Misteriosul Sequoia (Arboretumul Simeria)

Jul 11, 2016 by Carla

Arbori la superlativ: Sequoia

Să încep cu începutul. Fascinația mea pentru Sequoia a început cu mulți ani în urmă, cu siguranță înainte de ”epoca Google Images”, atunci când am văzut la tv primele imagini cu acești copaci absolut fantastici! Mi-e greu să-mi imaginez că mulți dintre ei sunt aici de peste 2000 de ani și că trecerea noastră, a oamenilor, prin lume, este doar o frântură din ceea ce ”ochii” lor ar fi putut să vadă, de la peste 100 de metri înălțime, trecând pasager pe lângă ei…

2000 de ani… 3000 de ani și chiar mai mult… mi se pare incredibil! Sunt fluturi ce trăiesc doar o zi… fluturi suntem și noi pentru spiritul arborilor de Sequoia.

Dacă ar fi să pot vizita America pe îndelete, Sequoia National Park (Munţii Sierra Nevada, California) ar fi cu siguranță unul dintre obiective! Acolo, pe mai mult de 1.600 km², se află cei mai mari copaci din lume:

• General Sherman, din sub-specia Giant Sequoia, considerat a fi cel mai mare arbore viu din lume, ca volum: aproape 1.500 m³ (84m înălțime și 7,7m diametru, la bază).
• Hyperion, din sub-specia Californian Redwood, considerat a fi cel mai înalt arbore viu din lume: 115,6m înălțime.
• dar și The President, din sub-specia Giant Sequoia, identificat a fi cel mai bătrân sequoia din lume: aprox. 3200 de ani (și ”numai” 75m înălțime și 7m diametru la bază).

[Las aici câteva informații și despre cei mai bătrâni arbori din lume: aceștia se numesc Great Basin Bristlecone Pine (Pinus longaeva), sunt localizați în Nevada și nord-estul Californiei, iar cei mai bătrâni dintre ei au peste 5.000 de ani!!!…  (mai multe detalii interesante despre arborii la superlativ ai lumii, aici!)]

Cea de-a treia sub-specie de sequoia, Dawn Redwood, a fost redescoperită în anul 1943 în centrul Chinei (în provincia Hubei), după ce fusese identificată doar ca fosilă datând din Mezozoic. Este cea mai scundă dintre varietățile de sequoia, ajungând ”doar” până la 60m înălțime, însă a devenit un arbust ornamental la modă în întreaga lume, datorită creșterii sale rapide și ușoarei sale aclimatizări în păduri și medii urbane deopotrivă.

”The President” – O fotografie panoramică ce a făcut istorie

În iarna lui 2012, s-a întâmplat ceva spectaculos: un grup de fotografi de la National Geographic s-au alăturat unui grup de cercetători și au studiat împreună, timp de o lună, bătrânul și impozantul ”The President”, în cadrul unui amplu proiect de cercetare al giganților sequoia. Experiența aceasta a fost minunat descrisă pe site-ul National Geographic de către  unul din participanți:

”After half an hour, I found myself in the crown of the President, 200 feet above the ground. I saw the big burls at close range. I saw the smooth, purplish bark of the smaller branches. All around me was living tree. I looked up, dizzily, noticing small cracks in the deadwood and channels of cambium that flowed between trunk and limbs like a river of life. I thought: What an amazing place. Then I thought: What an amazing creature.”

Imaginea panoramică a lui ”The President”, realizată prin alăturarea a 126 de cadre diferite, a făcut înconjurul lumii, fiind una dintre cele mai spectaculoase panorame realizate vreodată de către National Geographic:

The President, Giant Sequoia. ©Photo: Michael Nichols/National Geographic

Iar acest material video, realizat în perioada de cercetare și fotografiere, este și el extraordinar:

Mi-am dorit mult să pot vedea cu ochii mei o asemenea ”creatură”, mai bătrână decât istoria modernă, și așa am aflat că avem și în România câteva exemplare de sequoia: 1 arbore (de aprox. 30 m înălțime) la Herculane, 2 arbori (de câte aprox. 35m înălțime) în jud. Arad (loc. Măderat), 3 arbori (de aprox. 20m înălțime) la Oradea și  1 arbore la Simeria, în interiorul Parcului Dendrologic. Nu am informații exacte, însă există indicii cum că alte exemplare de sequoia există și în județele Satu-Mare, Prahova, Caraș-Severin și chiar în apropierea Bucureștiului, conform unei hărți găsite pe internet. (mai multe informații și localizările exacte ale acestor arbori aici).

