Hip-hop

Jan 29, 2012 by Carla

Nu ştiu de ce  – sau poate este absolut firesc – fetele mele se ruşinează de noi, dacă le surprindem cântând sau dansând.

Încerc, astfel, să fiu cât mai puţin invazivă în spaţiul lor personal atunci când se întâmplă asemenea “forme de manifestrare artistică”, pentru a le lăsa libertatea de a învăţa şi exersa nestingherite… Totuşi, sunt momente în care mi-e atât de drag să le privesc, încât nu mă pot abţine să nu mă duc peste ele! Ieri dimineaţă le-am auzit bocănind pe holul casei, pregătindu-se de dans cu una din jucăriile lor cântătoare. M-am apropiat de ele încet, pentru a nu le strica cheful de joacă… şi, ce bucurie!, m-au acceptat lângă ele, continuându-şi dansul. Şi, ca niciodată, mi-au dat voie nu numai să le privesc, dar chiar şi să le filmez pentru 1 minut. Priceless!

p.s. Îşi mai aminteşte cineva de pinguinul nostru cântăcios? Funcţionează, de ani de zile, cu aceleaşi baterii… şi nu-l scutim de la treabă nici măcar o zi! 🙂