Manichiură
Viața mă învață, în hohote zilnice de râs, că zicala cu ”never say never” este cât se poate de adevărată.
Cred că a trecut mai puțin de o săptămână de când râdeam pe un grup de discuții online, alături de prietenele mele virtuale, de micile accese de cochetărie ale fetițelor noastre de toate vârstele. Unghii vopsite pe toate cele 3 falange ale degetelor, farduri întinse pe toată fața, mărgelele și tocurile mamei, parfumul vărsat cu sticluța… ca să enumăr doar câteva din deliciile de a fi mamă de fete. 😛 Și decretam, sus și tare, că numai ale mele au rămas – pe planeta asta 😛 – complet dezinteresate de ojă și manichiură în genere, odată ce le-am explicat cândva că oja și fardurile sunt pentru mămici obosite și că ele nu au nevoie de trucuri pentru înfrumusețare, fiind perfecte așa cum sunt. Explicație care le-a măgulit și le-a mulțumit întru totul.
Până azi. 😀
Marker permanent.
Cu o precizie demnă de o manichiuristă turmentată. 😛
”Da uite, mami, m-am asortat!”
Adevărul este că cele albastre ale Sofiei, pentru o primă încercare, au ieșit chiar bine! 😀
Fetițele voastre (și, de ce nu, băiețeii) când și cum au descoperit lacul de unghii sau trusa de farduri? 😀
Related Posts
Tags
Share This
Catalina, 2 ani :-).
O varianta light: cu gloss-ul meu de buze, se sterge usor cu servetelul.
Haha, la asta nu m-am gândit! Nu am gloss, poate cumpăr unul pentru asta! 😀
Oh, my god. La mine teoretic puradeica (daca e totusi fata, ca inca nu stim) nu prea are ce sa vada din astea, ca ma-sa nu se fardeaza, nu-si face unghiile, n-are nici macar ruj. Acu’ nu-mi pun eu problema, undeva va vedea din astea si se va tencui ca Voronetul, dar mai am cativa ani cel putin de asteptat 😀
Copilul are dreptate, dom’le. Macar a asortat OK …
Mda, să n-ai impresia că eu stau toată ziua fardată, rujată și vopsită pe unghii la bucătărie! 😀
Îmi fac manichiura o dată pe lună, ca gest de relaxare și confort, cu o ojă aproape incoloră. În rest am grijă doar să ne fie (și lor și mie :P) unghiile tăiate și curate.
Iar de machiat o fac, recunosc, de câte ori ieșim în oraș. Ele mă asită interesate,mă întreabă cum se numește fiecare cutiuță, ăși dau cu părerea dacă m-am asortat sau nu 😀 – au în perioada asta o preocupare anume pentru asortare, cred că ține de dezvoltarea unui oarecare simț estetic…
Au și ele ”rujul” lor, un baton strugurel din ceară de albine, unt de shea și mentă cu care le-am dat în iarnă, când ieșeam în frig… și nu ies nici ele din casă fără a se da cu ruj, de fiecare dată, înainte! 😀
Dar să știi că nu au nevoie de un model anume în familie ca să dezvolte aceste mici porniri de cochetarie, atât de simpatice până la urmă… Ca să citez o prietenă de pe Fb, ce tocmai comenta ieri la subiect:
”… insista ca vrea oja.. Eu nu ma dau decat din an in pasti ..vrea sa se macheze desi eu nu ma machiez .. Ii spun ca nu e pentru copii, ca sunt toxice si ca o vor imbolnavi, ii spun ca femeile care se machiaza nu stiu cat de rau le face.. Degeaba, cand prinde momentul se ascunde pe undeja si se manjeste pe fata si pe buze cu acuarele, markere, creioane, etc..
Eram ieri pe o terasa in parc si asteptam sa vina C. cu H., cat am stat am gasit un album de la o casa de licitatii si am inceput sa-l rasfoiesc si sa-i arat/povestesc despre arta/pictori, etc si dupa ce s-a uitat cateva minute a luat o revista de moda si a inceput sa-mi arate reclame la rimeluri, creme, rujuri, etc.. “Nu ne uitam la cartea aia mami, ne uitam la asta!” “Vreau si eu buze asa mami!” :|”
C.C.T.D. 😀
Ah, dar am uitat ce era mai important… nu am ajuns să te felicit oficial pentru Dojo Jr… îți doresc din suflet o sarcină cât mai frumoasă și liniștită, iar apoi o naștere la fel de frumoasă și un start împreună cât mai lin și lipsit de momente de disperare! 😛
Dacă vreodată ai nevoie de o părere care să scandalizeze opinia pediatrilor, a mătușilor-care-știu-tot sau a prietenelor care au găsit o cale comodă de a trece de una sau alta, mă găsești mereu aici! 😀
Saru’mana 🙂
Ieri am aflat ca-i fata, deci voi avea si eu o pitzipoanca din asta smechera, care sigur va fi mai interesata de ‘beauty’ decat ma-sa. 😀
Nu trebuie sa ai pe nimeni in familie care sa fie cocheta. E nu am avut, dar imi placea sa vad femei/doamne cohete si le imitam. Eu ma prosteam cu tot felul de crete colorate pe fata cand eram mica. Margele inventate din paste fainoase si singura pereche cu toc a mamei. Mama ma lasa, nu-mi ziceaa nimic, i se parea chiar haioasa toata joaca mea. Acum folosesc farduri cat mai naturale; tocuri foarte rar. Depinde si de situatie. E o perioada a copilarie, experimenteaza. Isi formeaza personalitatea.
