A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
că or să-mi creasca aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

(Emoţie de toamnă, Nichita Stănescu)

EMOTIE DE TOAMNA
Asculta mai multe audio Diverse

Mă întâmpină un miros familiar de tutun şi cafea proaspăt măcinată. Pultul lat de lemn, frumos lăcuit, coteşte undeva în umbră, trăgând după el conturul expresorului de cafea şi linia şerpuită a paharelor de Martini atent aranjate cu piciorul în sus. În faţa lor se disting ceştile albe de cafea, proaspăt spălate şi scrumierele cu design geometric futurist.

Mă aplec şi inspir adânc. Podeaua de lemn, ceruită, miroase discret a portocale. Lămpile cu abajururi cilindrice, albe, coborând pe fire subţiri din tavanul înalt, reflectă o lumină timidă, abia perceptibilă în lupta ei cu albul lăptos al străzii, invadând loclul prin ferestrele largi.

Două rânduri lungi de măsuţe pătrate, cu scune de lemn atent aliniate, aşteaptă să-mi găsesc un loc confortabil. Mă aşez comod, cu faţa spre geamul înalt, privind strada ca pe un ecran de cinema. Un film mut, alb-negru sau poate sepia, rulează monoton: aceiaşi oameni frumoşi şi calmi, traversând strada şi apoi parcul, în direcţii doar de ei ştiute.

Chelnerul, protejându-se în spatele unui şorţ de pânză cu buzunare largi, îmi aduce un capuccino fierbinte, înobilat subtil cu un praf de scorţişoară. Sorb încet, desenându-mi mustăţi albe, de spumă. De jur-împrejur, un zgomot de fond plăcut, clinchet de linguriţe, râsete discrete, discuţii pe tonuri joase, relaxate… şi muzică lounge, coborând spre noi din fiecare colţ al încăperii.

Fumez cu mare plăcere. Aprind ţigară de la ţigară, trăgând adânc fumul în piept şi expirându-l în şuvoaie calde, lăsându-l să mă învăluie în rotocoale grele şi largi, cu aromă intensă de tabac.

Cineva se aşează în dreapta mea. Un prieten bun, sau poate o prietenă, excelent partener al unei lungi conversaţii, despre viaţă si plăcerea sublimă de a împartăşi acest moment… perfect. O senzaţie de relaxare totală, de plăcere urbană, de alint al fiecărui simţ- Nu mă grăbesc niciunde, nu mă frământă niciun gând ascuns, n-am viitor şi nici trecut, doar filmul acelui prezent încarcat de un plăcut banal cotidian, al cărui spectator mut sunt.

Simt pulsul străzii, al parcului, al cafenelei, al fiecărui trecător… şi mi-e atat de bine. Nu se poate să nu fi fost acolo cândva!

Nu este tocmai un parc. Pare, mai degrabă, o zonă de refugiu verde între clădirile nici noi nici vechi, nici înalte nici scunde, umplând un gol arhitectural întocmai ca puntea dintre două măsele a unei lucrări stomatologice deloc complicate.  Un spaţiu pe alocuri golaş, panoramic, proiectat pentru cei care nu ştiu in ce direcţie să o apuce. Băncile de lemn masiv au braţe metalice grele, frumos arcuite. Iar copacii par să aibă o vârstă la care le-au văzut deja pe toate. Generaţii după generaţii de copii plimbaţi de mână sau în cărucioare pe aleile demult asfaltate. Bătrânele grăsune, cu pardesie largi, purtând încă, pe tânple, urmele bigudiurilor, prindu-se în plimbarea lor de dimineaţă. Oameni fericiţi. Oameni grăbiţi. Oameni traversând micul parc în rutina lor zilnică înspre şi dinspre staţia de metrou, pe care o ghicesc de partea celalată a parcului.

În acest loc n-a fost niciodată iarnă şi n-a fost niciodată vară. N-a plouat niciodată şi n-a fost soare niciodată. Oamenii n-au îmbrăcat niciodată altceva în afara pardesielor şi a jachetelor moi, în culori pastel. Nu e niciodată înnorat şi totuşi o lumină caldă, difuză, vine din spatele unui cer de pânză gri, aspru ţesută.

