1. Pentru că încă nu am ajuns sa-mi fac operaţia de lobotomie, am fost să votez. Şi, pentru prima dată în cei 12 ani de  când fac asta, m-am luptat să pun parafa pe ceea ce mi-am dorit. Am stat la cozi, am căutat prin oraş secţii speciale de votare, am îndurat frig şi stat în picioare numai ca să fiu eu împăcată că încă nu am fost învinsă total. Îmi puţeţi fura până şi ultima speranţă la o viaţă mai bună, însă n-o să mă faceţi niciodată să renunţ la votul meu. Atât de tare vă dispreţuiesc.

2. Palmele se dau din dragoste. Foarte rău că Băsescu zice că n-a lovit niciodată un copil! Măcar pe fii-sa aia mică trebuia s-o articuleze de câteva ori, părinteşte, la fundu’ gol. Cu sau fără papparazzi. Plus de asta, eu aş bate o grămadă din copiii acestei generaţii, mai ales pe ăia care în loc să-şi vadă cuminţi de joacă şi de lecţii, o freacă printre adulţi, la meetinguri politice şi electorale. (Şi, preventiv, pe toţi puiuţii de ţigani. Că, deh, nu vrem să discriminăm… şi să scape careva nepedepsit.)

Dar ăia care au lovit şi omorât pe trecea de pietoni şi continuă să-şi încălzească fundurile grase în fotoliile lor de parlamentari? Dar ăia “proaspăt împroprietăriţi” ce au lăsat în strada, fără casă şi masă, mii de oameni nevoiaşi, ce au murit cu zile apoi? Dar ăia care au chemat minerii să lovească, pe străzi, mii de oameni nevinovaţi, pentru că nu aveau atâtea palme să lovească cu mâinile lor? Dar ăia care au dat permise de conducere  false unor mii de cocălari analfabeţi, care  ne vor lovi şi ucide pe strazi, ani buni de-acum încolo? Dar ăia care au lovit, la colţul secţiilor de votare, pe oricine care n-a votat cu “cine trebuie”? Etc.

Eu sper că l-a lovit şi că e Băsescu, unul singur, un mitocan şi un om de nimic. E mult mai bine decat să trăiesc cu gândul că milioane de oameni pot fi atât de uşor manipulaţi cu un montaj video ce i-ar face pe producătorii lui  “ROTR” sau “2012″ să se răsucească în mormânt.

3.  Câţi dintre  cei care se agaţă cu atâta ardoare de ideea mântuirii neamului prin Johannis, neamţul cel corect, deştept şi muncitor, realizează că omul ăsta n-are nicio vină pentru ceea ce i se întâmplă, cu excepţia întâmplării unui nume nemţesc? Că, în afară de nume, e român get-beget… că e născut, crescut, educat şi format printre semenii lui români? Dacă mumă-sa, într-un exces de simpatie pentru nemuritoarele filme cu Alain Delon sau Gerard Depardieu de acum o mie de ani, i-ar fi dat un nume franţuzesc… l-aţi fi decretat expert in tehnicile de “french kiss“? L-aţi fi distribuit într-o producţie porno autohtonă, cu eleve, bunicuţe şi pitici?

4. Mi se pare de 1000 de ori mai necesar un preşedinte tiran şi dictator decât un preşedinte garantat de Vanghelie şi de baronii pesedişti, despre care eu cred că sunt cei mai infecţi, animalici şi corupţi indivizi ce populează tărişoara asta.

5. De-a lungul istoriei, milioane de oameni şi-au dat viaţa pentru varii motivaţii ideologice fundamentale:  libertatea individuală sau a naţiunii, un alt fel de Dumnezeu, dragostea de ţară, loialitatea sau jurământul de a lupta pănă la moarte în slujba unui oarecare conducător etc. A scuipa pe propria “biblie” ideologică, a-ţi călca în picioare doctrinele politice fundamentale, ceea ce te individualizează ca apartenenţă politică, doar pentru a te asocia  – ca individ – cu o altă culoare politică, total opusă, sau incompatibilă, intereselor şi crezurilor tale… mi se pare cea mai crasă umilinţă la adresa simpatizanţilor partidului tău, cea mai puternică dovadă de făţărnicie, de lipsă totala de coloană vertebrală, de verticalitate, de respect faţă de oamenii  care au ales să te susţină în virtutea unei ideologii.

