Copii curați, mânuțe (în gips) murdare

May 4, 2016 by Carla

Se vorbește mult despre imunitatea naturală a copiilor, cea dobândită nu prin vaccinuri de tot soiul – ci prin expunere progresivă a copiilor la agenții bacterieni din mediul lor natural. ”Murdărirea este bună!” e unul din mesajele publicitare de acum câțiva ani care a avut mare impact, reamintindu-ne nouă, părinților, că nu trebuie să ne creștem copiii într-o farmacie – curățind și dezinfectând totul în calea lor – și că aceștia se vor dezvolta sănătos, armonios și creativ dacă vor fi lăsați să exploreze lumea din jurul lor cu toate simțurile, să facă ”mizerie” sau dezordine, să guste pământul, să pupe câinele, să lingă jucăriile sau picioarele scaunelor (cum tocmai povestea o bună prietenă), să mănânce alimente căzute pe jos – în mediul lor, să facă schimb de pahare cu alți copii și câte altele.

Nu știu dacă există studii sau statistici oficiale care să sprijine această afirmație, însă am văzut mereu în jurul meu cum copiii feriți excesiv de a se murdări, de a atinge lucrurile din jurul lor, de a pune mânuțele pe jos, pe animale, pe nisip, pe jucăriile altor copii,  sunt mai sensibili, mai ”bolnăvicioși” decât cei lăsați să exploreze liber, să cunoască lumea tactil, să ”guste” lumea, să o miroasă, să ia contact direct cu ea.

Fetele mele sunt din cea de a doua categorie, a copiilor care au voie (aproape) orice. 🙂

Avem două reguli de aur în familie, în ceea ce privește igiena: 1. spălăm mâinile cu săpun (antibacterian) de câte ori venim de afară sau mergem la wc și 2. nu lăsăm nicio zi fără să ne spălăm pe dinți și în zona intimă.

Însă, pe o scală a atenției acordate curățeniei și igienei, noi suntem moderat (in)conștiente. 🙂 Nu mă sperie mediul nostru natural, așa că le las pe fete dintotdeauna să exploreze lumea după bunul lor plac. Crescând atâția ani la curte, fetele s-au jucat mereu desculțe, au alergat cu tălpile goale prin iarbă, au atins cu mânuțele orice lucru din jurul lor, au mângâiat mici animale, au mâncat de pe jos, au smotocit pisica și s-au așezat la masă, deseori, cu mâinile nespălate. Iar acum, mai mari fiind, își doresc mereu să se descalțe în parc sau la locurile de joacă și să alerge simțind iarba, nisipul sau pământul sub tălpi.

Copiii străzii… 🙂

Dincolo de statisticile alarmiste, care spun că buretele de vase e cel mai murdar obiect din jurul nostru – alături de telefonul mobil, tastatură și volan, limita mea personală se lovește de câteva locuri (și lucruri) pe care eu le percep ca fiind adevărate focare de microbi și de care le feresc pe fete cât pot de mult: banii, wc-urile publice (din restaurante sau magazine), locurile de joaca de interior, spitalele și cabinetele medicale, persoanele bolnave (răcite), animalele fără stăpân (și excrementele acestora!), mijloacele de transport în comun și pavajul din jurul locurilor de joacă (pline de coji de semințe, mucuri de țigară, flegme etc.). După fiecare contact de acest fel, devin paranoică: apa nu mi se mai pare suficientă pentru a le spăla mâinile fetelor și-mi doresc mereu să fi avut la mine șervețele dezinfectante sau o soluție anti-bacteriană cu care să le curăț minuțios.

Acum le am. 🙂

Și mi-au prins teribil de bine, căci zilele trecute am bifat prima experiență la Ortopedie, cu Natalia. În urma unei căzături banale, sprijinindu-se pe mâna stângă, Nati s-a ales cu o fractură radială, pentru care este nevoie să poarte gips timp de 3 săptămâni. Și așa a început ”distracția” spălatului pe mâini, a păstrării curate a gipsului, a îmbrăcatului/dezbrăcatului hainelor, a descusutului mânecilor, a spălatului ”pe bucăți”, cu mare grijă la mânuța beteagă… Pentru noi e o nefericită premieră, însă ne bucurăm că nu au apărut alte complicații, oase rupte cu totul sau imobilizare completă la pat, cum li se întâmplă atâtor altor copii.

E o situație în care produsele Touch ne-au ajutat mult, iar asta o spun ca pe o recomandare directă la ceva ce nouă ne-a făcut foarte bine, în acest moment (culmea ironiei fiind că acum câteva zile chiar mă întrebam de cât timp voi avea nevoie ca să consum toate produsele primite spre testare, astfel încât să pot da un feedback onest despre calitatea și utilitatea lor…). Mi-am dat seama că, mai ales în situații de acest fel, spray-ul antibacterial, gel-ul și șervețelele umede  ne sunt de un real ajutor.

Dar chiar și fără fracturi sau membre rupte mi-am propus să fac uz de produse antibacteriene cât mai des. Mă sperie bolile luate pe cale orală, prin ducerea mâinilor la gură: ouă de paraziți interni, viruși de tot soiul, boli de la animale etc. Orașul în care locuim e murdar, oamenii sunt murdari, locurile publice sunt murdare… și am obosit să trăiesc cu grija de a face lucrurile în permanență natural. Atunci când nu am apă la îndemână, sau atunci când apa nu-mi este de folos – cum este mâna în gips a Nataliei, pot lăsa un gel antibacterian să-și facă treaba, ușurându-ne viața în mod simțitor.

Voi ce soluții de back-up adoptați pentru cazurile în care copiii se murdăresc excesiv și nu aveți apă la îndemână? Pe pagina de Facebook a blogului nostru vă aștept cu un mic concurs, în cadrul căruia răspunsurile voastre vor fi premiate cu două pachete cu produse antibacteriene Touch. Ca să ieșiți la joacă în totală relaxare! 😉