Ar putea fi un octombrie cald. Şi totuşi oamenii se simt confortabil închizându-se până la ultimul nasture şi îndesându-şi mâinile adânc în buzunarele largi. Oamenii par calmi, împăcaţi cu viaţa lor, cu drumul lor printre rotocoalele de frunze moarte, stârnite în vârtejuri largi de un vânt altfel abia perceptibil.

La capătul parcului, în unghi drept, asfaltul strazilor – liniat parcă în lapte – se dizolvă într-un lung degrade, atingând – la orizont – nuanţa gri a cerului, desaturat şi monocrom. Îmi imaginez doar acest orizont undeva rotund, pentru că tot ce văd sunt faţadele clădirilor aliniate disciplinat de cealaltă parte a strazii, cu vitrinele lor înalte, înrămate în tonuri de maron cald, adăpostind magazine micuţe, cu vânzătoare cochete la tejghea.

Vin de pe una din aleile laterale, măturând frunzele cu vârful ascuţit al cizmelor mele de toamnă. Traversez cu paşi grăbiţi, ferindu-mă de cele câteva maşini, model vechi american, ieşite parcă în convoi, la plimbare. Înainte să intru în cafenea, arunc o scurtă privire librăriei de lângă, amintindu-mi ca la plecare să-mi socotesc banii rămaşi şi să-mi cumpăr de acolo ceva frumos, cu miros de carte nouă.

I was bruised and battered and I couldnt tell
What I felt
I was unrecognizable to myself
I saw my reflection in a window I didnt know
My own face
Oh brother are you gonna leave me
Wastin´away
On the streets of Philadelphia

I walked the avenue till my legs felt like stone
I heard the voices of friends vanished and gone
At night I could hear the blood in my veins
Black and whispering as the rain
On the streets of Philadelphia

Ain’t no angel gonna greet me
Its just you and I my friend
My clothes dont fit me no more
I walked a thousand miles
Just to slip the skin

The night has fallen, I’m liyn’ awake
I can feel myself fading away
So receive me brother with your faithless kiss
Or will we leave each other alone like this
On the streets of Philadelphia.

In fata biroului avem un semafor. In fata lui, o trecere de pietoni care incepe si se termina cu doua borduri inalte, intre care se astern, marete: 4 benzi de sosea asfaltate la ante-penultimele alegeri prezidentiale si, intre ele, doua linii de tramvai, cu sinele devia(n)te fata de nivelul asfaltului strazii si diverse gropi si ridicaturi de-a lungul lor.

Acest semafor a fost montat de curand, pentru o mai buna gospodarire a traficului din intersectie, la un loc  cu  doua  difuzoare ce emit un semnal sonor, pe ambele parti ale strazii, pentru persoanele oarbe – inteleg eu. Sunetele sunt asemenea unui ticait puternic de ceas: cat semaforul este rosu, ticaitul se aude lent, la secunda. Cand apare culoarea verde, ticaitul se aude intr-un ritm accelerat, contra-cronometru, indemnand la mobilizare si miscare.

Semaforul iti ofera unda verde exact cat sa traversezi bulevardul cu mersul tau cel mai rapid. Daca n-ai prins primele  secunde de verde, n-are rost sa te avanti in a traversa, pentru ca vei sfarsi alergand – pe tocuri sau fara – pana pe celalata parte a strazii.

Intrebare (exercitiu de imaginatie):

De cate semafoare “pe verde” are nevoie un pieton orb – caruia i s-au creat aceste conditii speciale de deplasare, pentru a traversa?!

N-a fost usor sa selectez o singura melodie castigatoare, din tolba cu giuvaeruri muzicale, de aceea am decis sa ma opresc – momentan – asupra a doua compozitii de mare valoare creativa si, bonus, un cantecel care nu mai are nevoie de nicio traducere…

OMG that’s so funny!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=f7DaHyBx0pU]

Tre’ s-o fac pentru doamne.
Si tre’ s-o tin sub gluga.
Am fost la Polo?  Mda…
Te vad Ryan
N-o pot face ca lumea
Tocmai ii dam drumu’.
Daaaa Omule.

Vezi ca tu cauti pe unu’ care sa te scoata pe-afara si sa ti-o faca bine
Asa ca  hai incoace pisi si lasa-l pe taticu sa-ti arate cum o s-o simti
Sa stii ca tot ce tre’ sa faci e sa-mi zici cum te farami pe dinauntru
Si eu iti promit ca o s-o fac sa tina toata noaptea.