6.  Aseară otv-ul anunţa că urma să apară în platou Oana Zăvoranu, care tocmai suferise o “complicată operaţie de clonare“. Aş dori să-i întreb pe realizatorii acestei complicate operaţii dacă sunt interesati de un proiect de lobotomizare în masă, la pachet cu clonarea neapărat ulterioară a fiecărui pacient. Eu aş fi prima care m-aş oferi voluntară pentru acest proiect, ca să pot apoi trăi fericită, şi multiplicată, într-o ţară oficial recunoscută de retarzi, proaspătă şi întinerită.

7. Nu neapărat off-topic, aseară am revăzut la tv filmul A Perfect Murder, care m-a ajutat să-mi reamintesc câteva reguli de bază, atunci când decidem să asasinăm pe cineva (eu aştept doar conjunctura potrivită):

• Asiguraţi-vă întotdeauna că mortul e rece. Niciodata, după împuşcarea victimei, nu vă relaxaţi şi nu lăsaţi arma în apropierea cadavrului! Întotdeauna mortul îşi va reveni pentru câteva secunde, suficiente cât să vă atace şi să vă facă rău.
• Niciodată nu negociaţi condiţiile unei crime în afara unei saune, unde toată lumea să intre şi să iasă la pielea goală. Un control al orificiilor este, de asemenea, binevenit, pentru eliminarea suspiciunilor unor microfoane bine-ascunse.
• Când puneţi la cale o crimă, nu daţi telefoane din propria casă sau de pe propriul telefon mobil. Până şi un copil mic ştie să găsească, fără dificultăţi, tasta “redial”.
• Chiar dacă vă place să scrieţi în CV că agreaţi munca în echipă, este de preferat ca omorul să survină în urma unui studiu individual şi să fie realizat de propriile mâini. În linişte şi cu maximă discreţie.
• Atenţie! Nu ieşiţi, după omor, la o bere cu prietenii… mai ales dacă sunteţi genul gură-spartă, lăudăros cu  diversele performanţe personale. De asemenea, suprevegheaţi-vă îndeaproape complicele, când acesta iese la o bere cu prietenii lui.
• Bonus-point: nu vă daţi verigheta şi bijuteriile jos când sunteţi cu amantul/amanta.  Oricum, nu e ca şi cum omul ăla n-ar şti…

8. Ar fi genial ca Saw VIII să aibă drept victime numai politicieni români. Care să conştientizeze, înainte de tortura finala, valoarea şi totodata nimicenia vieţii lor, să implore milă, îndurare… şi răspunsul să fie “nu”.

Nah gata, că m-a ajuns sila şi repulsia faţă de tot poporul acesta de cretinoizi, mai mult decât faţă de politicieni.

Să primiţi ce-o să votaţi. Am zîs.

În fine, după o discuţie idologica ce a durat vreo 5 staţii, timp în care cei doi au avut vreme să atingă varii subiecte, de la legionari, la comunişti – foşti şi actuali, la diverse teorii conspirative şi la veşnica problemă a pensiilor mici, unul dintre ei se ridică supărat şi se îndreaptă spre uşa troleibusului. Înainte să coboare mai aruncă o ultimă privire înapoi, la celălalt şi, în loc de salut, îi urează, cu frustrare:

- Să primeşti ce-o să votezi!

p.s. Ceea ce vă urez şi eu vouă!

A fi original nu mai reprezintă demult un atu către succes. Chiar şi în cercurile de profil, nu poţi deveni influent câtă vreme lucrările tale n-au cunoscut o oarecare recunoaştere comercială, daca n-ai caştigat distincţii sau n-ai fost pus sub reflector de o somitate din domeniu. Şi, aici se spunea foarte bine, “din păcate e o subtilă diferenţă între a ‘face’ succese pentru alţii şi a fi tu insuţi un succes, pentru tine.”

