”Bebe are mama!”
… a decretat astăzi Sofia, bolborosind diverse în legea ei, în timp ce Nati o asculta de la o distanță relativ sigură, mai mare cu puțin decât lungimea mânuțelor lor, privind-o sceptică și apărându-și preventiv suzeta.
– Mă-mă… mămămă! Mă! Ma-mă…ma-ma… Ma-ma-ma!… Mama! intonau amândouă, în cor, parcă încercând să se acopere una pe cealaltă, căutându-mă din priviri și scuturând agitate din mânuțe.
Nati a început greu, însă odată pornită nu s-a mai oprit de zile întregi. După ce preț de vreo două săptămâni a studiat-o atentă pe Sofi în timp ce aceasta mă striga din ce în ce mai des, ziua de 1 decembrie și agitația din casă au făcut-o să scape și ea primul ”mama” conștient. Știu că a făcut-o conștient pentru că se juca pe covor cu Sofi și cu tatăl lor, în timp ce eu trebăluiam ceva în spatele ei. La un moment dat, întinzându-se după o jucărie, s-a răsturnat, lovindu-se ușor cu fruntea de podea. A început să plângă, tati a ridicat-o rapid și a vrut s-o ia în brațe, vorbindu-i blând, moment în care Nati s-a împins din brațele lui și, întorcându-se să mă caute în spatele ei, m-a găsit și a suspinat din tot sufletul: ”Mă-mă!…Ma-maaaaa!!!”. Am luat-o în brațe, s-a cuibărit suspinând la pieptul meu și s-a liniștit sub mângâierile mele. ”Mama…” a mai spus încă o dată, înainte să se liniștească de tot. M-am topit de dragul ei…
Nici Sofi nu s-a lăsat mai prejos, astfel încât de ziua mea, la 8 și ceva dimineața, s-a trezit și a început să chicotească în pătuțul ei. Am lăsat-o acolo, încercând să mai moțăi măcar 10-15 minute, cu urechile și atenția îndreptate totuși spre ea. În această stare de semi-adormire am auzit-o, după un timp, pierzându-și răbdarea și devenind tot mai gălăgioasă. Cum nimeni nu părea să o audă și să apară lângă ea, m-a strigat brusc:
– Mama!
Apoi liniște. Sofi urmărea cu atenție o reacție din partea mea.
– Ma-ma… Maaa-maaa… a continuat, pe același ton, după câteva secunde.
M-am hotărât să-i răspund și am strigat, din patul meu, fără ca ea să mă vadă:
– Da, Sofi!
– Mama! Mamaaaaa! Mammmmmmaaaaa!!!…. a venit răspunsul ei, brusc animat și plin de nerăbdare.
M-am ridicat, m-am dus la ea și am găsit-o cu mânuțele întinse deja spre mine, așteptând să o ridic și să ne începem ziua împreună. Zâmbea fericită.
Puteam primi, din partea măzărichilor mele, un cadou mai frumos?!
Related Posts
-
Quiz
Posted on Jan 17, 2013
-
Când totul e bine
Posted on Oct 30, 2012
-
Warning: file_exists(): open_basedir restriction in effect. File(/var/www/clients/client2/web5/web/wp-content/uploads/et_temp/Nati-112711_40x40.jpg) is not within the allowed path(s): (/home:/usr/lib/php:/usr/local/lib/php:/tmp:/var/cpanel/php/sessions/ea-php74:/usr/local/lsws) in /home/jocurbanro/public_html/wp-content/themes/Magnificent/epanel/custom_functions.php on line 1020
Despre cum fiecare lucru îşi găseşte locul lui
Posted on Dec 19, 2011
-
Warning: file_exists(): open_basedir restriction in effect. File(/var/www/clients/client2/web5/web/wp-content/uploads/et_temp/DSC05964-178588_40x40.jpg) is not within the allowed path(s): (/home:/usr/lib/php:/usr/local/lib/php:/tmp:/var/cpanel/php/sessions/ea-php74:/usr/local/lsws) in /home/jocurbanro/public_html/wp-content/themes/Magnificent/epanel/custom_functions.php on line 1020
17 luni
Posted on Aug 25, 2011
Tags
Share This
Felicitari!!! 🙂 cat de curand o sa aiba si tata, si atunci nu va mai fi nimeni nedreptatit in familie 😉
Spor la gangurit!
Pupam.
Nu știu ce să zic despre ”tata”… cuvântul nu prezintă, deocamdată, niciun interes, în ciuda tuturor eforturilor noastre colective! 😀
Dar sperăm. 😀
Maria a inceput timid cu “maammm” rostit numai la nevoie stringenta, apoi a facut aproape o luna pauza si a venit in forta cu “tata-tata”, etapa ce a durat cca 2 saptamani. Acum e in etapa “mamma” – “mami”, si are aproape 10 zile de cand nu l-a mai invocat pe “tata-tata”…. faptul ca ii repet zilnic de cateva zeci de ori cuvantul tata, o face numai sa zambeasca. 😀
Ah, si sa urmaresti daca inteleg, ca Mariuca deja “executa” la “apa” / “lapte” (ii ofer bibi cu lapte, pronuntand cuvantul si daca refuza, ii ofer si apa, tot cu pronuntie si deschide gurita daca ii este sete) si la “hai” (vine spre noi ridicand mainile sa o luam in brate)… pa-pa e deja clasic, dar face cu manuta numai cand vrea ea. 😉 … in general la straini, ca pe cei apropiati nu prea vrea sa ii lase sa plece – boceste imediat cum vede ca cineva apropiat se pregateste sa dispara.
Cu siguranta nu mai aveti mult pana descopera ca au si “tata” 🙂
Felicitari!!!!Daria nici acum nu are notiunea de “Tata”.Cand il striga il striga Iaia :).Spor la vorbit :)!Pupici pt fete!
Iaia mă striga pe mine soră-mea, pe când începuse să vorbească… iar taică-meu și acuma mă mai strigă, uneori, așa… 🙂
Dar sunt sigură că știe Daria fosrte bine cine-i tata… 😉
Frumos,incepeti sa comunicati!Cred ca sunt minunate,cand te striga amandoua in cor.La cat mai multe impliniri:)
Mulțumim asemenea de urări!
Da, e întradevăr minunat să le aud strigându-mă… e un sentiment extraordinar!
Gabi, suntem pe urmele voastre! 🙂
Din păcate, ”pa-pa!” noi nu avem cui face, fiind singurele toată ziua… însă ne putem lăuda cu ”Hopa-sus!”, moment în care mânuțele se întind și fetele sar ca arcul în picioare, imediat ce le ajut… 🙂