Jocul de-a povestile
Mai exista povesti? este intrebarea la care va invit, simplu, sa reflectati si sa raspundeti, dupa inspiratie si gust, pe situl Chitzchitz.com.
Da, as spune eu, mai exista povesti! … chiar si daca m-as trezi noaptea din somn, as raspunde acelasi lucru. Iar daca se termina toate povestile din lume, cautati-ma…. am acasa o biblioteca plina cu carti pentru copii! Mi le-au citit ai mei seara, inainte de culcare, le-am recitit cu drag in primii ani de scoala si apoi, mai tarziu, de cate ori simteam nevoia sa ma rup de problemele mele adolescentine si sa ma intorc la dulcea vreme a copilariei… Chiar si acum, uneori, ma opresc in fata unui stand de carti pentru copiii si citesc minute intregi, ma uit la ilustratii, la hartia lucioasa si atat de frumos colorata… si ma incanta ca pe un copil!
Pe langa toate aceste povesti mai sunt multe altele, inca nescrise… Ele asteapta in copilul din noi…. asteapta o clipa de inspiratie si mai ales de curaj, asteapta un creion, o hartie si cateva momente de liniste, pentru a ajunge, din mintea noastra, la ceilalti. Nu putem esua in acesta misiune atat de minunata, pentru ca fiecare poveste, oricat de simpla, are farmecul ei… Totul e sa o facem, sa ne lasam purtati pe acest taram magic, sa acceptam provocarea si sa mizam pe forta mintii, dar mai ales a sufletului nostru, de a crea o poveste pentru cei mici. Copiii din noi, copiii nostri si toti ceilalti copii au nevoie de povesti, asa cum au nevoie de dragoste si protectie!
Mai mult de atat, sunt sigura ca fiecare dintre noi are inchisa undeva, intr-un coltisor al sufletului, o poveste pe care n-a auzit-o niciodata… Sau poate ca inainte de a inchide ochii obisnuiam sa ne imaginam un alt final, mai frumos, al povestilor pe care le ascultam… Chiar si asa se poate naste o alta poveste! Poate ca ne-am dorit ca bunicuta Scufitei Rosii sa nu ajunga in burta lupului, poate ca tot lupul cel rau ar fi trebuit sa nu-i manance pe iedutii caprei, poate ca Alba ca Zapada n-ar fi trebuit sa se inece cu marul si nici Pinochio sa ajunga in burta balenei… Toate acestea, desi le-am alungat de atatia ani din gandurile noastre, se pot intampla acum, atat de simplu… Aceste intamplari pot deveni minunate, laolalta cu altele inca nescrise, atata vreme cat ele se petrec in imaginatia noastra.
Va provoc, fiti copii, fiti fericiti!
Nu e nimic mai simplu decat a-ti lasa imaginatia sa zboare in cele 4 zari, intre taramuri imparatesti pline de mister si paduri dese, lacas al animalelor de tot soiul, demne personaje de poveste. Sau, mult mai aproape, putem privi in jur si colora lumea noastra in nuante calde, de basm. Iar uneori, intamplarile banale sunt incarcare de invataminte, pe care orice copil al fi curios sa le afle. Nu e nimic mai simplu si frumos decat sa scrii povesti.
Iata povestile mele:
