Jucării altfel: păpuși cu suflet, prietene pentru o viață

De aproape o lună familia noastră s-a îmbogățit cu două noi suflete, alter ego ale fetițelor mele de 7 ani și jumătate. Noimebrie ne-a făcut să fim 7: doi copii, doi părinți, Micuțul, iar acum Maria și Emilia – cele două păpuși cu suflet, care ne însoțesc peste tot. La culcare aglomerează patul și sunt numai bune să-mi încălzească spatele, la masă termină din farfuriile fetelor tot ce ”nu e bun”, la plimbare sunt cele mai fidele companioane, iar viața lor este plină de aventură… într-o lună au vizitat 3 orașe, parcuri, păduri și monumente istorice, ba au ajuns chiar și la școală pentru scurt timp.
Povestea lor este lungă, frumoasă și încâlcită… au prins viață în mâinile vrăjite ale unei bune prietene, din dorința de a înlocui două păpuși de duzină pe care fetele puseseră ochii într-un magazin. Odată încolțită ideea, nimeni nu a știut cum vor arăta, cum se vor simți în brațele fetelor, cum vor fi îmbrăcate și cum vor fi primite în casa noastră plină de jucării.
Le-am văzut crescând, transformându-se dintr-o sacoșă de gheme amorfe în chipuri drăgălașe, cu gene lungi și inimioare pe fulare, cu păr vâlvoi și priviri visătoare, care deschid cu ușurință porțile imaginației și întind punți între două lumi: lumea lor moale, pufoasă și viu colorată și lumea a două fetițe care încă mai cred în magie, în existența unui suflet în interiorul unei jucării de pluș sau a tulpinii unei flori, în prietenia adevărată între ele și două păpuși de ață, adoptate într-o clipă și transformate în fetițele lor.
Maria și Emilia sunt unice. La fel ca și fetițele mele.
Dacă Anna, mama lor, și-ar folosi mâinile și croșetele pentru a confecționa în fiecare săptămână o altă păpușă, niciuna n-ar fi la fel. Fiecare păpușă are povestea ei, privirea ei, fiecăreia i se așează altfel volanele rochiței și îi alunecă pe frunte șuvițele de păr… unele ar visa cu ochișorii deschiși, altele ar ascunde un zâmbet obraznic sub fular, altele ne-ar privi cu mare curiozitate.
De accea le-am spus păpuși cu suflet… pentru că sunt mai mult decât imaginație, răbdare, ață și croșete. Sunt trup pentru îmbrățișări și joacă, inimă pentru emoții bune și (g)rele, pentru destăinuiri în miez de noapte și pentru planuri ale zilelor ce vin, sunt ochi pentru noi și noi aventuri, sunt pernă pentru vise frumoase.
Iar bucuria noastră de a ști că le-am oferit fetelor un cadou ce le poate însoți o viață întreagă, este la fel de mare ca și a lor. ”Aceste păpuși sunt de la mămucu și tătuca!” mi le imaginez spunând, cu melancolie, cine știe la ce vârstă, când poate noi – părinții – nici nu vom mai fi aici, dar Maria și Emilia vor fi încă martore ale unei copilării pe care am încercat să o facem cât mai frumoasă pentru ele.
Pe Anna o găsiți aici (și, în curând, într-o nouă căsuță virtuală, doar a ei). În aceste seri lungi de iarnă își folosește croșetele pentru a-l ajuta pe Moș Crăciun să aducă daruri cu suflet copiilor noștri. Îi puteți scrie, îi puteți povesti despre cum visați să arate păpușa din mintea voastră, iar ea îi va da viață, cu multă migală și imaginație.
De curând a venit pe lume sora mai tânără a Emiliei și Mariei. Pregătită să iasă la plimbare, micuța aceasta își caută acum o prietenă adevărată, cu care să împartă frumoasele zile ale copilăriei, ce vor veni. Scrieți-mi, sau scrieți-i Annei, iar ea vă va povesti o mulțime de lucruri despre păpușile ei handmade.
Vai cat sunt de frumoase! si mari! Ma asteptam sa fie mai mici cumva din primele poze.
Si nu sunt greu de plimbat peste tot fiind asa mari?
Acu inteleg de ce va inghesuie in pat! 🙂
In orice caz sunt deosebit de vesele si frumoase!