Arta primară, însă, ar trebui să fie accesibilă tuturor, să bucure sufletele tuturor celor mulţi – ale “prostimii”, nu doar ale auto-proclamaţilor “cunoscători”, critici şi consumatori mondeni de cultură. Există mii de tineri talentaţi, care rămân anonimi, risipindu-şi talentul pe nimic, tineri cărora nu li se oferă nicio şansă către excelenţă, cărora nu li se deschid uşi, care nu pot trăi urmandu-şi vocaţia şi ajung – de fapt sfâşesc! – indivizi blazaţi, inrobiţi în spatele unui birou sau a unei maşinării care să le asigure subzistenţa… timp în care instrumentul rămâne agăţat într-un cui, pensula se pierde sub lada de scule, manuscrisul zace uitat de vreme în fundul unui sertar, iar din ceea ce s-a manifestat iniţial ca un talent nativ  nu rămane decât un hobby sau, poate, doar nostalgia de a fi cochetat, amatoristic, cândva, cu arta…

Nu ştiu dacă la fel sună povestea oricărui artist anonim. Ieri seară m-am oprit din drum, pentru că un asemenea individ a reuşit, cu mandolina lui, să dizolve cele 3 dimensiuni fizice ale străzii într-o curgere nesfârşită de sunete… astfel încât n-am mai ştiut încotro s-o apuc, fără să-i “calc” muzica ce se împrăştiase pretutindeni. M-am oprit deci, şi am ascultat. “Ave Maria”, percepută într-un fel cum n-o mai ascultasem, departe de orice fel de gânduri lumeşti.

I-am cumpărat cd-ul, l-am ascultat apoi acasă, cuprinsă de încantare… m-am bucurat să descopăr, în acest fel, talentul unui om altfel anonim pentru oricine, chiar şi pentru a-tot-cunoscătorul Google, al carui nume nu fusese indexat decât în relaţie cu profilul său personal de pe neogen. Niciun cuvânt în altă parte despre muzica lui, despre cine este acest om şi de ce este nevoit să cânte la colţuri de stradă, când măsura talentului său ar putea bucura urechile unei mulţimi întregi de ascultători…

N-am aflat cine e acest om, Nicholas Sotirriss,  şi mai ales dacă acest fel de interpretare a muzicii îl face fericit… dacă N-A AVUT sau pur şi simplu N-A DORIT “şansa” unei alt fel de afirmări, a câştigării unei oarecare notorietăţi în lumea muzicală… dacă i-a lipsit talentul sau poate n-a avut ambiţia necesară de a trage lozul câştigător. Nici nu contează. Pentru că, oricare ar fi răspunsurile la aceste întrebări, acordurile mandolinei sale rămân la fel de încântătoare urechilor unui ascultător oarecare, cum sunt eu.

Albumul “Magic of Mandoline” reuneşte astfel, într-o interpretare originală, coveruri ale câtorva dintre cele mai frumoase (şi totodată cunoscute) piese ale secolului nostru, un izvor de muzică aducătoare de linişte în suflet şi vindecătoare de griji lumeşti. Vă invit să închideţi ochii preţ de câteva minute şi să ascultaţi:

Nicholas Sotirriss – Magic of Mandoline- My Way
Asculta mai multe audio Muzica

Mai multe învăţături de acest fel am prezentat astăzi, aici. Vă invit să citiţi şi să luaţi aminte!

Eterna întrebare: a merge sau a nu merge la vot? este, de fapt, o falsă dilemă socială. Vă propun, în acest sens, un mic exerciţiu de voinţă şi identitate: mergeţi totuşi la vot, dar nu mai devreme de ora închiderii urnelor. Veţi fi surprinşi să constataţi că aţi fost deja acolo şi aţi votat, ca nişte buni şi responsabili cetăţeni…

Pentru că întotdeauna, deloc surprinzător, la vot se va prezenta mai mult de 50% din populaţie. Procentul acesta, care trebuie să asigure întotdeauna validarea unui scrutin, va ieşi întotdeauna suficient, oricât de mulţi dintre noi vociferăm că nu mai are sens să votăm. Şi-mi amintesc, zâmbind amar, de o campanie nu foarte veche, care ne povestea de sutele de mii de morţi care votează, cu consecvenţă, de câte ori e nevoie de ei. Şi-atunci noi, cei incă vii, de ce n-am vota?!

Aşa că eu voi merge, totuşi, la vot. De dimineaţă, să fiu sigură că sunt prima Carla care va vota pe numele meu. Şi voi vota cu… să zicem… Remus Cernea, reprezentantul ecologiştilor. Partidul Verde. Din convingere! Îmi doresc o ţară curată, cu oameni civilizaţi, atenţi la conservarea şi protejarea mediului înconjurător, responsabili pentru spaţiul în care trăim. Numele nu vă spune nimic? Nici mie… însă cu atât mai bine! Înseamnă că n-a privatizat abuziv nicio intreprindere de stat, n-a furat încă nimic, n-a mituit, n-a înşelat, n-a fost implicat în acte de corupţie, familia lui n-a ucis încă pe nimeni pe trecerea de pietoni… De altfel, pe lângă atâţia (euro)parlamentari agramaţi, analfabeţi, manelişti, mafioţi sau găinari, lăutari şi piţipoance… ne-ar face onoare un preşedinte rocker-ecologist! Iar dacă s-ar pricepe sau nu la treburile statului… ce mai contează? Câţi dintre cei ce vor coroana se pricep?

