Montessori în viața noastră

Feb 8, 2016 by Carla

Toamna aceasta am salutat cu mare bucurie apariția pe piață a unui set de materiale de lucru cu specific Montessori, lansat de editura Gama, editură ai cărei simpatizanți suntem de multă vreme deja. Am primit așadar și noi, spre testare, acest set de 8 Caiete Montessori, pe care fetele le-au descoperit cu mare încântare și, într-un spirit deloc montessorian 🙂 – adică fără să mai aștepte să le prezint eu materialele și activitățile din interior – au stat cu ele în brațe o după-amiază întreagă și apoi multe alte zile la rând de-a lungul (şi de-a latul) acestei ierni.

Nu-mi place să tratez cu superficialitate review-urile pe care le fac pe blog, așa că am decis să studiez în detaliu conținutul acelor 8 caiete și să lucrez cu fetele din ele, înainte de a le recomanda și vouă. Între timp, Camelia a făcut o treabă minunată în al ei articol: Caietul meu Montessori și Activitățile mele Montessori (editura Gama), iar în urma ei multe alte persoane care au lucrat din aceste caiete au oferit un feedback detaliat, timp în care eu am absentat de pe blog câteva luni la rând, pierzând cu totul ocazia de a face o prezentare a materialelor.

Acum, reîntoasă pe blog, nu-mi rămâne decât să aduc mici completări și observații personale la ceea ce deja s-a scris atât de amplu în această iarnă și, pentru că aceste caiete ni s-au părut extrem de utile și am lucrat pe marginea lor în nenumărate rânduri, le voi menționa în articolele următoare, povestind în detaliu modalitățile în care noi le-am folosit.

Înainte însă, câteva cuvinte despre ceea ce înseamnă Montessori în viața noastră… am fost deseori întrebată dacă lucrez cu fetele în stil Montessori și am evitat de fiecare dată să dau un răspuns clar, pentru simplul motiv că nici eu nu știu. 🙂

Montessori este un concept la mare căutare, care a trezit interesul multor părinți în ultimii ani, fie din rațiuni de performanță și rigurozitate în ceea ce privește educația copiilor lor, fie din dorința de a structura procesul continuu de învățare în acord cu nevoile individuale ale copilului, cu potențialul său, fie pur și simplu din curiozitate… sau din dorința (și potența) de a oferi copilului ”ce e mai bun” de pe piața de învățământ din acest moment. În jurul meu, toată lumea cochetează cu educația de tip Montessori, preluând elemente de studiu specifice acestei metode, aducând în viața cotidiană a copiilor părți din această frumoasă filozofie. Și, în ciuda avertismentelor celor dedicați în totalitate metodei – cum că Montessori înseamnă ”totul sau nimic”, eu mă număr printre acei simpatizanți care se bucură să fi descoperit beneficiile acestei metode de educație, dar a ales să folosească numai anumite materiale de lucru, care să faciliteze învățarea și dezvoltarea cognitivă a copiilor mei.

Acum ceva vreme am avut o discuție interesantă cu câteva persoane ”inițiate” în această metodă. Le povestisem despre faptul că fetele mele au parte acasă de un ”ghiveci” de activități educative – dictate doar de interesele lor particulare într-o zi sau alta și adaptate, după ureche, din mai toate metodele didactice cu care eu m-am familiarizat în acești ani. Nu am fost deloc consecventă și nici n-am simțit nevoia, până după 4 ani, să grăbesc procesul (natural și continuu) de învățare, însă ceea ce am urmărit instinctiv – așa cum și Maria Montessori a recomandat în lucrările sale – a fost identificarea și valorificarea ”perioadelor senzitive” în care fetele au manifestat un apetit crescut pentru o anumită activitate sau domeniu al cunoașterii. Și îmi asum această lipsă de consecvență a folosirii unei singure metode pedagogice. Asta pentru că, într-o primă fază, n-am dispus de informații detaliate (sau, ca să fiu sinceră, în primul an nu m-a preocupat altceva decât supraviețuirea :D), iar apoi – începând să-mi cunosc tot mai bine copiii, a primat dezvoltarea lor afectivă, liberă… nu stimularea cognitivă – care a venit de la sine, prin joc în mare parte nestructurat.

Întrebarea mea particulară – legitimă în contextul în care am dorit totuși să le ofer fetelor o metodă de învățare, prin joc, cât mai potrivită intereselor și personalității lor – a vizat eficiența aplicării izolate a doar unora dintre principiile Montessori, punerea în practică doar a anumitor activități specifice, combinate cu principii și activități diferite, specifice altor metode. Odată pentru că acasă nu am dispus de toate materialele necesare unei educații strict montessoriene  și nici n-am calificarea necesară pentru a face lucrurile ca la carte, dar mai ales pentru că m-a speriat, pe alocuri, rigurozitatea acestei metode, limitele între care acest tip de educație se desfășoară, regulile stricte de folosire a materialelor etc.

Voiam, de fapt, să înțeleg ce fac. Nu mă regăsesc deloc (nu le regăsesc pe fete, de fapt), în disciplina metodei Montessori. Nu am reușit să accept că imaginația copilului se dezvoltă până la potențialul său maxim, dacă materialele Montessori nu pot fi combinate, folosite liber – și ca jucării – lăsând copilul să dezvolte decoruri și scenarii de joc liber.  Regulile și limitele acestea mi se par mult prea stricte și, undeva, am sentimentul că ele au fost gândite să funcționeze cât mai eficient cu un secol în urmă, atunci când așteptările adulților și ale societății de la un copil erau altele și, totodată, dinamica vieții copilului era cu totul alta în familiile cu mulți copii, unde disciplina și ordinea simplificau mult viața de familie.

În genere, eu simt că ceea ce Maria Montessori a gândit cu un secol în urmă – chiar dacă a fost revoluționar în acel moment – a fost adaptat la realitatea acelor vremuri și se adresa, cel puțin la început, unei anume pături sociale. Mi se pare firească nevoia de liniște, ordine și disciplină într-o casă cu mulți copii, unde părinții sunt copleșiți de eforturile lor de supraviețuire (mă gândesc chiar și numai la lipsa apei calde, a unei mașini de spălat rufe, a căldurii sau electricității… și lista poate continua). Mi se pare firească nevoia de liniște, ordine și disciplină și atunci când copilul studiază, individual sau în grup, acasă sau la școală… totuși, la un secol distanță, personal mi s-a părut forțată adoptarea metodei ad-literam – și vorbesc strict de situația particulară a familiei noastre. (Cred, de exemplu, că dacă Maria Montessori ar fi avut acces la Lego, l-ar fi găsit foarte util pentru exersarea motricității fine, pentru antrenarea capacității de concentrare, pentru dezvoltarea imaginației… iar dacă ar fi existat Animal Planet, ar fi încurajat copiii să observe la tv animalele pe care nu le pot cunoaște în habitatul lor natural. 🙂 )

Aș fi vrut să mi se confirme că selectarea doar a anumitor activități de tip Montessori este la fel de eficientă ca și aplicarea metodei în sine, sub toate aspectele sale. Am considerat suficient faptul că sunt atentă – atât cât pot – la perioadele senzitive ale fetelor, la interesul lor pentru anumite lucruri, în anumite perioade, momente în care m-am adaptat intereselor lor.  Am prins astfel, din mers, momente minunate în care fetele au fost fascinate de corpul uman, de univers, de ”ce pățim după ce murim”, de desenul liber, urmat de coloratul în contur etc. Mai mult de atât, credeam că oferindu-le materiale mult mai bogate decât cele utilizate în pedagogia Montessori le ajut într-o măsură și mai mare să înțeleagă și să asimileze informațiile pe care le caută; credeam că abundența de informații conduce, implicit, spre dobândirea unor cunoștințe mai ample, pe marginea unui subiect.

Totuși, din răspunsurile primite la întrebările mele, am ajuns să înțeleg și să accept ideea că un număr prea mare de stimuli poate dezorienta copilul, umbrind manifestarea unor interese specifice (așa am ratat, de exemplu, perioada senzorială a ordinii, de dinainte de 2 ani). Chiar dacă am urmărit mereu perioadele senzoriale ale fetelor, îmi dau seama că au existat multe interferențe în calea manifestării naturale a intereselor lor, atât prin aglomerarea de jucării și materiale educaționale, cât și prin lipsa altor materiale specifice, în anumite momente senzitive (mi-au lipsit, de exemplu, materialele legate de litere, într-un moment în care fetele au fost interesate de subiect, iar eu nu anticipasem că interesul lor va fi atât de devreme). De asemenea, am înțeles că organizarea specifică a spațiului ajută mult în ceea ce privește accesul copilului la materiale, iar folosirea unui spațiu anume pentru activități (măsuță și covoraș), ordinea și aranjatul materialelor la locul lor, respectarea unui timp de lucru de 3 ore etc., toate au rolul lor cheie în reușita acestei metode.

Odată lămurite aceste îndoieli, am făcut câteva schimbări în peisaj: am reorganizat spațiul de zi al casei noastre, am separat jucăriile de materiale de lucru, m-am înarmat cu o doză nouă de răbdare în ceea ce privește adunatul jucăriilor și curățenia, am pus la îndemâna fetelor o serie de instrumente la care le limitasem accesul în ultimul an din rațiuni de dezordine, am confecționat câteva materiale noi și, în scurt timp, am observat o serie de schimbări benefice în comportamentul lor. Și așa am continuat în ultimii doi ani, fericită să observ cât de bine ni se potrivește această metodă.

Am făcut această lungă introducere, deoarece atunci când am primit materialele de lucru de la editura Gama – intitulate ”Caietele mele Montessori” și ”Activitățile mele Montessori” – am observat, cu tristețe,  că au existat în mediul online voci radicale, care au criticat utilizarea numelui ”Montessori” pentru un material care nu a ieșit din mâinile Mariei Montessori, acum 100 de ani, deci nu poate fi material de studiu autentic. 🙂

Nu este tocmai așa. După cum reiese din descrierea materialelor, acestea sunt rodul muncii, experienței și imaginației a două persoane direct implicate în procesul educațional de tip Montessori: Marie Kirchner – fondatoare și directoare a Școlii Montessori “Le Petit d’Homme” din Paris, respectiv Eve Herrmann – preşedintă a asociaţiei EMA din Franța și fondatoare a unui centru de tip Montessori pentru copii foarte mici. Temele propuse în cele 8 caiete de studiu beneficiază de o grafică de excepție, plăcută, aerisită, cu scris caligrafic, desenele fiind reproduceri aproape grafice ale obiectelor reale pe care le reprezintă, iar realizarea lor într-o singură culoare (negru) oferă copiilor un bun prilej de a se familiariza cu fiecare material, colorându-l înainte de a-l folosi.

”Activităţile mele Montessori” (autor: Eve Herrmann) se adresează copiilor de +4 ani și cuprinde o serie de 4 caiete de lucru ”pentru îmbogățirea vocabularului și descoperirea naturii și a lumii”. La această vârstă, și chiar și mai târziu, această colecție este perfectă pentru introducerea copilului în lumea vegetală (Natură și botanică) și animală (Animale și insecte), în cunoașterea și recunoașterea formelor geografice, a fenomenelor naturii, a continentelor (Geografie), toate aceste noțiuni fiind inspirat completate de activitățile din cel de-al patrulea caiet, dedicat trecerii timpului, succesiunii anotimpurilor, a lunilor și zilelor săptămânii (Timpul).

Seria de materiale intitulată ”Caietul meu Montessori” dublează parte din informațiile celorlalte caiete de lucru, incluzând temele ”Natură și geografie”, ”Litere și sunete”, ”Forme și numere” și ”Lucrul cu mâinile” într-o manieră accesibilă copiilor de +3 ani. Activitățile propuse în cele 4 caiete cuprind desene pentru colorat, literele de mână în format potrivit urmăririi cu degetele, cifrele și formele geometrice de bază realizate în aceeași manieră de coordonare a vederii cu simțul tactil, imagini pentru decupat pe contur, precum și alte exerciții destinate dezvoltării motricității fine.

Ulterior publicării acestor două serii de caiete de activități, Editura Gama a lansat și alte materiale complementare de lucru, de tip Montessori: ”Descopăr literele – Kit de învățare rapidă a scrisului și cititului la o vârstă fragedă” constând într-un set de litere de tip abraziv (pe care le puteți ușor confecționa din fetru sau sand-paper (smirghel de granulație fină), însoțite de litere plastificate destinate formării cuvintelor); seriile de caiete destinate activităților de scriere (cu subtemele ”În grădină”, ”În casă”, ”La munte”, ”În parc”) și citire (cu subtemele ”Insecte și păsări”, ”Flori”, ”Mamifere”, ”Fructe și legume”), seria de ”Lecții Montessori” – care cuprinde pachete cu câte 52 de carduri de nomenclatură (carduri în 3 părți, destinate asocierilor) pe teme diverse: lecții de anatonie, de zoologie, de botanică, de geografie și de astronomie și, nu în ultimul rând, seria de pachete de Cărți de joc Montessori, care cuprinde 6 pachete cu câte 50 de carduri în format bilingv (român-englez),  destinate copiilor cu vârste între 2 și 4 ani, care familiarizează copilul cu noțiuni complexe din lumea plantelor (vocabular), ustensile și unelte (vocabular), familii de animale (vocabular), legume și fructe (asocieri), animale (asocieri), viețuitoare (recunoaștere vizuală).

Sunt extraordinare toate aceste materiale, indiferent dacă sunt folosite de copii care frecventează sau nu o grădiniță sau școală Montessori. Activitățile care implică concretul, experimentalul și senzorialul în procesul de învățare nu pot fi decât benefice în dezvoltarea cognitivă a copiilor, dezvoltându-le totodată capacitatea de concentrare și stimulându-le dorința naturală de a învăța.

Știu, e tardivă postarea mea în contextul în care aceste materiale au ajuns deja în mâinile multor părinți simpatizanți ai metodei Montessori, însă am ținut să public aceste rânduri ca o introducere la activitățile acestei ierni, pe care voi încerca să le detaliez în săptămânile următoare în postări dedicate fiecărei noțiuni cu care am lucrat. Am trecut printr-o perioadă aglomerată, care ne-a ținut departe de blog în ultimele luni, dar nu ne-am pierdut entuziasmul de a face activități diverse, în fiecare zi… căci oricare zi e perfectă pentru joacă, pentru învățare prin joc.