Arboretumul Simeria – un loc de poveste

Așadar eram de câteva săptămâni bune în Deva și, după ce am vizitat cele mai populare obiective turistice ale zonei (Cetatea Devei, Castelul Corvinilor din Hunedoara, Sarmizegetusa Regia etc.) și am bătut la pas, de câteva zeci de ori, Parcul Municipal și bulevardele principale orașului, am decis să caut noi locuri pe care aș putea să le explorez cu fetele. Așa am ajuns să descopăr Arboretumul Simeria (denumit și Parcul Dendrologic) și, mai mult de atât, abia așa am aflat (rușine mie!) că acolo se află chiar unul dintre acești sequoia.

Mi-am făcut temele minuțios, înainte să ajung în parc, încercând să aflu cât mai multe despre amplasamentul arborelui, istoria sa și orice altceva mi-ar fi fost util să știu odată ajunsă acolo. Culmea însă, deși o mulțime de bloggeri vizitaseră în timp acest Arborement și consemnaseră la superlativ, în detaliu, plimbarea lor prin parc, nimeni nu reușise să găsească micul (sau marele) sequoia, nici măcar cerând ajutorul angajaților sau luând la rând aleile întortocheate ale pădurii.

Am pornit spre parc cu atât mai determinată să dezleg enigma și să găsesc, cu ochii și mâinile mele, copacul misterios. L-am găsit, oare? Și dacă da, unde? Răspunsul îl veți afla la finele acestui lung articol! 😀

Amplasat în jurul fostului conac boieresc Bela Fay (după numele nobilului care a adus în parc peste 250 de specii diferite de plante, pasionat fiind de biologie) – actualmente într-o stare deplorabilă, Arboretumul este proprietate a Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS) București – Stațiunea de Cercetări Simeria și se întinde pe o suprafață de 80 hectare, dintre care aproape 70 hectare accesibile publicului, iar restul dedicate cercetării.

 

Amenajat în stil peisagistic romantic englezesc, cu alei largi, poienițe, lacuri cu nuferi, izvoare și arbori exotici, Parcul Dendrologic Simeria este al treilea cel mai mare din Europa, conținând cea mai veche colecție de plante exotice din România. Arboretumul conține peste 2000 de specii de plante diferite și, de la mijlocul secolului trecut, a fost declarat arie protejată de interes național.

Cele aproape 70 de hectare destinate publicului sunt împărțite în 50 de parcele distincte; din păcate nu există deocamdată o hartă a amplasării diferitelor tipuri de plante în interiorul parcului, însă am aflat că în maximum 2 ani publicul larg va avea acces la o hartă digitalizată, interactivă, iar amenajarea peisagistică va beneficia, la rândul ei, de modernizări – toate acestea prin intermediul derulării unui mic proiect. (În lipsa oricăror fonduri, cineva ar trebui în primul rând să le modernizeze site-ul, înțepenit în arhitectura web a anilor 2000, ca mai toate site-urile companiilor de stat românești.)

Rețineți, la intrarea în parc, amplasamentul acestor parcele, deoarece va fi util pentru a identifica poziția celui mai bătrân copac al parcului, un salcâm a cărui vârstă este estimată la peste 260 de ani (parcela 9), dar și a unui plop gigant (parcela nr. 49) sau a unei superbe magnolii, în centrul parcului (magnolie care primăvara arată așa)…

 

Iată o panoramă cu salcâmul cel bătrân, dar și o imagine de detaliu a trunchiului său noduros și aspru, măcinat de ani…

 

Plopul gigant din parcela nr. 49 a fost un motiv de uluire pentru fete, care nu au văzut prea des arbori cu trunchiul atât de gros. Mi-ar fi plăcut să fie cu noi mai multe persoane și să vedem de câți oameni e nevoie pentru a-l îmbrățișa!