Știu, Mihaela… sunt și eu foarte relaxatp și râd. Mi se par foarte nostime așa, descoperindu-și latura de fetițe cochete… 😀
Singura situație care nu-mi place e atunci când părinții încurajează un comportament/aspect inadecvat vârstei la copiii lor, cumpărându-le haine prea stridente, provocatoare, sau alte produse care nu ar avea ce căuta în jurul lor, la o vârstă așa mică…
Am uitat sa adaug. Uita-te la manutele lor, sunt asa de dragute. Si fetele lor ghiduse.
Erau foarte ofticate că le-am pus să întindă mânuțele pentru poză, credeau că le trimit să se spele după aceea… Dar le-am lăsat în pace, așteptăm ca markerul permanent să se ducă de la sine. 😀
Eu sunt mama de baiat, inca nu a incercat sa se coloreze. Eu ma machiez ocazional, unghiile nu prea.. dar vede la alte femei si stie ca asa fac mamicile. Stie si ca taticii se “barbeaza”, adica se barbieresc.. si e foarte interesat cand tata isi da cu spuma alba pe barba si apoi e fina pielea. Papucii ni-i probeaza cand pe-ai mei, cand pe-ai tatalui. Sa vedem ce urmeaza 🙂
Nu pot nici eu sa inteleg mamicile care isi fac fetitele cu oja.. si avem printre prieteni cazuri. Eu stiu ca e greu sa le refuzi, dar.. totusi nu e bine pentru un copil asa mic sa fie expus cu buna stiinta la chestii asa toxice.
Dana, tot argumentul ”stricării” unghiilor îl am și eu în minte, în primul rând, când mă gândesc la cât e de chimică oja… nu cred că e un capăt de lume dacă, uneori, de distracție și drag, mamele își fac copiii cu lac de unghii. Văd o problemă, însă, atunci cândun copil de 4-5 ani are unghiile făcute în permanență, ca o normalitate a felului său de a fi. Și am văzut câteva fetițe care-și fac unghiile odată cu mama, săptămânal.
Mai apoi mă gândesc că nu în cazul tuturor aceste preocupări dispar odată cu vremea, mai ales dacă obiceiul este repetat permanent… până devine un fel de a fi. Nepotrivit, cred eu, pentru fetițe atât de mici. Vorbesc ca o babă acră, știu! 🙂
Ah, să nu uit, am văzut și câteva reclame de la saloane de manichiură care anunțau oferte speciale pentru manichiura fetițelor, inclusiv gel de unghii, manichiură french, aplicat bijuterii pe unghii etc. Asta mă sperie.
De amuzament probabil ca as fi facut si eu unghiile fetitei mele (daca aveam), dar asa o data pe an.. nu in fiecare zi. Dar, pana la urma suntem toate mame.. facem orice sa-i stim fericiti. Cu unghii facute sau nu.
Eu sper sa aiba copilul meu o copilarie normala.. sa nu creasca asa repede. Am mai cazut si eu in plasa celor care cumpara chestii pt copii ca sa para mai mari, dar mi-am dat seama la timp 🙂
Eu sunt mama de baiat, care la 3 ani umbla cu unghiile facute. 😀 Pentru ca am o cumnata manichiurista care are acasa o tona de oje de toate culorile. Intre timp, i-a mai trecut. A decretat ca e pt fete. S-a si machiat cu rimelul meu si cu farduri. Iar i-a trecut. Acum are aproape 4 ani. SI pe tocuri a mers de pe la 2 ani jumate, dar zau ca nu m-am ingrijorat…:))
🙂 Ar fi fost bună o poză cu băiețelul tău machiat și fercheziut ca o domnișoară…
Pe tocuri merg și fetițele mele, mai bine ca mine, dacă prind vreo pereche de pantofi mai înalți! 😀
Daaa,asta cu cochetaria eu cred ca e innascuta.Nici eu nu sunt genul,un minim de machiaj si manichiura e strict in termeni de igiena.Insa fetita mea a reusit sa ma faca pana si pe mine sa fiu mai atenta la chestiile astea.Cea mai amuzanta poveste e ceea cand a descoperit pantofii mei cu toc,bine pusi la pastrare intr-o cutie pentru cine stie cand:)….i-a ascuns sub perna de teama sa nu mai dispara,atat de fascinata a fost de ei.Si am o multime de fotografii cu ea de inca foarte mica accesorizata cu tot felul de esarfe(chiloteii….pe post de esarfa :))),palarii,fustitze si pantofii mei.Cu lacul de unghii si eu am fost la fel de scandalizata si dezaprobatoare cand vedeam asta la alti copii dar m-am distrat teribil cand am gasit-o pe Caterina asezata confortabil cu degetele intinse in bratele lui Luca pentru o pedichiura shic ….pe toate falangele.
Nu o incurajez dar nici nu ii dezaprob tentativele astea,incerc doar sa ii limitez accesul la produse care nu sunt potrivite varstei ei.
Baiatul n-a incercat niciodata lacul de unghii,doar fardul dar cred ca incerca sa imite un tatuaj de lupta…
Simpatice fetitzele tale,ma intreb daca s-au ajutat sau fircare cu unghiutele ei.Curand vor afla ce ajutor pretios isi pot da :).
Plus..WHEN DONE RIGHT ITS A FORM OF ART…and never know ce maestru se ascunde in fiecare copilas
http://blogof.francescomugnai.com/2013/07/30-stunning-and-incredibly-creative-eye-makeup-ideas/
Miss you guys cu oje sau fara:*