Ma uit in ochii tai
Cat te plimbi pe pareta celalata
Si ma gandesc ca sigur am o treaba cu tine
O faci intentionat, vanturandu-te si lucrand-o
O pot spune din felul cum te uiti la mine, fato.

R: Vreau sa fac dragoste in clubul asta, in clubul asta, in clubul asta… etc.

Auzi, daca ai niste prieteni ce-o ard cu tine fato, e beton
Poti sa-i lasi cu pretenarii mei, zi-le ca te-am prins eu
Daca nu stiai, esti singurul lucru din mintea mea
Dupa cum ma holbez la tine, m-ai facut sa vreau sa ti-o dau toata noaptea.

Ma uit in ochii tai
Cat te plimbi pe partea cealalta,
Nu mai suport, pisi vin dupa tine
Tu continui s-o faci intentionat, vanturandu-te si lucrand-o
Daca inchidem ochii putem fi doar tu si cu mine

R: Vreau sa fac dragoste in clubul asta, in clubul asta, in clubul asta… etc.

Tanarul Jeezy:

Sunt ceea ce vrei. Sunt ceea ce ai nevoie.
El te-a prins in capcana, eu o sa-ti dau drumul,
Sexual, mental, fizic, emotional,
O sa fiu ca medicamentul tau, o sa-ti iei fiecare doza din mine.
Se duce in jos, la interval, o sa te impachetez ca pe cumparaturi
Si de cate ori o sa te gandesti la asta, o sa vrei mai mult din mine.

Pe cale sa lovim clubul si sa facem un film yeah pentru adulti
Sa te smucesc ca pe trapa masinii, asta daca ai o masina obisnuita
Ai facut dragoste vreodata in club cu un criminal periculos, cu toate la vedere,  blugi  din ’87 si o pereche de Nike-uri noi?
Pe canapea, pe masa, pe bar, pe podea. Poti sa ma intalnesti la baie, stii ca incerc sa vin.

Poti sa-mi dai si un sarut, daca tot ne atingem in continuare asa
Stiu ca esti speriata draga, dar ei habar n-au ce facem
Hai sa ne dezbracam amandoi chiar aici, tine-o tot asa fato si jur ca
O sa ti-o fac si eu toata noaptea
Si nu-mi pasa cine se uita
Se uita, se uita
Ooooh, in clubul asta pe jos , pisi hai sa facem dragoste.

Si… cel de-al doilea clip:

Gasiti versurile originale in video si traducerea in cele ce urmeaza:

A trecut atata amar de vreme
De cand nu ti-am mai vazut fata
Incerc sa ma tin tare
Dar taria mi se scurge naibii
N-o sa mai treaca mult pana sa te dau de partea mea
S’apoi sa te tin, sa te necajesc, sa te storc,
Sa-ti zic ce mi-a trecut prin minte.

R: Vreau sa ne machiem chiar acum na na

Vreau sa ne machiem chiar acum na na

Chiar acum as vrea sa nu ne fi fracturat niciodata na na

Tre’ sa ne unim chiar acum na na.

Bis.

Fato, stiu c-am dat-o amandoi in bara
Si ne-am aratat curu’n noaptea aia, tocmai cand ne-am intins la vrajeli
De ce te-ai carat si de-atunci nu mi-am mai vazut fetita
De ce nu poate fi cum a fost
Ca doar erai casnica mea, iubita si prietena.

R. bis.

N-o sa te mint
Ca mi-e dor de tine maxim
Si ma uit ca prostu’ cum trece ziua
Mi-e de dor de tine maxim
Pana nu te prostesc sa vii inapoi o sa plang ca fraieru’
Da mi-e dor de tine maxim
Esti marul ochilor mei, giuvaiero,
Fato mi-e dor de tine maxim
Mi-e dor de tine maxim.

Bis strofa cu dorul si refrenul de doua ori.

Te vreau sa zbori cu mine
Vreau sa zbori
Mi-e dor de cum zaceai langa mine
Mi-e dor de cum zaceai
As vrea sa poti termina cu mine,
As vrea sa poti termina,
O data daca te freci cu mine,
O data daca te freci.

etc.

