Școala Babel – Respect pentru copii. Învățare prin experiențe

Aug 26, 2016 by Carla

La începutul acestei veri, în seara când le-am vorbit fetelor prima oară despre Școala Babel, am pus atâta entuziasm în cuvintele mele, încât fetele au adormit cu fericirea că vor fi eleve ale celei mai frumoase școli pe care am fi putut să o alegem vreodată pentru ele.

– Din lume, mami?

– Din oraș…

– Nu chiar din lume?

– De ce nu, de fapt?! am zâmbit, cu (și mai) multă încredere.

Și așa i-a rămas numele, pentru ele: ”cea mai frumoasă școală din lume”. 🙂

În acea seară, pentru prima oară după o (prea) lungă perioadă de vreme, și eu am adormit în sfârșit liniștită, împăcată cu ceea ce avea să li se ”întâmple” fetelor mele, la școală.

Pentru prima oară, în acea noapte, proiecțiile mele n-au mai găsit ecou într-o clasă aglomerată a unei școli de cartier, unde calitatea învățării se măsoară doar în calificative și note, în fișe de lucru, în memorare și repetare mecanică, caiete nesfârșite de activități, teme anevoioase, disciplină și ”stăpânire” a copiilor. N-am mai strâns din pumni imaginându-mi cum curiozitatea, emoția și plăcerea naturală a învățării sunt sugrumate, în doar câțiva ani, de povara conformității cu un sistem ce nu te vrea autonom și creativ. Și… nu în ultimul rând, dincolo de calitatea educației, am putut să adorm fără să mă rog ca fetele mele să nu treacă prin episoade de bulling în toaletele mizere ale școlii, să nu fie persecutate de o învățătoare prea puțin empatică și răbdătoare, supărată pe ”pretențiile” unei mame incomode, iar eu să nu sugrum pe cineva la vreo ședință cu părinții.

Știu, unii copii sunt fericiți la școală! Și știu, unii părinți nu pot decât visa la o școală privată! Cuvintele acestea nu sunt arme de luptă, nu vor să acuze sau să rănească pe nimeni, nu sunt scrise ca să activeze sentimente de vină și neputință… iar eu știu la fel de bine ca oricine altcineva cum e să simți că nu poți face mai mult pentru calitatea educației copiilor tăi, cum e să simți că cel mai important lucru pe care vrei să-l oferi copiilor, dincolo de iubire, este prea departe de ceea ce poți, realmente, să faci ca părinte. Și doare.

Acestea sunt ”problemele” mele de om mare, proiecții pe care le fac de ani buni, e adevărat că în absența oricărei experiențe directe, personale, cu școala (asta dacă ștergem cu buretele experiența încă vie a celor 20 de ani de școală proprie)… Sunt temeri ce pot părea nejustificate și multă lume mi-ar spune că există învățătoare inimoase și bune peste tot, că există școli frumoase și medii sigure pentru copii. Și sunt sigură că așa este, dar eu văd totul ca pe o mare loterie: speranța că vei nimeri omul potrivit care să devină a doua mamă a copilului tău; speranța că majoritatea copiilor din clasă vin din medii în care au fost tratați cu iubire, empatie și respect; speranța că părinții acestor copii sunt oameni deschiși și calmi, asemeni nouă;  speranța că învățătoarea va avea puterea interioară și resursele să modeleze ”sistemul” în interesul real al copiilor, nu să dreseze copiii pentru a deveni conformi cu sistemul, speranța că ai un copil atât de puternic încât, în ciuda sistemului, își va păstra curiozitatea și bucuria cunoașterii… Prea multe riscuri și incertitudini, prea puțină speranță că lucrurile s-ar fi putut așeza așa cum mi-am dorit eu, pentru copiii mei.

Acum, speranța și încrederea sunt exact ceea ce investim în școala fetelor noastre.

Speranța că fetele vor fi tratate cu empatie, cu grijă față de nevoile, dorințele și pasiunile lor personale, cu blândețe și înțelegere continuă. Speranța că-și vor face prieteni asemeni lor, iar noi – părinții – ne vom face prieteni asemeni nouă. Speranța că această școală va deveni a doua noastră casă, iar profesorii și elevii ei, o nouă familie. Speranța că forțele noastre, reunite, vor fi nucleul unei comunități în care copiii noștri să se dezvolte armonios, să crească la întregul lor potențial și să se bucure în fiecare zi de locul frumos numit cu drag ”școală”. Speranța că în acest loc cald și plin de lumină vor dospi vise multe și vor crește aripi mari, creatoare… iar zilele tuturor vor fi pline de culoare.