Credeţi că n-are nicio şansă? Să calculăm: “nicio şansă” de la mine, plus “nicio şansă” de la de la tine, plus “nicio şansă” de la cunoscuţii mei, plus “nicio şansă” de la cunoscuşii tăi… în fine. Ar putea face istorie oricare dintre “codaşii” listei de candidaţi la preşedenţie.

Nu-i lăsa, deci, să-ţi fure votul… Foloseşte-l împotriva lor!

Presedintele Braziliei :

In timpul campaniei prezidentiale, acesta a declarat ca, daca ar obtine 500.000 de voturi din partea partidului sau, nici Dumnezeu nu l-ar mai putea indeparta de la Presedintie. Bineinteles, a obitnut voturile, insa s-a imbolnavit cu o zi inainte de a deveni presedinte, apoi a murit.

Cazuza (Compozitor, cantaret si poet bi-sexual):

In timpul unui spectacol in Canecio ( Rio de Janeiro ), in timp ce isi fuma tigarea, a pufait fumul in aer si a spus: ‘Doamne, asta e pentru tine.’ A murit la varsta de 32 de ani, de CANCER pulmonar, intr-un fel groaznic.

Cel care a construit Vasul Titanic

Dupa ce s-a incheiat construirea Vasului Titanic, un reporter l-a intrebat cat de sigur era Vasul. El a raspuns cu un ton ironic: ‘Nici chiar Dumnezeu nu il poate scufunda’. Cred ca stiti cu totii ce a urmat.

Marilyn Monroe (Actrita)

A fost vizitata de Billy Graham, in timpul unei reprezentatii a unui spectacol. Acesta a declarat ca Spiritul Lui Dumnezeu l-a trimis sa ii predice. Dupa ce a ascultat ceea ce a avea de spus Predicatorul, ea a replicat: ‘N-am nevoie de Iisus al tau’. O saptamana mai tarziu, a fost gasita moarta, in apartamentul ei.

Bon Scott (Cantaret)

Fostul vocalist al formatiei AC/DC. Intr-un cantec din 1979, el spunea: ‘Nu ma opriti: ma indrept pe drumul meu, pe drumul care duce in infern’.  Pe 19 februarie 1980, Bon Scott a fost gasit mort, inecat cu propria voma.

Campinas (in 2005)

In Campinas , Brazilia, un grup de prieteni, beti, au luat, in drum, o alta prietena…. Mama a insotit-o pana la masina si, ingrijorata de starea in care se aflau prietenii ei, i-a spus, tinand-o de mana pe fata care se asezase in masina: ‘Fiica mea, mergi cu Dumnezeu si fie ca El sa te apere.’  Aceasta a raspuns: ‘Poate doar daca El (Dumnezeu) merge in portbagaj, pentru ca aici, inauntru, ….e deja plin. ‘ Peste cateva ore, a sosit vestea ca tinerii au fost implicati intr-un accident mortal, toti au murit, masina era de nerecunoscut, nu se mai putea spune ce tip de masina fusese, insa, in mod surprinzator, portbagajul era intact. Politia a declarat ca nu vedea in ce mod a putut ramane intact portbagajul. Spre surprinderea lor, in portbagaj, au gasit un cart on de oua, iar ouale erau toate intregi.

Christine Hewitt (ziarista si redactora de emisiuni de divertisment din Jamaica ) a declarat ca Biblia (Cuvantul lui Dumnezeu) este cea mai proasta carte scrisa vreodata. In iunie 2006 a fost gasita arsa in masina proprie.

Multi alti oameni importanti au uitat ca nu exista nici un alt nume caruia sa i se fi acordat atata autoritate, precum numele lui Iisus. Multi dintre acestia au murit, numai Isus a murit si a inviat si este viu.