Totuși, principala funcționalitate a Arboretumului nu este pentru recreere și divertisment, aici funcționând una din cele mai mari stațiuni de cercetare și producție silvică din țară. Pe lângă cele 67 de hectare deschise publicului, există 3 hectare de pepiniere (puieți ornamentali de rășinoase și foioase) și 9 hectare de sere, iar în laboratoarele institutului se efectuează culturi ”in vitro” (biotehnologie), genetică moleculară, identificări și verificări ale speciilor existente, înmulțirea plantelor ornamentale, aclimatizare de noi specii etc.

Și, pentru că am făcut o mulțime de poze, iată și un colaj cu câteva dintre ele…

Am găsit, totuși, arborele de Sequoia?

Ei bine, da!

[Dar acest lucru nu ar fi fost posibil fără ajutorul nesperat al unuia dintre angajații parcului, pe numele său de ecuson Alex, căruia îi mulțumesc pentru tot ajutorul și pentru toate informațiile pe care mi le-a dat.]

Se făcea că hoinărisem prin parc întreaga zi, cu ochii ațintiți pe fiecare conifer ce mi-a ieșit în cale, sperând să găsesc marele copac. Nu știam, însă, ce caut… și nu știam unde să îl caut, dincolo de aleile șerpuitoare ale parcului desfășurându-se o perdea deasă de vegetație, care ascundea privirii orice s-ar fi aflat în interiorul ei. Eram chiar necăjită că urmează să îngroș rândurile ghinioniștilor și îmi pierdusem orice speranță că voi reuși să descopăr sequoia, așa că ne pregăteam de plecare când ne-am intersectat cu cel care, aproape râzând de necazul meu, mi-a indicat amplasamentul copacului (și, pentru că tot nu m-am descurcat să-l găsesc singură, în cele din urmă m-a condus personal până la el).

Iată-l:

 

Nu e nici mare (cel mult 15m, după estimarea mea personală), nici bătrân… și trece cu ușurință neobservat printre ceilalți copaci din parc, însă e acolo!

De la același angajat al parcului am aflat că acest sequoia are în jur de 60 de ani și că, din păcate, nu îi merge prea bine, o parte din ramuri fiind aproape uscate. De altfel, se fac mari eforturi în cadrul Institutului de Cercetare pentru înmulțirea, prin semințe, a copacului, fiind nevoie de 6 ani până când tânăra plantă să poată ieși din serele institutului, însă toate exemplarele plantate de-a lungul anilor în pământ liber au murit. 🙁 Cercetătorii nu și-au dat seama, până acum, ce anume determină moartea plantelor după ieșirea din laboratoare, însă perseverează și încearcă, an de an, să planteze noi exemplare…

Am comparat acest sequoia cu imaginile de pe site-ul ”Tree Identification” (un site excelent pentru a identifica, după cum îi spune și numele, diferite tipuri de arbori din întreaga lume, imaginile fiind însoțite de descrieri și informații utile despre aspectul frunzelor, ). Frunzele sale sunt minunate, moi și delicate, deși face parte din familia coniferelor… ”ace” scurte și înguste, dar moi, dispuse asimetric pe rămurele scurte, formând apoi ”pămătufuri” bogate, de-a lungul ramurilor mai mari.

Pentru mine a fost o adevărată bucurie să pot vedea cu ochii mei acest copac legendar, să-l ating, să-mi imaginez că va fi acolo poate și peste 3000 de ani!

Și acum ”marele secret”! 😀 Dacă ajungeți în Parcul Dendrologic Simeria și doriți să-l vedeți și voi, îl găsiți chiar la intrare, în mijlocul zonei cu vegetație de lângă toalete. Totuși, nu renunțați la plimbarea prin parc, este un loc minunat pentru a regăsi frumusețea și muzica naturii…

__________________________

p.s. În prezent, moștenitorii de drept ai familiei contelui Ocskay, ultimul proprietar nobil al Arboretumului, căruia domeniul i-a fost confiscat de regimul comunist, se luptă de mai bine de 10 ani cu ”statul”, pentru recuperarea de drept a proprietății și găsirea unei formule de despăgubire, astfel încât ICAS Simeria să-și poată desfășura în continuare activitatea de cercetare, iar parcul să rămână deschis vizitatorilor. Să sperăm că acest loc de poveste nu va fi niciodată închis iubitorilor de natură!