Pregătiri pentru Zâna Măseluță (Partea I: Sofia)

Jul 12, 2017 by Carla

Despre Zâna Măseluță se vorbește în familia noastră de mai bine de 3 ani.

A venit la timp, conform manualelor de medicină dentară… dar mult prea târziu, judecând după ”graba” cu care i-a vizitat pe toți ceilalți copii din jurul nostru, numai pe noi nu. 🙂

Fetele aveau puțin peste 4 ani când o bună prietenă a lor, cu un an mai mare, și-a pierdut primul dințișor. Așa au început primele întrebări, primele verificări în oglindă ale propriilor dinți, primele discuții despre ce aduce zâna – de a cărei prezență fetele au devenit brusc conștiente. O vreme am tratat cu rezervă acest subiect, pentru că estimam – din experiența apariției târzii a dinților de lapte (spre vârsta de 1 an) – că evenimentul nu se va întâmpla prea devreme, dar și pentru că nu țineam neapărat să alimentez încă o poveste despre personaje fantastice care aduc cadouri și recompense copiilor.

Însă fetele trăiesc cu totul și dintotdeauna într-o imensă lume a magiei, în care există cu adevărat unicorni și dragoni și alte animale fantastice, zâne de tot felul, spiriduși, prințese, vrăjitoare și, bine-înțeles, ele două…

Și credința asta a lor e atât de puternică, încât nu am rezistat tentației de a le umple sufletul cu un strop de magie în plus!

Așadar am urmărit cu drag pregătirile pe care alte mame le-au făcut în așteptarea Zânei Măseluțe (pe blogul Cameliei găsiți o mulțime de idei minunate,  dar și Laura a documentat atât de frumos pregătirile pentru fetița ei!); pornind de la ideile lor, mi-am făcut de multă vreme un plan în minte. Fetele au continuat să își verifice cu consecvență și nerăbdare dințișorii seară de seară, iar eu am continuat să le explic că este timp berechet  pentru Zâna Măseluță, că nu e nicio tragedie dacă o prietenă sau alta – sau, mai târziu, majoritatea colegilor de clasă – au început să-și piardă dinții de lapte înaintea lor, iar dinții lor vor începe să se miște fix atunci când va fi momentul potrivit pentru ele. Nici mai devreme, nici mai târziu.

Abia în iunie, la 7 ani și 2 luni, Sofiei i s-a inflamat gingia și câteva zile mai târziu și-a făcut apariția primul incisiv, în spatele celui de lapte. Lucrurile s-au precipitat în următoarele zile, dintele de lapte a început brusc să se miște, întâi ușor, apoi tot mai tare… până când, după 3 săptămâni, ajunsese realmente să-i atârne sub buză, abia ținându-se într-un colț, încurcând-o și la mâncat, și la vorbit…

Pentru Sofia a însemnat foarte mult pierderea acestui prim dinte, motiv pentru care am și dorit să consemnez toate aceste amintiri aici, ca să nu se piardă… Așteptase cu atâta nerăbdare, atât de mult timp, momentul acesta! Însă, atunci când a fost pe cale să se întâmple, Sofia și-a dat seama că tocmai va mai crește puțin. Și asta a speriat-o, a întristat-o zile la rând, cum de altfel i s-a întâmplat la fiecare ”hop” de care a trecut, până acum, făcând un mare pas înainte în dezvoltarea sa. ”Nu vreau să cresc… nu vreau să se miște dințișorul, nu vreau să-l pierd… vreau să se lipească la loc… vreau să rămân mereu copil!…” mi-a spus de nenumărate ori în aceste zile, uneori chiar izbucnind în lacrimi. Pentru ca apoi, câteva minute mai târziu, să o surprind din nou în fața oglinzii, clătinându-și dintele cu mare curiozitate.

După 3 săptămâni și mai multe încercări nereușite de extracție a dintelui cu ață dentară, tati l-a scos într-o seară dintr-o singură mișcare, cu ajutorul unui șervețel. Au urmat câteva minute de plâns de ”durere”, dar mai ales de emoție… și astfel totul s-a terminat a început cu bine.

În tot acest timp, așteptând-o pe Zâna Măseluță, am profitat pentru a face toate pregătirile necesare sosirii ei. Pentru că știam că Zâna vine de departe, de pe un alt tărâm, ne-am hotărât să-i facilităm trecerea spre lumea noastră confecționându-i  o ușă magică, prin care ea să poate veni cu ușurință la noi, ori de câte ori va dori.

Am cules de pe internet o mulțime de idei de realizare, am găsit chiar și uși gata confecționate, însă materialele avute prin casă ne-au condus în cele din urmă spre un cu totul alt model, care la final a ieșit chiar mai elaborat decât ceea ce găsisem online… o ușiță, ba chiar o fațadă de căsuță, de care (o spun fără modestie) ne-am îndrăgostit toate trei, pe măsură ce mâinile și imaginația noastră au făcut-o să prindă viață.

Confecționarea căsuței pentru Zâna Măseluță

Pentru confecționarea căsuței am folosit un suport de lemn destinat inițial agățării cheilor, pe care l-am ”sacrificat”  desfăcând cuișoarele pentru agățat chei și sfoara de susținere, apoi îmbrăcându-l într-un carton cu model decorativ.

Am decupat cartonul în dreptul inimii – pe care am păstrat-o drept fereastră între lumea noastră și cea a zânelor. Am decorat această fereastră cu dantelă albă și panglici delicate, iar în interiorul său am lipit un alt carton de culoare albastru deschis, reprezentând cerul mereu senin de pe tărâmul zânelor. Separat am decupat ușa, din carton alb, peste care am lipit, pentru rezistență, un alt carton, cu imprimeu. Pentru acoperiș am folosit carton ondulat, apoi am reatașat sfoara de susținere.