Si… nu in ultimul rand, premiul de popularitate :

p.s. Uitasem. Leapsa merge la Tomata cu scufita si de acolo unde o vor purta pasii de dans.

Mai ales pentru ca parca m-as fi ascultat pe mine gandind si vorbind, in cuvinte bine alese, asa cum nu reusesc eu sa o fac niciodata, personal. Aviz amatorilor.

Materialul integral aici.

Nu stiu ce iti vine tie in minte cand te gandesti la ziua de 1 iunie, dar… te invit sa-ti iei putin timp, si chiar sa-ti pui intrebarea asta: “Ce as face de 1 Iunie, daca as fi din nou copil?”, “De-a ce m-as juca?”, “Ce as vrea sa re-traiesc?”, “Daca ai putea fi copil din nou, acum, pentru cateva ore, ce ai vrea sa faci – ce ti-ar placea sa faci, daca orice ar fi posibil?” …

Si dupa ce ai niste raspunsuri, fa-ti liber in program pentru luni spre seara. Dupa programul de munca, pe la 17.30, te invitam sa te joci cu noi, sa-ti iei cateva ore in care sa fii din nou copil. Vom face un teren de joaca pentru tine. Noi vom aduce tot ce ne-a fost noua drag sa ne jucam, si ti le vom pune la dispozitie.. ., dar daca iti mai vine in minte ceva, adu cu tine! Si arata-ne si noua, ca suntem foarte deschisi sa ne jucam… de-a orice!

Tot ce ne dorim, este sa retraim senzatia aia de BUCURIE si LIBERTATE pe care o simteam atunci cand eram copii. Sa ne jucam fara sa ne pese de ce gandesc ceilalti, sa ne jucam doar pentru ca vrem, sa visam… sa indraznim sa nu mai fim cinici… cel putin pentru cateva ore…

Asa ca luni, 1 iunie, am creat O ZI PENTRU COPILUL DIN TINE!!! Si te asteptam! Poti invita pe cine vrei, poti veni direct de la munca, poti sa-ti aduci propriile jocuri/jucarii, poti sa te imbraci colorat, poti sa faci ce vrei… noi iti oferim doar spatiul – si alti eventuali parteneri de joaca.

Te invitam sa lasi deoparte toate gandurile de adult. Te invitam sa te mai uiti o data la cum era cand erai copil, si sa vii traind asta! Cel putin pentru cateva ore.

Locatia este terasa cafenelei Starbucks in Iulius Mall – vom primi cafea, ceai, ciocolata calda, frappuccino, si minunatele prajituri/sandwich- uri cu reducere de copii (in intervalul orar 17.30-20.00 – toata lumea va avea 30% reducere). In plus, cand vii sa-ti iei cafeaua/prajitura, la casa te asteapta o surpriza special pentru tine!

Incepand cu ora 20.00, inauntru in cafenea, Liviu Bocaniala ne va canta la chitara… – un mini concert – premiu pentru toti copii cuminti care au venit si s-au jucat, sau cel putin, si-au permis sa mai fie copii

Vino luni seara sa te joci cu noi. Vom avea pentru tine:

creioane colorate pentru desen; plastilina; acuarele; elastic ; coarda; mingi; palete; carti de joc; “Nu te supara frate”; Monopoly; Activity; Catan si alte jocuri de societate; baloane cu apa langa lac (daca ne permite vremea); de-ascunse-le- a; carti de colorat; lego; papusi si materiale pentru haine (daca iti aduci papusa preferata); “Tara! Tara! Vrem ostasi!”; sotron; “tari, orase, ape, munti”; pitz; creta colorata; concursuri cu masinute (sa vii cu masinuta castigatoare! ); batai cu robotzei; “matza”… si orice iti mai vine in minte!!

Pregateste-te de dimineata – se va da strigarea “copilul din tine e gata sa se joace?” . Si nu uita: POTI SA PRIMESTI CE VREI DE ZIUA TA! – inclusiv ocazia de a visa din nou…

Vino luni, 1 Iunie 2009, ora 17.30 pe terasa Starbucks Iulius Mall – sa fii din nou copil!!!

