Ne trebuie razboi, inteleg, pentru ca exista prea multi oameni mari care n-au cu ce sa se joace, asa cum au invatat de mici. Ce bine-ar fi sa ramana totul un joc, campurile de lupta sa fie inghitite de campuri de maci, terenurile minate sa devina terenuri de joaca, iar fabricile de armament sa fie transformate in statiuni de agrement, ca la Orastie:

N-am inteles niciodata de ce trebuie sa existe razboi. Stiu, generatiile stramosilor nostri au avut nevoie de aceasta inventie pentru a incerca sa cucereasca lumea la gramada, din toate directiile, imediat ce s-au prins ca orizontul trece de copacul din zare… si nestiind, saracii, ca este loc pentru toti, mai ales ca erau mult mai putini ca noi.  Okey, nu se inventase liftul si locuitul pe verticala, deci aveau nevoie de tot mai mult spatiu sa-si intinda plapuma… dar orisicum.

Sigur, o alegere a existat intotdeuna. Si, daca John Lennon fi fost acolo de la inceputuri, sa le cante “make love, not war”, optiunea personala a multora dintre acesti razboinici ar fi fost sa cotropeasca noile teritorii prin metode pasnice si mult mai erotice decat piatra, ghioaga sau patu’ pustii. Populatia ar fi fost, incet-incet, asimilata, cum bine au inteles sa faca stramosii nostri dacii si romanii, dupa ce si-au dat degeaba in cap.

Asa si cu noi. E atat de simplu s a vii si sa spui: “Bah, sunt mai tare ca tine, am mai multi soldati si arme mai puternice. Te voi invinge oricum. De ce sa irosim, ianinte de asta, atatea vieti omenesti, de ambele parti?!”. Corect. Da’ cine-i prost sa accepte un asemenea targ, lasand sa se duca de rapa o intreaga industrie de miliarde, care ar putea rezolva chiar si actuala criza economica mondiala… Daca e sa ne luam dupa amatorii teoriei conspiratiei, se gasesc milioane de dovezi cum ca tocmai marile puteri implicate in aceste razboaie finanteaza la negru, in contra-partida, terorismul si rezistenta armata a adversarilor lor.

Mie imi este greu sa cred ca suntem in stare sa privim inapoi, in spatiu si timp (asa zice D., dar eu n-am inteles nimic din explicatiile lui), pana la originile universului, inventand telescopul Hubble, dar nu suntem in stare sa ne folosim resursele, cunostintele si tehnologia sa capturam si sa eliminam gruparile teroriste care fac omenirii atata rau.

Cati bani inghite oare armata SUA, care e bugetul anual al acestei institutii a statului? Cate alte ramuri ale economiei americane ar putea fi sustinute cu aceste fonduri? Sau… in ograda noastra… cati bani aruncam efectiv la gunoi, platind salariile cadrelor militare, ale soldatilor acum cu simbrie, ale armamentului rudimentar si depasit, dar care trebuie intretinut, atat vreme cat nu se fura ca de la piata, din depozitele m.a.p.n-ului?! Apropos, ce se mai aude cu alea peste 50 de mitraliere furate, in iarna, de la Ciorogarla? Oare in ce tara au ajuns si cati civili au pierit de glontul lor?

As rvea sa fac o vraja prin care fiecare individ cu functie de conducere din cadrul fiecarei armate a fiecarui stat sa aiba cel putin un fiu inrolat, in randurile de jos, in acea armata. Astfel incat fiecare decizie de atat, de bombarbare, de ofensiva etc. sa fie bine cantarita, cu viata propriului copil. Sa vedem cat de plina de abnegatie, altruism si eroism este “datoria de patrie”.