‘Iisus’

PS: daca ar fi fost o gluma, ai fi trims-o tuturor. Ai curajul sa trimiti acest mesaj ? Eu mi-am indeplinit menirea, a spus Iisus: ‘daca iti este rusine cu mine, si mie imi va fi rusine cu tine in fata Tatalui meu.’

Tu esti prietenul nr 8 caruia i-am trimis mesajul in 8 secunde. Eu nu voi intrerupe lantul! Mi s-a spus ca acest lucru functioneaza !!!! Episcopul T.D. Jakes.

‘Rugaciunea de 8 secunde.’ Repetati aceasta rugaciune si veti vedea cum raspunde Domnul !

‘Doamne, Te iubesc si am nevoie de Tine, vino in inima mea, binecuvanteaza-ma, binecuvanteaza-mi familia, pe prieteni, binecuvanteaza-mi casa si prietenii, in numele Lui Iisus. Amin.’

Trimite mesajul la 8 persoane (cu exceptia ta si a mea). Te vei bucura de un miracol, maine . Sper sa nu ignori mesajul, ci sa il lasi pe Dumnezeu sa te binecuvinteze.

This is fucking retarded! You people are fucking retarded!

Am lasat niste ore sa treaca intre citirea textului si decizia de a acorda atentie si cuvinte acestui subiect, care m-a scos din minti intr-un mod cum nu mi s-a mai intamplat de muuuuuuuuuuuuuulta muuuuuuuuuuuuuuuuuuulta vreme. Las nescrise si gandurile personale vis-a-vis de circulatia acestui mesaj, de expeditorii ei, de creierul mai mic decat o nuca al celor care au compus acesta mizerie mizand tocmai pe ______________ (ma autocenzurez) celor care vor da mai departe acest CACAT.

Si trec la cateva observatii finale, logice si obiective:

1. Dupa cum bine scria pe un afis de pe usa unei biserici: “Dumnezeu comunica cu noi in nenumarate feluri, insa putin probabil sa ne sune pe telefoanele mobile si sa ne trimita sms-uri. Asa ca  va rugam inchideti-va telefoanele in interiorul bisericii.” , va rog dati-mi dreptul sa ma indoiesc ca Isus ne-a trimis un email, intre doua mantuiri si-un bilant contabil de sfarsit de trimestru.

2. Zilele trecute ma miram de ce Vaticanul mentionase, intr-un comunicat de presa oarecare, ca Biserica Catolica are 3 mari “dusmani” care nu vor intra sub umbrela sa ocrotitoare nici cu o mie de canoane: masonii, nazistii si Martorii lui Iehova. Acum nu ma mai mir decat de primele doua.

3. Chintesenta credintei in Dumnezeu este sa intelegi ca ti se da libertatea sa alegi daca sa crezi sau nu in El, in vreuna din variile sale forme de manifestare (religii). Abc-ul oricarei religii crestine ne invata ca Dumnezeu / Isus iarta, iubeste, mantuieste. N-am citit si n-am auzit inca niciunde cum ca m-ar ucide in termen de cateva zile, daca nu ader in 8 secunde la vreuna din sectele ce fac umbra degeaba in numele Lui. Dimpotriva, credeam ca ne iubeste si ne asteapta la El chiar si in ceasul al doisprezecelea, secretul fiind sa intelegem doar ca El exista, sa-L acceptam si sa-L lasam sa ne ierte pacatele atunci cand simtim ca avem nevoie de ajutorul lui! Smecheria este sa-ti doresti tu sa aderi la Cuvantul Lui, nu sa te oblige El, sub amenintarea cu moartea… nu suna mai bine lucrurile asa?!

4. Nu cred ca Isus te ucide brusc pentru ca esti bisexual, fumezi, asculti muzica, nu crezi in orice individ ciudat ce-ti bate la usa in numele Lui, ai incredere in munca ta, nu poti digera o versiune a Bibliei,  iti pui intrebari, iti doresti putere  de munca sau doar te urci in masina cu prietenii tai cu rele moravuri. Toti murim la un moment dat.

Este cel mai prost si neinspirat exemplu compozitional citit vreodata, cu pilde catre o viata mai “curata”. Este textul care m-ar face oricand, cu dezgust supraomenesc si  fara niciun regret, sa ma “leapad” de asemenea Dumnezei intr-o clipa. Este o insulta personala, pe care nu o pot interpreta altfel din partea persoanelor ce se obosesc sa trimita mai departe asemenea vome, fie ca o fac de teama de a nu muri la randul lor in 5 zile si 17 minute,  fie ca o fac ca maimutele,  adica mecanic, fara a analiza 1 secunda macar continutul mizerabil al unui text de acest fel.