Si daca mai cunosti oameni care s-ar bucura cu noi, invita-i si pe ei. Toata lumea e asteptata cu drag!!!

Nu-i tarziu insa, de vreme ce inca nici nu l-am conceput. Iar spatiu pentru o mini-masa de biliard s-ar gasi pentru el. Plus de asta, nu mai am treaba cu transportatul copilului in diverse locatii, cu dusul si adusul de la cursuri… pot sa-mi vad linistita de ciorba cu leustean in timp ce copilul se antreneaza de mic pentru sutele de mii de euro puse la bataie de organizatorii campionatelor de snooker.

p.s. …asta daca va putea sa-l intreaca pe micutul Keith Jr.

Nu e paradoxal cat timp (nu intamplator cea mai pretioasa resursa, cel mai scump platita) pierdem constant, in goana dupa oferte, dupa “cel mai bun pret”?!

Regula acesta se aplica, in genere, exponential cu valoarea produsului pe care dorim sa-l cumparam. Sa luam exemplul meu, care m-a tinut ocupata de ceva vreme incoace: cauciucuri la masina.

Daca nu stii ce cauti, daca nu te pricepi, daca ai vrea si cel mai bun pret si cea mai buna calitate, ai pornit pe un drum al Golgotei nebanuit. Pentru ca “ofertele se tin lant”. Pentru ca, cu cat sapi mai adanc pe google, cu atat gasesti mai multe pareri contradictorii. Gigel prefera anvelopele X, Costel e un dusman declarat al anvelopelor X – de vreme ce mult mai bune sunt anvelopele Y, al caror pret imbatabil se datoreaza producerii sub licenta mult mai vestitelor si totodata scumpelor cauciucuri Z… Vine Iulica si te invata ca esti un prost, ca atunci cand investesti in viata si siguranta ta pe sosea, tocmai Z este cea mai justificata alegere, iar pretul piperat vorbeste tocmai despre calitatea net superioara a brandului. Faci rabat la viata ta? Totusi, Costel – care face din hobby drifting pe asfalt in parcarea fiecarui hypermarket, crede ca de vreme ce au viata scurta, nu merita sa investesti in ele… iar siguranta pe sosea tine, in primul rand, de abilitatile tale de sofer, de a evita pericolele etc. Aici, Gheorghe se ataca personal, pentru ca un individ ce face drifting pe asfalt nu poate avea nici cea mai mica idee despre ceea ce inseamna responsabilitatea pe sosea… iar un sofer cumpatat, ca el, nu trebuie sa investeasca decat in cele mai ieftine cauciucuri, care vor tine la fel ca oricare altele, daca stii sa conduci frumos si civilizat. Gigel intervine, exemplificand cum un vecin cu Dacie si cauciucuri ieftine ar fi putut scapa cu viata din acel accident, daca nu derapa din cauza cauciucurilor proaste… si oricum conducea incet si prudent, fara indoiala, cu asa o masina…

Intru pe alt forum, unde ii regasesc pe protagonistii anteriori, deghizati sub alte palarii de specialisti in ale cauciucurilor… Renunt.

Am pierdut dupamizei intregi citind opiniile utilizatorilor, spicuind pe hartiute diversele marci, cu preturi cu tot, cu avantaje si dezavantaje… cu ma’sa si cu tac’su. Timp in care a trecut iarna peste mine, cu zapezile ei cu tot, cu polei si ghetus, dandu-mi mari emotii la fiecare utilizare a masinii. M-am hotarat in final si ce vreau, asa ca am purces la a gasi cea mai buna oferta de pret, la comercianti. Si am facut comparatii… si unde pretul e a bun, nu asigurau montajul… si unde primeam totul inclus in pret, parca nu-mi convenea pretul… si tot asa.

Pana cand, intr-o dupamiaza calduroasa de vara (alaltaieri, mai precis), am inteles ca orice pret vs. calitate e mai bun decat sa te sinucizi pe cauciucuri ajunse oglinda. Asa ca am intrat intr-un magazin de piese auta ce mi-era in drum, am luat 2 cauciucuri, in 10 minute baietii le-au montat pe masina, iar in 15 minute am putut conduce din nou cu siguranta ca ajung nevatamata din punctul A in punctul B. Si nu-mi mi-a mai pasat daca la Metro le gaseam cu 20 lei mai ieftine, nu mi-a mai pasat ca la atelierul din celalat capat de oras gaseam la acelasi pret ceva mai bun… cu atat mai mult nu-mi mai pasa ca 4 soferi vor spune ca nu-s de calitate cauciucurile, iar alti 5 le vor lauda. Sau invers, ca sa-mi para rau pentru alegerea facuta.

