Felicitări de primăvară și o carte în dar

Mar 17, 2014 by Carla

La începutul lunii am primit o carte în dar. O carte minunată, pe care pusesem ochii de multă vreme deja, dar căreia încă nu-i venise rândul, pe lista de cumpărături…

Am fost, poate, chiar mai fericită decât fetele, când am deschis pachetul. Aveam mare nevoie (ok, recunosc, dorință :P) de o carte din care să mă inspir în micile noastre activități de crafting, iar ”My very first ART Book” (Editura Usborne)  a fost un o bucurie încă din prima zi. Am luat-o în brațe deja de nenumărate ori de atunci și, după câte idei îmi vin de fiecare dată când o deschid, prevăd că o vom folosi vreme bună de acum încolo, în activitățile noastre…

Știți deja, cred, că mă feresc să postez mesaje publicitare pe blog. Foarte rar materialele care mi se oferă sunt pe gustul și pe ”principiile” mele. Cu ”Micul Cititor”, însă, n-am avut nicio dilemă de acest fel. 🙂 Atunci când am fost invitată pe pagina Micului Cititor, pentru a-mi alege o carte, prima mea reacție a fost: serios, chiar orice carte?! Și uimirea mea n-a venit din faptul că aș fi putut să-mi aleg cea mai mare sau groasă carte din colecțiile expuse în galeria de imagini, ci pentru că cei de la Usborne au atâtea cărți minunate pentru copii, încât niciodată nu mi-a fost ușor să mă hotărăsc ce să comand de la ei… Asta mi-a îngreunat mult decizia, căci o carte – pentru mine – nu este doar o simplă adunătură de pagini, legate între două coperți. O carte este o sumă de momente frumoase cu fetele, citind sau lucrând din ea… o carte este amintirea unei seri în care le-am citit o poveste nouă, iar ele m-au ascultat cu încântare, sprijinite cu capul pe brațele mele… este încântarea de a ieși ceva nou din mâinile lor, emoția de a-l aștepta pe tati să-i arate și să-i povestească ce lucru minunat am făcut în acea zi… Fiecare carte are povestea ei specială, în viața noastră.

Așadar povestea acestei cărți este una veselă, de primăvară proaspătă… Am primit-o și, imediat ce am deschis pachetul, fetele s-au repezit asupra ei decretând că ne vom servi de ea pentru a le face un desen frumos bunicilor… Ne-am mai gândit puțin, apoi am hotărât că desenele noastre se vor transforma în câte o felicitare ”de primăvară” pentru fiecare din cele două orașe unde bunicii fetelor așteaptă mereu vești de la noi.

Ca să nu uit, fac o scurtă paranteză… pe pagina principală a editurii Usborne apare un mesaj care spune așa:

Nu știu dacă e chiar așa – ar trebui să cumpăr o bibliotecă întreagă pentru a mă convinge 😛 – însă cu siguranță colaborează cu unii dintre cei mai talentați ilustratori din lume, pentru că imaginile și desenele tuturor cărților lor pe care eu le-am avut în mână sunt absolut fabuloase! Desene naive, în culori vii, imagini pline de detalii… pentru mine grafica Usborne este de excepție.

Revenind la cartea noastră, m-am bucurat să găsesc în ea exact ceea ce-mi doream de la o carte introductivă în desen și pictură: capitole structurate pe curente artistice, cu câte o pictură reprezentativă expusă la începutul fiecărui capitol, iar alături cu instrucțiuni despre cum poate fiecare copil, la rândul lui, să picteze sau să deseneze în același fel. Vârsta recomandată pentru utilizare este de +4 ani însă, dacă aveți copii pasionați de pensule și creioane cum sunt fetițele mele, nu va fi nicio problemă să vă inspirați și mai devreme din ea.

Noi am început prin a ne uita în carte, câteva zile la rând, ca și cum am fi citit o poveste… le-am explicat fetelor – pe înțelesul lor – ce reprezintă operele de la începutul fiecărui capitol, apoi le-am arătat cum putem face și noi lucrări similare, urmând pașii și instrucțiunile de la fiecare gen.

Am ales apoi, din multitudinea de tehnici prezentate în carte, ceva simplu și vesel, cu care să începem confecționarea felicitărilor de primăvară… Ne-a fost greu să alegem, căci fiecare avea o altă idee, dar niciuna din noi nu renunța nici la ideile celorlalte două. 🙂

Până la urmă, pentru că scopul este să fim creative și să învățăm să punem la un loc tot ceea ce știm, le-am încurajat pe fete să lase cartea deoparte și să se apuce de lucru după cum doresc și cum le place. Totuși, atenția le-a rămas distrasă de o anumită pagină a cărții, acolo unde li se arăta cum să confecționeze steluțe și floricele din hârtie îndoită și apoi decupată, așa că accea a rămas și ideea felicitărilor noastre.