5. Erezia, falsul, inducerea in eroare, convertirea fortata, amenintarea cu moartea etc. sunt insa pacate mult mai grave in ziua Judecatii de Apoi. La fel prostia crasa si ignoranta.

Nu vad niciun pic de fair-play in acest comert cu Dumnezei. Vii sa-mi vinzi ceva, desi stii ca eu posed intr-un fel sau altul acel lucru.  Intri cu forta in casa mea, in viata mea, imi irosesti gratuit timpul, eu iti fac totusi favoarea sa te ascult, iti spun apoi ca nu ma intereseaza marfa ta, iar tu incerci sa ma obligi sa inghit rahatul tau cu forta, insultandu-mi inteligenta si capacitatea de a lua decizii dupa propria mea vointa? Ma ameninti cu moartea si apoi ma ucizi  doar pentru ca nu m-a convins discursul tau?!

6. Din punctul meu de vedere, profilul psihologic al acestui Isus care ne-a scris  aceste minunate randuri este cel al unui criminal in serie, care ucide nefiind in stare sa infrunte gandul ca nu poate dicta alegerile oamenilor, frustrat de propria sa neputiinta de a stapani lumea, un tiran vanitos, care isi disputa AUTORITATEA, care incerca sa se impuna prin teama, teroare si amenintare cu moartea, un maniaco-depresiv care acum te iubeste si te obliga sa-l iubesti inapoi, venerandu-l in rugaciuni de 8 secunde, acum te ucide pentru ca nu il iubesti destul! Un calau care iti ia viata pentru ca nu te supui unor reguli de buna purtare doar de el stiute, pentru ca ai rupt “lantul”, un monstru care viseaza la instaurarea unei noi dictaturi spirituale, “eliberata” de toate conceptele crestine fundamentale, un PSIHOPAT RETARDAT care culmea!!!! si-a gasit adepti, iata, peste tot.

Ma abtin de la alte comentarii, sunt perplexa si mai mult decat consternata sa constat cat de ingusti la minte se doveresc oamenii a fi uneori. E frustrant sa trebuiasca sa ma port cu manusi, dar ce-am in minte s-ar aseza in cuvinte mult prea grele, ce nu-si mai au rostul.

Pe viitor, va rog abtineti-va, indiferent de circumstante, sa-mi mai turnati asemenea rahat pe gat. Si scutiti-ma de  predicile credintelor voastre religiase, oricare ar fi acelea. Daca vreodata am indoieli vis-a-vis de Dumnezeul meu, daca mi se uraste cu binele si decid sa ma convertesc la asemenea mizerii, stiu unde sa va gasesc. Sunteti peste tot, ca viermii.

“Pocaiti-va ca va ia Dracu!” vorba unui predicator cu privire ratacita si senila, din centrul Timisoarei, de acum cativa ani.

Pentru o mai clara intelegere, sa consultam DEX-ul:

AGRESÓR, -OÁRE, agresori, -oare, s.m. și f., adj. (Persoană fizică sau stat) care organizează sau săvârșește o agresiune. – Din fr. agresseur, lat. aggressor.
Sursa: DEX ’98

AGRESÓR adj., s. atacator, cotropitor, invadator, năvălitor. (Armată ~oare.)
Sursa: Sinonime

AGRESIÚNE s. f. 1. atac brutal neprovocat. ♢ folosire a forței armate de către un stat sau o coaliție de state împotriva suveranității, integrității teritoriale și independenței politice a unui alt stat. 2. atac asupra persoanelor sau bunurilor. 3. acțiune exterioară care primejduiește echilibrul și integritatea unui sistem viu. (< fr. agression, lat. aggressio)
Sursa: MDN

Eu provin dintr-o familie larga in care, departe de a ne agresa, parintii ne-au educat atat cu vorba buna, cat si cu cate o  “smotoceala” mai mult sau mai putin meritata, mai rar sau mai des. Crescuta asa, as fi ipoctita sa spun ca eu nu-mi voi urechea niciodata copilul. As vrea sa-i pot oferi o educatie frumoasa, fara sa apelez vreodata la asemenea “metode disciplinare”, insa ma indoiesc ca voi reusi sa trec cu nervii tari peste fiecare situatie in care voi fi scoasa din minti… Cati dintre noi n-am crescut, oare, la fel?! Dar nu asta e important.