Ce-am castigat? Doua cauciucuri noi, de care aveam nevoie inca de acum jumatate de an, la u n pret mai mult mau mai putin avantajos. Liniste. Multumirea ca am rezolvat o problema amanana de atata timp. Eliberarea unui sertaras din memorie, ala in care depozitasem toate informatiile despre diversele tipuri si marci de cauciucuri de pe piata, pe care ma chinuiam totodata sa nu le uit.

Ce-am pierdut? Zile intregi din timpul meu, incercand sa asimilez informatii relative, pe care nici macar nu le pricepeam. Mii de neuroni condamnati sa retina detalii, sa socoteasca diferente de pret, sa calculeze cum ies la bani cel mai bine… daca iau de acolo si montez pe alti bani, in alta parte de oras? sau daca fac totul, pe ceva banuti in plus, in acelasi loc?

Am pierdut TIMP. Timp pentru chestii ce nu ma interesau in mod special, care nu constituie pentru mine un domeniu de interes, care nu-mi folosesc la nimic de vreme ce n-am facut nimic cu toate acele informatii, pana la urma.

Si timpul asta, dedicat studiului si gasirii celei mai bune oferte, m-a costat mai scump decat cea mai proasta oferta de cauciucuri. Facand un calcul matematic al costului fiecarei ore din viata mea, raportata la salariul mediu din ultimul an de munca, am cocluzionat ca am fost cel mai scump consilier in ale cauciucurilor, pe care mi-l puteam permite. M-am furat singura, mai mult decat m-ar fi furat altii, incercand paradoxal sa fac cea mai buna alegere cu banii mei. Si nici nu m-am platit pentru serviciile de consiliere oferite.

Indraznesc sa spun ca la fel faceti si voi. Cu fiecare obiect de mobila achizitionat, pereche de pantofi, vopsea de par de pe raftul cu prea multe produse similare, pachet de unt sau borcan de muraturi.  Calculati , printre miile de preturi  si oferte ce vi se perinda constant prin minte, si cat costa timpul vostru, cat timp petreceti cautand cele mai bune oferte la orice, iar apoi cat ati economisit fata de celelalte oferte… va va zdruncina puternic viziunea despre cumparaturi.

]]> http://www.jocurban.ro/2009/05/25/ofertele-bata-le-vina/feed/ 1 http://www.jocurban.ro/2009/05/08/stiu-ce-vreau/ http://www.jocurban.ro/2009/05/08/stiu-ce-vreau/#comments Fri, 08 May 2009 09:30:58 +0000 Carla http://jocurban.wordpress.com/?p=1639 Cica Bula este surprins de ma’sa intr-o seara, in baie, masandu-si sfarcurile si repetand in soapta: “Vreau bicicleta, vreau bicicleta…”Ma’sa, socata, il scututa bien si-l intreaba de unde i-a venit in cap asa o tampenie… la care Bula ii explica foarte senin: “Pai ce! Si sora-mea face la fel in fiecare seara, spunand “vreau barbati! vreau barbati!” si uite! Are cati vrea ea!”

Not funnw, I know. Insa la fel as face si eu, daca as sti ca incantatiile astea mi-ar aduce intre picioare asa o minunatie*:

* cu cos (de cumparaturi), atasat in fata ghidonului.

I’m lovin’ it!

Acestea fiind spuse, ma declar fana absoluta a bicicletelor de tip beach cruiser. Pliiiiz Mos Craciun, Iepuras, dragi tovarasi si prieteni (ziua mea e in 3 decembrie), aveti timp suficient sa puneti la cale o asemenea surpriza!

p.s. Nu m-ar deranja nici asta sau asta sau asta etc…

Anunt si rog  pe aceasta cale toti cititorii cunoscatori de ocazii second-hand, sa dea un semn…

]]> http://www.jocurban.ro/2009/05/08/stiu-ce-vreau/feed/ 8