11 luni și puțin

Mar 2, 2011 by

11 luni și puțin

Nu eram eu dacă nu întârziam zile bune continuarea postului despre aniversarea a 11 luni de măzărichi! 🙂

Am avut un weekend minunat, alături de buni-buni și bunicul! Un weekend care s-a prelungit până luni, 3 zile și 3 nopți, ca-n povești… Și, tot ca-n povești, se spune că după râs vine plâns, astfel că săptămâna a debutat cu mașina defectată din senin și reparații cu câteva zerouri în coadă, apoi o țeavă spartă în zidul cămării, care ne-a lăsat 2 zile fără apă și azi am dansat pe muzică de bormașini și alte scule de instalatori… eh. Acum e liniște, e din nou curățenie în casă (exceptând cămara cu zidul spart), avem apă la robinet, iar mașina e în service, pe mâini dibace… deci totul e sub control. 🙂

Cât despre weekend… Am făcut plimbări afară, salutând primăvara și imortalizând ultimele grămăjoare de zăpadă murdară, care amintesc de iarna ce cu greu se lasă dusă…

Sofia și Natalia, cu bunicii, 26 feb.2011, Cluj-Napoca.

Ne-am jucat cât e ziua de lungă și am fost în excurie la Salina Turda. Coincidență sau nu, ultima oară cănd fusesem acolo se întâmpla la sfârșit de februarie al anului trecut, pe când eram în săptămâna 30 și abia-abia mă mai mișcam, purtând cu mine o burtă lată și lungă cât o zi de post. Ce vremuri!

Buni-buni, Natalia, bunicul, Sofia și tati, 27 feb.2011, Salina Turda.

Natalia, Sofia și tati, 27 feb.2011, Salina Turda.

Revenind la timpurile prezente, buni-buni și bunicul nu vin niciodată  la noi cu mâinile goale, umplându-ne cămara și frigiderul cu bunătăți home-made, de la compoturi și bulioane, până la prăjitură și mâncare gata gătită, numai bună de reîncălzit și de pus pe masă… căci cine-și mai pierde timpul gătind, când casa e plină de musafiri! Și, pentru că în curând vine ”marea aniversare”, măzărichile și-au primit deja cadoul pentru ziua lor: două superbe balansoare de răchită, din care fetele nu s-au mai dat jos decât cu țipete și scandal!

Aici Nati și Sofi pozând în balansoare, ca și când s-ar fi născut în ele! 🙂

Natalia și Sofia, 25 feb. 2011, Cluj-Napoca.

Natalia, 25 feb. 2011.

Sofia, 25 feb. 2011.

Luna ce tocmai a trecut a fost caracterizată de mari progrese… fetele au început, în sfârșit să umble, atât în patru labe cât și în picioare, ținându-se de mobile. Dacă în primele zile au testat, timide, terenul, exersând ridicarea în picioare ajutându-se de zăbrelele pătuțurilor, după numai câteva zile învățaseră să se ridice sprijinindu-se de orice, având și câte o jucărie într-o mână! Din acel moment, n-am mai avut liniște în casă nicio clipă! Fetele mișună peste tot, explorând cu bucurie fiecare colțișor, fiecare corp de mobilă, fiecare obstacol… jucăriile nu mai prezintă niciun interes în această perioadă, fiind doar niște obiecte ce stau în calea mărșăluirii lor prin casă, bune de aruncat cât colo și de călcat în picioare…

Programul de mese și somn a rămas neschimbat, luptându-ne din greu cu cele două ”nap”-uri din cursul zilei, care sunt principalul dușman al fetelor, în acest moment. Eu sunt exasperată  de lupta continuă cu ele și de refuzul lor de a sta culcate chiar și atunci când plâng de somn, cu ochii deja închiși… iar ele sunt exasperate de încăpățânarea mea de a le ține la orizontală și fac tot posibilul să mi se opună… suntem în impas și pozițiile pe care ne situăm în acest moment, de adversare cu voință egală, nu ne avantajează pe nici-care dintre noi.