Este important, in opinia mea, ca atunci cand adoptam o atitudine extrema, indiferent de polaritatea ei, sa nu pierdem in vedere ca exista multiple forme de agresiune asupra fiintei umane: exista agresiune din partea altor indivizi si exista agresiune din partea mediului, in unele cazuri cel putin la fel de violenta ca si prima. Daca noi, ca adulti, resimtitm uneori atat de puternic acest lucru, sa ne imaginam intensitatea cu care agresiunea este perceputa de copii, fie ea verbala, fizica, psihica sau de orice alta natura.

Eu, ca adult, ma simt agresata in piete, pe strazi, in mijloace de transport in comun mereu pline-ochi, murdare si pline de mirosuri, in spatii aglomerate, fie ele magazine, cluburi etc… Intalnesc zilnic oameni care emana agresivitate prin intreaga lor atitudine, care te imping fara macar a spune “pardon!”, care te imbrancesc in graba lor, ca si cum nici n-ai exista…

Mai mult de atat:  zgomotul continuu al traficului, claxoanele, franele cu scartaituri care ma paralizeaza, masinile mari, industriale – care n-au ce cauta in interiorul orasului!, sirenele omniprezente ale ambulantelor, accidentele zilnice… toata aceasta poluare fonica constituie un tip de agresiune pe care eu as da-o bucuroasa, la schimb, pe o palma in fiecare dinineata, doar ca apoi sa am parte de o zi placuta si linistita, lipsita de stres.

Sa nu uitam, printre altele, agresiunea pe care acest mediu urban, extrem de poluat, o manifesta constant asupra organismului nostru: noxele pe care sutnem obligati sa le inspiram permanent; praful omniprezent; rezidurile chimice, apa potabila  plina de clor etc. Mi se intampla des ca, asteptand sa se faca verde la semafor, sa ma inec pur si simplu cu fumul negru si greu, de ulei ars sau motorina, al cate unei masini ce efectiv nu mai are ce cauta pe sosea. Ganditi-va ce efect au aceste noxe asupra unui copil aflat in carucior, mult mai aproape de nivelul tevilor de esapament…

Ganditi-va cat de tare obosesc aceste forme de agresiune psihicul unui copil. Nu-l veti agresa niciodata palmuindu-l la fund, dar il veti expune zilnic altor forme de agresiune carora nu le acordati nicio importanta. Este clar ca o agresiune fizica sau chiar verbala poate primejdui echilibrul psihic al unui individ (adult si cu atat mai mult copil), dar nu uitati ca agresiunile mediului pun in pericol, intr-o mult mai mare masura, integritatea acestui unic “sistem viu” numit  fiinta umana.

„Aşteptăm să vedem ce va spune legea. În funcţie de pedeapsă, vom vedea ce vom face. Dacă nu se va face lege, va arde oraşul ăsta începând de la mic la mare” *. (de aici)

* declaratie a unui cetatean timisorean, de etnie roma, ingrijorat de mecanismele justitiei romanesti.

Io zic sa incercati numai.

Vorbim de discriminare? Pai sa vorbim de discriminare… Dojo a spus-o deja, iar reactiile nu au intarziat sa apara pe blogul ei. Si nu numai ea. La urma urmei, care ar trebui sa fie reactia fireasca a oricarui cetatean timisorean  care isi simte amenintata gratuit linistiea si integritatea personala? N-ar trebui sa dam si noi, in cap, la intamplare, atacul fiind cea mai buna aparare? N-ar trebui sa uitam de tiganii cumsecade, de copiii  lor, care incearca sa invete carte la un loc cu copiii romani, de artisti, de cei pasnici si gospodari, de femeile care  au impartit acelasi pat de maternitate etc., de cei alaturi de care am trait in pace si buna intelegere atatia ani? Nu devine, astfel, justificata (dupa sintagma “Ti-am zis eu!“)  ura majoritatii romanilor si atitudinea acestora de totala intoleranta, fiindu-le astfel confirmate temerile ca “toti sunt la fel”?!  E un cerc vicios absurd.