Fetele au decorat întreaga fațadă a căsuței cu inimioare, floricele și gângănii colorate, apoi am îmbrăcat tocul ușii în mici pietricele, lipite cu bandă dublu adezivă, peste care fetele au insistat să lipească și câte o pietricică ”prețioasă”. Pe ușă am prins, bine-înțeles, o tăbliță cu numele zânei, iar alături am atașat un mic coșuleț de răchită, păstrat de la o jucărie veche, în care urmează să predăm dințișorii, pe măsură ce ei vor cădea… 🙂

A urmat confecționarea verandei, dintr-un carton de formă cuboidă, pe care l-am dublat cu carton cu imprimeu verde. Am decupat iarbă din fetru, apoi am decorat parțile laterale ale căsuței cu pietre de diferite dimensiuni.

La final am atașat dedesubtul căsuței un recipient de plastic (se poate tăia dintr-un pet de 2 litri), pe care l-am decorat cu dantelă și coală de spumă  (cu sclipici), acesta fiind coșulețul în care urmează să aibă loc schimburile de scrisori și cadouri cu Zâna Măseluță. 🙂

Prima vizită a Zânei Măseluță

După emoția pierderii primului dintre, a urmat curiozitatea studierii acestuia pe îndelete, astfel că Sofia s-a răzgândit brusc și n-a mai dorit să îl ofere Zânei Măseluță, anunțându-ne că nici nu mai dorește nimic în schimb. 🙂

Totuși, după câteva zile dintele a devenit neinteresant și a ajuns în cutia mea de bijuterii, de unde într-o după-amiază a dispărut brusc. Lipsisem cu toții de acasă și, la sosire, am găsit câteva cadouri în coșulețul zânei: o carte de povești, o scrisoare, un certificat, o monedă de 2 Euro și două monede de ciocolată, pe care Sofia a acceptat în cele din urmă să le împartă cu sora ei.

Sofia s-a bucurat de toate lucrurile primite, însă scrisoarea și certificatul care atestă pierderea primului dinte, precum și starea acestuia, au fost o surpriză la care nu se așteptase în niciun fel. 🙂

În scrisoare, Zâna a felicitat-o pentru curajul cu care a trecut peste momentul pierderii primului dințișor, apoi a sfătuit-o să aibă mare grijă de noii ei dinți, de care va avea nevoie toată viața… Un paragraf special a fost dedicat periajului dinților de cel puțin două ori pe zi, lucru pe care Sofia l-a luat foarte în serios începând cu acel moment, spălându-se conștiincios și dimineața și seara, fără excepții. Nici Nati n-a fost uitată, Zâna scriindu-le fetelor că abia așteaptă momentul în care va veni și după primul ei dinte. Se pare că zânei i-a plăcut mult căsuța pe care i-am pregătit-o, astfel că vine deseori la fereastră și ne privește, sperăm noi cu drag… 😉

Certificatul a completat rândurile din scrisoarea zânei, atestând în mod oficial că dintele primit a fost sănătos, curat și strălucitor. Nu vor fi toți la fel, din păcate, din cauza problemelor de demineralizare pe care le-am avut; dar e un mod de a-i diferenția, de-a lungul vremii, odată ce vor începe să cadă și alții. Pe acest certificat zâna a bifat cu stiloul toate cele trei atribute ale dintelui, apoi s-a semnat caligrafic, pentru o dovadă de autenticitate în plus.

 

Ulterior am revenit și cu un document în două exemplare, pregătit pentru a nota ordinea în care dințișorii fetelor vor cădea, în timp…

Am adaptat atât scrisoarea, cât și certificatul, stampila zânei și graficul cu ordinea căderii dinților, după modele găsite pe internet; dacă cineva dorește să folosească aceste materiale, îmi poate lăsa un mesaj la comentarii și cu drag îi ofer documentele pe email. 🙂

Cărți de povești cu și despre Zâna Măseluță

Din păcate, poate pentru că (încă) nu este un personaj foarte popular în cultura noastră, nu am găsit foarte multe cărți despre Zâna Măseluță, însă ne-am putut bucura de Zâna Floriana și dințișorul care se mișcă (Li Lefébure, Margot Senden, Editura Univers Enciclopedic Junior), o poveste care i s-a potrivit foarte bine Sofiei, pentru că tratează tocmai teama pierderii primului dințișor: teama de durere, teama de a nu mai putea ronțăi mâncărurile preferate, de a nu mai putea vorbi corect sau de a fi ridiculizat(ă) de prieteni…

Nataliei i-am pregătit o altă carte, Micuța Zână Măseluță (Friederike Wilhelmi, Regine Altegoer) , apărută tot la editura Univers Enciclopedic Junior. În plus, de-a lungul timpului am citit de nenumărate ori povestea Peppei Pig și a căderii primului său dințișor (Peppa Pig And the Tooth Fairy), însă despre toate aceste cărți, precum și câteva linkuri către alte titluri disponibile, puteți citi în postarea viitoare.

Voi încheia spunând, ca și alte mame, că apariția Zânei Măseluțe a fost o decizie personală asumată, pentru care nu doresc critici și nici judecăți de valoare din partea părinților ancorați cu totul în realitate. Eu însămi cred în magie, în bunătate, chiar și în zâne și alte ”mici” spirite care există pretutindeni în jurul nostru, chiar dacă noi nu le percepem existența… este minunat, pentru mine, să văd câtă bucurie aduce magia în viața fetelor mele!