În vocabular nu am adăugat cuvinte noi, poate doar dificilul ”Tai-tai!”, pe care fetele se amuză să-l facă toată ziua din mânuțe, însă de pronunțat îl confundă mereu cu ”tata” și ”ta-ti”, neînțelegând nicicum care-i diferența dintre ele! 🙂

Sofia îmi pare mai dificilă ca niciodată, țipă din orice motiv, aruncă cu jucăriile, lovește, împinge, o bruschează pe Nati și îi smulge orice are în mânuțe, se plictisește imediat de orice activitate, mesele ei au devenit o continuă prosteală și suflat al mâncării în toate direcțiile, dacă ridic tonul la ea sau încerc să o cert, oricât de blând, începe să plângă cu sughițuri și nu se oprește din jelit minute în șir… Of, nici nu mai știu cu ce s-o pârăsc, s-au adunat atâtea încât le-am pierdut șirul! 🙂

Iar Nati… Nati pare să se fi săturat să fie fetița blândă și docilă, imitând din ce în ce mai des ceea ce vede și aude la Sofia. Din fericire nu-i reușește întotdeauna! 🙂

Iată-ne deci victimele a două mici teroriste de elită, experte în a lua pielea de pe om și a ne pune pe bigudiuri până la ultimul nerv și fărâmă de răbdare! 😀 Mayday, mayday, help, s.o.s., ajutor, Помогите!

p.s. Am trecut și în această lună de proba cântarului și a măsurătorilor, fiindu-mi din ce în ce mai clar că fetele noastre seamănă pe mami: mici și îndesate! 😀 Astfel Sofia cântărește 8410 gr și măsoară 71 cm, iar Nati are 8460 gr și tot 71 cm înălțime… potrivire mai mare nici că se putea!

Related Posts

Share This

8 Comments

  1. Bravo, felicitari pt toate progresele!Sunt niste frumoase!!!!Pupici!

  2. ayandari

    Sa va traiasca micile “teroriste”, s-au dezvoltat super, au niste mutrite de milioane!!

  3. Cand vorbesti despre Sofi, parca l-ai descrie pe Vlad al meu. Chiar vroiam sa-ti spun de la filmuletele cu Sofi plangacioasa:). Cu precizarea ca el n-ar sta in balansoarul de rachita, nici legat :)).
    Mazarichile sunt niste scumpici, la cat mai multe si mai frumoasa progrese!

  4. Ai niste fete frumoase si vesele! Sa creasca mari si sa te asculte cat mai des:d.Mereu nu cred ca se poate:)
    Mi-a placut mereu sa vad prin parc carucioare de gemeni, in tot felul de variante. Ba lipiti, ba unu in fata unu in spate, ba fata in fata. Super simpatic:)
    PS: poti sa ridici carucioarele vertical deja, ca ai fete mari, pot sta in fund:)

  5. Elena

    Salut Carla,

    Va urmaresc de multa vreme si am zis ca e cazul sa ma prezint..de fapt, noi ne stim de multi ani prin niste prieteni comuni…fara relevanta acest detaliu:). Am si eu un baietel, Robi, nascut pe 25.04.2010 si care e un terorist si jumatate. Referitor la somnul fetitelor…ai incercat sa le treci pe un somn pe zi? Si noi am avut aceeasi problema…2 nap-uri cu urlete si chinuri si nu mai voia deloc. Acum l-am trecut pe un singur somn pe zi si pare sa fie ok…doarme chiar si 2 ore jumate…ceea ce e mult!!!!!!!!!!

    PS: Fetitele voastre sunt niste scumpe! Va admir pt puterea si rabdarea de a creste 2 deodata!!!

  6. La cat mai multe lunite dragele noastre, ce mi-ar placea sa va cunosc, parca au crescut sub ochii mei 🙂
    Uite ca si noi joi facem 7 luni, offffff ce-a trecut timpu……am vazut zilele trecute un bebe de o saptamana Doamne ce mic mi s-a parut :)))

  7. T_Ioana

    Cat sunt de frumoase!!! Aveti niste fetite minunate iar voi sunteti niste parinti deosebiti, va invidiez pentru calmul si seninatatea cu care le luati pe toate, asa cum vin… Pupici multi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.