Un Paste Fericit, plin de caldura si liniste, tuturor!

JOHN So, what do a couple of people like you have to run away from? FRANK We’re not running. John comes to a stop. JOHN And what’s in Paris? APRIL A different way of life. FRANK So maybe we are running… We’re running from the hopeless emptiness of the whole life here. JOHN The hopeless [...]

Pentru ca aici sunt la mine acasa si mai ales pentru ca-mi place enorm sa vorbesc (cu mine insami) despre mine (in special cand nu gasesc alt subiectd e discutie), am furat o leapsa de la Mara, ca deh! e criza si tot ce-i pe gratis e bine-venit. Sunt: mai tot timpul nemultumita de ceva. [...]

Povesteam cu o prietena despre nunta si pregatirile implicite pe care trebuie sa le fac in acesta directie total necunoscuta mie. La un moment dat, tipa ma intreaba: – Si… marturii o sa va faceti? – … Ma gandesc. Marturii?!…  Hai, Carla, fii barbata, esti fata desteapta si cu logica la locul ei… think, think… [...]

Via Mara, careia ii multumesc ca-mi inveseleste diminetile, povestind cu atata fler despre aventurile cu Max, puiutul ei, am citit despre mine ceea ce mi-era foarte greu sa pun in cuvinte, pentru ceilalti. Prin urmare, iacata-ma, asa cum n-as recunoaste niciodata ca sunt. Superoferta, gratis, cadoo0! Temperamentul SENTIMENTAL Sa incepem cu o precizare: impartirea antica [...]

(contine limbaj obscen, ce face sa roseasca obrazul fin) Citez din izvorul de nesecata intelepciune a unui bun prieten: Eu: Te-ai despartit de prietena ta? El: Mda. Eu: Pai? El: Pai… stii cum sunt fetele… no bambus, no panda. Afirmatie care mi-a dat de furca o zi intreaga. Departe de a-i elucida misterul am fost, [...]

Imi plac lucrurile simple. In context virtual vorbind, imi plac – in genere – constructiile liniar-nodale, de gen: si nu-mi plac cele care arata  ca o broderie complicata, un hatis de articole si trimiteri pe pagini noi, de unde nu mai gasesti drumul inapoi… ceea ce eu denumesc “panza de paianjen” – siturile devoratoare de [...]

Asta micu’ pare a fi baietelul cu bomboanele de acum cativa ani, ala de era cu tac’su in hypermarket si face istericale ca “Je veaux les bonbons!!!“… Imi plac tare parintii lui, misto oameni. 

De ce n-am mai scris: 1. pentru ca altii o fac mult mai bine ca mine si acolo se gaseste intreaga intelepciune de care am nevoie. 2. pentru ca mi-e dor sa citesc si mi-e dor de alte lucruri, ireversibile. 3. pentru ca timpul se contracta tot mai tare  si primavara nu aduce zile mai [...]

Pana sa ma adun, sa-mi adun fortele, ambitia si mai ales motivatia de a scrie din nou, sa cantam impreuna un cantecel vesel, optimist si plin de voie-buna. Sa iasa soarele. Ce naiba. Sa cante pasarelele. Sa se grupeze in stoluri si sa se duca departe in zare, cat mai departe de capul meu.