Am ales, așadar, hârtie colorată, am pregătit câte un copăcel, căruia i-am așezat frunze proaspete, verzi și grase, invitând primăvara să se inspire… 😉 Apoi am dat viață unor puișori cu ochi de piper și piciorușe firave, așa cum ies din mânuțele unor copii de 4 ani.

Mai departe ne-am folosit de carte pentru a confecționa flori, decupate de mine și atent lipite de ele, pe felicitări… Majoritatea tehnicilor de lucru descrise în carte sunt deja cunoscute de noi, adulții, însă pentru mine este bine să le regăsesc adunate la un loc, atunci când am nevoie de o idee de lucru cu fetele. Pentru ele, însă, cartea este mult mai interesantă, pentru că putem face comparații între tehnicile expuse, iar ele pot înțelege exact prin ce se deosebesc sau se aseamănă imaginile în discuție și pot intui cum au fost făcute respectivele lucrări…

La final nu a putut lipsi sclipiciul, care este cireașa pe tortul fiecărei activități pe care o facem, mereu… 🙂 Marea încântare este să întindem sclipiciul cu degetele, furând câte puțin de pus pe față, pe buze, pe unghii și, de ce nu, pe haine…

Lipiciul este unul din materialele preferate ale fetelor. Am găsit (făcând o vizită într-un magazin ”Jumbo”), un set de borcănașe cu sclipici lichid, adică particule de sclipici amestecate cu un lipici transparent, vâscos. Așa am rezolvat și problema împrăștierii sclipiciului clasic în întreaga casă, dar și problema lipirii sale pe hârtie sau alte suprafețe; sclipiciul poate fi întins cu pensula, cu degetele, cu bețișoare de urechi sau cu orice altceva, în funcție de dorință…

După ce le-am lăsat să se usuce două-trei zile, felicitările noastre au fost completate cu câteva rânduri de suflet, compuse chiar de fete și scrise de mine mot-a-mot, spre distracția bunicilor… Apoi au luat drumul poștei, ocazie cu care le-am povestit din nou despre drumul corespondenței scrise, în țară și în întreaga lume…

Dacă doriți să studiați mai multe pagini din interiorul acestei cărți de activități, dacă doriți să o comandați sau să hoinăriți printre alte multe cărți de acest fel, o puteți face pe pagina de Facebook a Micului Cititor sau direct pe site-ul său.

Nouă ne-a deschis apetitul pentru pictură și desen, căci suntem într-o etapă nesfârșită de creație și zi de zi fetele n-ar vrea să facă nimic altceva. Cred că e un moment perfect pentru a le povesti despre pictori, despre evoluția artei (atât de puțin cât o înțeleg și eu, dar e un prilej perfect să învăț odată cu fetele), să ne uităm în albume și să încercăm să desenăm și noi după diferite tehnici.

Se apropie Paștele și voi încerca să meșteresc cu fetele cât mai multe lucrușoare tematice, de la felicitări la decorațiuni, pe care să le facem cadou celor dragi. Totodată, pentru că drumul la poștă și povestea plimbării unei scrisori de la Sibiu până la Timișoara, Iași sau dincolo de ocean li s-a părut fetelor atât de interesantă, ne vom confecționa în curând propria cutiuță poștală, în care să primim scrisori și cu care să ne jucăm… Am găsit recent o activitate de tip Montessori foarte interesantă, care folosește cutiile de scrisori pentru învățarea numerelor și abia aștept să o pun în practică cu fetele!

În curând ne vom lua din nou câteva săptămâni de vacanță, în care ne vom bucura de venirea primăverii mai mult în aer liber, în parcuri, observând natura și învățând despre toate secretele ei, dar odată reîntoarse acasă vom reveni la activitățile noastre și vom avea nevoie de o mulțime de materiale pentru ceea ce doresc să fac cu fetele după ce vor împlini 4 ani…

Până atunci, însă, ne bucurăm de creioanele, cariocile, culorile și pensulele noastre, care ne țin ocupate zi de zi! 😉

Iar la final iată o mostră de ”citire”, așa cum se petrece ea la cei 4 ani ai fetelor… Narațiune: Sofia. 😛