am amânat repararea sa până la o dată incertă, altele fiindu-ne priorităţile financiare în acea perioadă. Şi, constrânsă de împrejurări, m-am reîntors la aparatul foto de rezervă, un Sony de care fusesem foarte mulţumită până să pun mâna pe un DSLR, dar care acum mi s-a părut anost şi lipsit cu totul de potenţial. Totuşi a fost mult mai bine decât nimic, pentru că am umblat într-o mulţime de locuri în ultimele luni şi ar fi fost mare păcat să nu rămânem cu nicio amintire captată în pixeli. Acesta este un disclaimer personal pentru calitatea pozelor pe care le voi posta în perioada următoare; aş fi vrut să pot face mai mult, însă am fost limitată de setările aparatului…

Pe unde am umblat vara aceasta…

A fost o vară plină. Am făcut mii de km, am vizitat locuri minunate, am cunoscut oameni noi şi am revăzut oameni vechi şi dragi… Poate că fetele nu-şi vor aminti prea multe din acest an, însă am avut grijă să păstrăm pentru ele o mulţime de amintiri, poze şi video, din care voi încerca să postez şi pe blog în săptămânile următoare.

Am vizitat Sighişoara, am parcurs Transfăgărăşanul, am înotat în lacurile sărate de la Ocna Sibiului, am fost la nunţile a două prinţese cu rochii albe – la Timişoara şi la Cluj, ne-am cunoscut bunicii, verişoarele, unchii şi mătuşile de la Iaşi, am fost într-o lungă şi nesperată vacanţă la mare, am făcut nopţi albe în centrul Sibiului, ne-am reîntors la Timişoara de câteva ori  – iar de aici, din nou acasă…

Deşi pentru noi a venit, oficial, toamna, odată cu primele castane din buzunarele fetelor – culese încă de la mare! – vacanţa încă nu s-a terminat pentru noi. Suntem din nou la Timişoara, purtând cu noi valize ce au făcut înconjurul ţării în ultimele săptămâni şi pe care am ajuns să nici nu le mai despachetăm între o sosire şi o nouă plecare. Dar suntem obosite. Aşteptăm, curând, drumul spre casă, ultimul drum al acestui sezon atât de plin…

Aşteptăm zile tihnite de toamnă, cu ceaiuri calde şi plimbări plin ploaie cu noile cizmuliţe de gumă, zile de desenat şi colorat la căldură, de adunat frunze uscate şi aranjat în vaze mari, prin colţurile casei… Aşteptăm mirosul primei plăcinte cu dovleac, al primului vin fiert, al sosului de gutui… Aşteptăm să ne pişte frigul de năsucuri, să ne ciupească de obraji, să ne ascundem de el sub căciuliţe groase. Şi, dacă e să le întreb pe fete, aşteptăm cu mare nerăbdare primul om de zăpadă!