Și apoi încrederea… încrederea că sistemul de învățare promovat de această școală, bazat pe experiență, colaborare, empatie și curiozitate, așa cum este el cu succes implementat în școli din Olanda și Suedia, va hrăni în fiecare zi spiritul copiilor noștri, îi va canaliza natural spre descoperire și cunoaștere, va face ca ”actul învățării” să fie autentic iubit de copii și acceptat cu entuziasm și bucurie. Ce mult înseamnă să nu uităm de ceea ce copiii noștri simt și își doresc natural, să nu uităm de nevoile lor autentice!

Nu sunt clișee. Încă de anul trecut, când am decis să-mi urmez visul și să încerc să înființez o școală conform acestor principii, am avut în minte toate aceste lucruri. În iarnă, după ce ne-am mutat întors în Timișoara, fusesem mai decisă ca niciodată să lupt pentru acest vis frumos,  să pun energii în mișcare, să găsesc oamenii potriviți care să mi se alăture în acest demers nebunesc de frumos. Cred că într-adevăr mi-am dorit asta cu cea mai mare putere, pentru că ”Universul” a lucrat pentru mine și, câteva luni mai târziu, oamenii de la Babel m-au găsit ei pe mine. Am descoperit că ei deja luptaseră pentru ceea ce eu încă visam și abia schițam, cu teamă, pe hârtie… Am găsit o școală în care erau proiectate, cu precizie matematică, toate visele mele!

Acum, în acest prag de septembrie, ne pregătim pentru schimbare. Mă uit în urmă, la anii frumoși în care am simțit că ”acasă” este cel mai potrivit loc pentru a pune bazele educației fetelor mele… apoi mă uit înainte și am încrederea că Școala Babel este locul potrivit în care copiii mei să continue, autentic, să crească. ”O școală care să-i înconjoare pe copii cu bucurie, respect și inspirație. Un spațiu care să le permită profesorilor să-și cultive creativitatea, să învețe și să contribuie la crearea unor experiențe pozitive de învățare pentru copii, în parteneriat cu părinții acestora”… este povestea Școlii Babel și este povestea viselor mele cele mai mari.

*******

Și, tot în această toamnă, pentru că lucrurile bune vin mereu împreună, Școala Babel a pregătit o serie de evenimente, dedicate copiilor, părinților și profesorilor:

”Cum poate deveni școala acel mediu iubitor și încurajator, unde învățarea se întâmplă natural și frumos pentru fiecare copil? Joi, 1 septembrie, ești invitat la Seara Părinților pentru a descoperi metodele propuse de echipa Școlii Babel -prima școală creată prin puterea colaborării dintre părinti și educatori.”

Apoi, între 2 și 4 septembrie vom fi prezenți la Festivalul Bega Bulevard, ediția 2016, între Podul Mitropolit Şaguna (Tinereţii) şi Podul Traian, festival cunoscut timișorenilor și sub numele de ”Cursa Rățuștelor”. Ne găsiți pregătiți să vă vorbim despre proiectele școlii, iar copiilor le propunem storytelling, muzică, arts & crafts, programare lego și jocuri de mişcare. Programul complet al festivalului poate fi consultat aici.

Dacă ești dascăl, îți place să predai și vrei să descoperi idei noi gata de implementat în noul an școlar, te invităm la 5 zile de ateliere nonformale, între 5 și  9 septembrie, în cadrul proiectului Săptămâna Profesorilor Altfel. Invitați speciali: ILI Hungary (International Language Institute), prin programul Erasmus+. Programul complet al evenimentului poate fi consultat aici.

Nu în ultimul rând, în weekendul 8-11 septembrie, Școala Babel  va fi prezentă la PLAI, alături de partenerii noștri de la InEdu, în incinta Muzeului Satului Bănățean – zona de Workshops,  unde copii vor putea participa la atelierele noastre de joacă, iar noi – adulții – vom avea prilejul să povestim despre proiectele noastre și despre tot felul de alte subiecte serioase și neserioase. 🙂

Vor fi zile de septembrie pline de energie pozitivă! Vă așteptăm cu drag!