Eu spun doar atat: indemnul la calm si toleranta este cel mai intelept in orice situatie, mai ales atunci cand spiritele se incing pe fondul unor tensiuni de origine etnica, atat de delicate… si ultimul lucru de care Timisoara are nevoie este de un razboi de acest fel. Toleranta si calmul nu inseamna, insa, si intoarcerea celuilalt obraz, cum ziceau blegii inteleptii in timpuri preistorice. Toleranta si discriminarea merg mama in mana, in ambele “tabere”, de fapt.

Ce inteleg eu: ca revolta romilor nu vine – de fapt – din durerea mortii unei fiinte umane, cat din frustrarea anticipata ca legea nu va face dreptate in acest caz, victima fiind “tigan”.

Nu conteaza ca o crima atat de atroce a oripilat in aceeasi masura intreaga populatie, nu conteaza faptul ca timisorenii isi doresc deopotriva ca acesti tineri sa ramana dupa gratii cat mai mult posibil, pentru a nu pune in pericol si viata altor oameni, nu conteaza nici ca decizia de condamnare va apartine unor anume persoane din magistratura… nu! Nu conteaza ca 99% dintre timisoreni sunt in asentimentul lor, oripilati de cele petrecute, dorind faptasilor o pedeapsa cat mai aspra… Si, in fond, ce inseamna “dreptate” pentru ei? Ce inseamna pentru noi? Vor romii ca autorii crimei sa fie, la randul lor, linsati? Probabil multi dintre romani ar fi de acord cu ei…  Ce rost are sa promiti razbunare tuturor?! Ce-au de-a face cei multi si “mici” cu deciziile celor putini si “mari”?! Ardeti din temelii Politia, Procuratura, Judecatoria!… probabil multi dintre cetatenii romani va vor multumi si poate va vor da chiar o mana de ajutor.

Nu conteaza toate acestea. Conteaza doar ca nedreptatea li se va face de catre romani. Probabil ghicitoarele lor deja au prezis asta, dupa ce in prealabil au comunicat transcedental si intergalactic cu mortul si au aflat mai multe despre cele petrecute, concluzionand ca omul nu se face cu nimic vinovat de soarta sa.  Acest lucru insa nu mai intereseaza pe nimeni, intamplarea fiind momeala perfecta pentru defularea unor frustrari acumulate in ambele “tabere”, de ani si ani.

Dreptatea se va face in stil barbar, fara deosebire, singurul criteriu pentru alegerea victimelor razbunarii fiind culoarea pielii. Oamenii isi vor da in cap, in numele unei ideologii, uitand numele mortului sau nici macar cunoscandu-l vreodata. Dar violenta, vorba aia,  este intotdeuna gratuita si nu costa nimic. De ambele parti.

O diferenta oarecare dintre noi si tigani?! Dupa moartea absurda a lui Luci Reja (inca nerazbunata sau pedepsita, btw), nimeni n-a iesit in strada sa strige “moarte cocalarilor si interlopilor mafioti!”, pentru ca un anume om  s-a facut vinovat de moartea sa si noi, restul, am inteles acest lucru, defuland asupra sistemului justitiar corupt, nu asupra tuturor posesorilor de masini tari. As vrea sa vad aceesi cumpatare si in randul romilor, aceeasi capacitate de a face diferente, dar mai ales aceeasi inversunare impotriva unui sistem justitiar care i-a protejat de fapt – la nivel interlop – de atatea ori…

*khetanes (adv.) = in comun, impreuna, laolalta (Gh. Sarau, Dictionar rrom-roman)

Cheer up and enjoy life!!!

Sa aveti o saptamana minunata si, ca tema de casa, va propun urmatorul exercitiu: zambiti, macar o data, unui copil necunoscut, intalnit pe strada, intr-un magazin sau oriunde altundeva… zambiti-i in asa fel incat sa va raspunda cu un zambet inapoi.

The smile of a child… priceless!

Lasand la o parte activitatea de curatenie prestata de femeie cu atata nonsalanta, m-a frapat cantitatea de gunoaie depozitata in acel balcon si, in conditiile in care ele au fost adunate acolo in timp, de unde asa – dintr-o data – nevoia de a se descotorosi de ele, fara regrete!?

Credeam ca numai batranii cu anumite probleme mentale au hobby-ul asta, de colectionari…

Update: Pentru a mai clara intelegere a contextului, pentru cei naivi ca mine – care sperau ca d-na va cobori apoi sa puna gunoiul la tomberon… nu. Nu avea de gand: