Omul cititor, deci superior

Oct 12, 2015 by Carla

Decor: Târg de carte, în centrul orașului. Aglomerație mare, multă lume ”bună”, cu chef de citit… și mulți gură-cască.

Mă oprisem în dreptul unui stand oarecare cu cărți pentru copii. În jurul meu, înghesuială mare. La un moment dat, aud în urechea stângă o voce pițigăiată, exclamând:

“Băăăi, uită-te ce față de IDIOT are copilul ăsta!”…

Ridic privirea. În stânga mea un cuplu la puțin peste 40 de ani, impozanți amândoi, bine îmbrăcați, cu figuri serioase, apretate, el cu brațele pline de plase cu cărți.

Merg pe firul privirii lor, căutând ”idiotul”. Acesta e chiar în dreapta mea, la nici jumătate de metru distanță… și are figura simpatică a unui băiețel de 9-10 ani, cu ochelari, care răsfoiește preocupat o carte de aventuri. Îmi întorc din nou privirea către cei doi, uluită, pentru a mă asigura că puștiul este ținta reală a comentariilor lor.

Cei doi au un aer complice, bărbatul pufnește cu năduf un ”Mda…” aprobator, apoi continuă să-l privească pe copil… el cu încruntare, ea cu un sictir profund pe întreaga figură.

Mă dau un pas în spate, instinctiv, lăsând terenul deschis între băiețel și cei doi, fără să înțeleg ce se întâmplă. Și, în acel moment, profitând de mișcarea mea, femeia se apropie de copil, îl prinde de umeri și-i spune, mieroasă: ”Haide, dragă… lasă cărțile, ne grăbim…”

De două zile mă gândesc la acest copil. Idiotul… 🙁

(sursa foto)