#PositiveChallenge, ziua 3/7

Aug 22, 2014 by Carla

Ciudat cum m-am lăsat prinsă în mrejele acestei provocări… și iată-mă, în miez de noapte, încă trează – pentru că m-am putut adormi profund înainte de a posta câteva rânduri despre cele 3 bucurii ale celei de a treia zile. Bucurii care au fost mai multe, mult mai multe, anulate însă – matematic – de grelele teste de anduranță ale răbdării, la care ne supun fetele în ultimul timp.

Și totuși…

1. Aniversările și cifrele rotunde: am sărbătorit, astăzi, 5 ani de (la) căsătorie. Încă-i număr, cu optimism. 😛

2. Echitația. Fetele au dezvoltat o obsesie pentru cai (ponei-curcubeu și unicorni, dacă e să fiu corectă), dar s-ar mulțumi și cu un cal obișnuit, alb – pe care insistă să-l cumpărăm de luni bune deja. (Când spun ”insistă” mă refer la adevărate drame personale, ori de câte ori își amintesc că ”nici măcar nu mi-ai luat un cal!”). Mai mult de atât, sunt persoane care m-au întrebat, cu îngrijorare și seriozitate, dacă chiar avem de gând să achiziționăm un ponei, căci astea mici spun tuturor – dacă nu suntem de față să le contrazicem – că mami și tati le-au promis că le cumpără un cal sau un ponei, foarte curând. Dimineață, mai exact.

Așa că astăzi le-am făcut fetelor o uriașă (și spontană) surpriză, ducându-le la un centru de echitație, unde – pentru prima oară în viață – au urcat pe un cal adevărat și s-au plimbat dintr-o parte în alta a fermei, într-o absolută fericire și uimire. Bucuria și recunoștința Nataliei – priceless! Nu-mi amintesc să-mi fi mulțumit nicicând atât de sincer – și de atâtea ori – pentru ceva… și demult n-am citit atâta încântare în ochii și în vocea ei.

Pe Sofia a nemulțumit-o, totuși, că nu a putut călări un cal alb, ca din povești, dar am scăpat ieftin – căci putea fi mult mai nerezonabilă și să-și dorească un unicorn. 😀

Pensiunea Brândușa, Valea Avrigului, 22 august 2014.