Mami, lasă-ne în pace!
În dimineaţa aceasta lăsasem fetele în cameră, jucându-se, iar eu m-am grăbit să împătur nişte haine. La un moment dat, auzind că (se) dărâmă ceva, mă întorc în camera lor, mă asigur dintr-o privire că totul e în regulă şi, pentru că tot eram acolo, mă hotărăsc să le cer un…pupic.
Eu: – Ia să văd, cine-i dă la mami un pupic mic-mic, ca să am putere să-mi văd de treabă!…
Ele se opresc din joacă pentru o clipă, fac un schimb scurt de priviri dezaprobatoare, apoi Sofia îmi răspunde, clar şi răspicat (ca unei mame bătrâne şi senile :D):
– Mami, NOI DOUĂ nu te pupăm, pentu că eiam înt-o misiune şi tu ne-ai înteiupt… Du-te de-aici!… şi… te chemăm noi când suntem gata!…
Moment în care m-au împins de la spate, galant, spre ieşire… şi au împins şi uşa în urma mea. Of.
Dar, după ce mi-am lins rănile preţ de câteva minute, distrându-mă cu replici similare ale prietenelor mele de pe FB (de unde am cerut imediat feedback, ca orice mamă respectabilă :P). m-am hotărât să nu mă dau bătută aşa uşor… şi am făcut o nouă încercare, insistând pentru pupicul meu.
Sasha zice “uite doua Sasha!!!”:))
E visul oricarui parinte sa aiba copii care vorbesc singuri cu jucariile in camera lor si tu nu le lasi in pace!
Ba le las!!! 😀
Dar nu aşa brusc… 😀
<3 delicioase!
🙂 Aşa le vad şi eu, cra-cra!