Ziua scrisului de mână

Jan 23, 2015 by Carla

M-ați întrebat, zilele trecute, cum trec peste momentele de supărare cu fetele mele. Nu am nicio rețetă, însă am descoperit câteva ”trucuri” care par să funcționeze pentru noi… și pe unul dintre acestea doresc să-l recomand, ca și exercițiu de sinceritate personală, fiecărei mame.

Este vorba despre scris. Scrisul ca eliberare, ca terapie, ca mărturie a ceea ce suntem și cum evoluăm…

Am citit mai devreme, online, că astăzi se sărbătorește Ziua internațională a scrisului de mână. Această informație s-a potrivit la fix cu dorința care mă urmărea de câteva zile de a scrie despre… scris, de a lansa tuturor îndemnul acestui ”medicament” pentru suflet.

Povestea mea e simplă: la sfârșitul anului trecut am primit, de la o prietenă dragă, o scrisoare care m-a emoționat profund. O scrisoare pe hârtie adevărată, scrisă de mână, la o oră târzie din noapte, între ale cărei pagini am găsit multă emoție, multă energie pozitivă și gânduri bune. Rândurile și gândurile acestea au sosit, printr-o fericită coincidență, atunci când parcă aveam mai multă nevoie de ele… eram obosită, nervoasă, într-un moment de impas cu Sofia… și cu mine însămi. Și apoi mi-am amintit, citind-o, cât de mult îmi plăcea și mie, în tinerețe, să scriu. Corespondam cu copii din întreaga țară, povesteam despre pasiunile noastre, despre formațiile muzicale preferate, despre ce făceam în timpul liber, ce cărți citeam, cum arata orașul în care locuim… Toate acestea se întâmplau într-o altă eră, înainte de a avea la dispoziție calculatorul și poșta electronică, atunci când pentru a afla ce mai face un prieten bun trebuia fie să-i telefonezi pe fix, fie să-i scrii o scrisoare, fie să-l vizitezi pentru a vă uita împreună la albumul foto din vacanța în care tocmai fusese… iar pentru a vizita un loc nou era neapărat nevoie să-ți iei un bilet de tren și să te duci, fizic, până acolo. 😛

Aveam, ca orice adolescentă, și un jurnal, în care scriam aproape tot ce-mi trecea prin minte și prin suflet. Și-mi făcea tare bine să recitesc, când și când, ceea ce mi se păruse a fi un capăt de lume cu numai câteva zile sau săptămâni în urmă; era un bun exercițiu de a-mi analiza, constant, traiectoria emoțională.

Am reluat acest un mic obicei la începutul acestui an. Mi-am cumpărat o agendă frumoasă, în care mi-am promis să scriu, cât mai des, câte un gând legat de fete, de relația mea cu ele, de felul cum mă simt ca mamă, ca femeie. Fie că ne-am certat și vreau să țin minte de ce, fie că am avut o zi frumoasă și vreau să nu uit cât de bine ne-am simțit, fie că am făcut ceva frumos doar pentru mine, rândurile acestea mă ajută să fiu mult mai calmă, mai temperată, mai dornică să pot scrie, la final de zi, cât mai multe lucruri frumoase despre ziua care tocmai a trecut. Sau poate doar un gând bun, o îmbărbătare, o promisiune că mâine cerul vieții noastre va fi mai senin.

Și am decis să nu mă mint, să scriu cu meticulozitate, subliniate, momentele în care n-am fost eu, cea care îmi doresc să fiu. Momentele în care m-am enervat, în care m-am purtat urât cu fetele, în care am țipat la ele sau n-am țipat, dar m-am certat cu ele întreaga zi, în gând… morocănoasă și pufnind ca o locomotivă. Puse pe hârtie, lucrurile par dintr-o dată mult mai clare. Apar tipare simple, evidente… relații cauză-efect previzibile, cărora nu-mi rămâne decât să caut să le previn, pentru a nu cădea din nou, zi de zi, în aceeași capcană. Și, în fiecare zi în care scriu din nou, am grijă să răsfoiesc cele câteva pagini de dinainte. Mă văd cu alți ochi, mă citesc cu bucurie sau tristețe, îmi promit să fiu în așa fel încât filele jurnalului meu să se umple doar cu lucruri pozitive.

Vă îndemn să încercați… nu e nevoie decât de un pix, un caiet, un moment de răgaz furat când și când, plus o fărâmă de sinceritate. O provocare pentru o lună, sau două, sau o viață. Și aș vrea ca toți copiii noștri să poată citi, cândva, cum a fost să fim părinții lor… aș vrea să simtă toți că ne-am străduit să fim părinți buni, să-i ajutăm să crească frumos, în armonie, cu respect și mai ales cu multă iubire.