Paste tricolore – favoritele familei noastre

Jul 17, 2015 by Carla

De câte ori mă întreabă cineva ce ar fi de ne-ratat în trecere prin Sibiu, primul lucru ce-mi vine în minte nu e vreun monument istoric, piață, muzeu sau parc, ci o vizită la restaurantul ”La Turn”, pentru ale lor cele mai bune ”Fetucine Tricolore – Speciale”. Pentru că aceasta e una dintre amintirile mele cele mai frumoase despre Sibiu. 🙂

Sunt senzaționale pastele astea, pe care nu le-am mai găsit în niciun alt restaurat cu specific italian sau pizzerie, de unde trag concluzia că nu este neapărat un sortiment tradițional, ci mai mult un brand al casei, o invenție sau adaptare a bucătarului. (Poate cineva familiarizat cu gastromonia italiană mă poate lămuri…) Și, dacă bucătarul lor poate, eu de ce n-aș putea? 😀

De-a lungul șederii noastre în Sibiu, în cei 3 ani și jumătate, am cinat deseori în acest restaurant și aproape întotdeauna am făcut-o pentru pastele lor speciale. Daaaar… ca în orice restaurant unde porțiile se pregătesc într-o cantitate rezonabilă pentru un stomac de om ”normal”, prea bun înseamnă prea puțin! 😀 Niciodată n-am simțit că mă satur cu o singură porție și niciodată nu am plecat împăcată de acolo, de prea bune ce mi se par pastele lor. Le-am înfulecat ca o hapsână. În plus, pentru că sunt cu carne de vită, prețul lor este mai mare decât al celorlalte sortimente, așa că toate aceste motive m-au forțat să găsesc o soluție să mâncăm aceste paste mai des, cu costuri mai mici și în cantitatea poftită… 😀

În meniul restaurantului ”La Turn” aceste paste sunt descrise așa: ”Fetucine, Muschi vita, Pomodorini, Rucola, Ardei iute” și, așa cum le spune și numele, în farfurie reproduc tricolorul Italiei. Grazie, Italia, a questi meravigliosi pasta! (am folosit google translator, așa că nu mă luați de urechi! 😛 ). Soluția a fost o pungă de paste, o bucată de carne de vită, niște vin, niște rucola, niste roșii cherry și niște parmezan, o oală și o tigaie. 🙂 Mai departe, am improvizat de atâtea ori, până am obținut un gust cât mai apropiat de cel al pastelor din restaurant. Habar n-am dacă în bucătăria lor se prepară altfel, însă ceea ce iese în bucătăria mea este ”Probabil cea mai bună mâncare a ta!”, după cum m-a complimentat recent D., cel care este ”probabil cel mai zgârcit soț în complimente culinare!”. 🙂

Motivul pentru care nu am pus mai devreme rețeta aceasta pe blog, la modul cel mai serios,  este că niciodată nu apuc să pozez farfuria, înainte să dăm iama în ea! Mereu pofta e atât de mare, încât nu mai am nimic altceva în minte, și nu mai văd decât paste tricolore! paste tricolore! în fața ochilor… ca-n desenele animate. Le mănânc cu ochii, cu nasul, cu gura, cu toate simțurile.

Așadar rețeta, pentru cine poftește la așa o bunătate…

Paste tricolore (à la Turnul din Sibiu)

Ingrediente (pentru 4 porții ”sănătoase”):

800 gr carne proaspătă de vită/mânzat (fără grăsime)

puțin ulei de măsline

1 pachet de paste de bună calitate (eu de obicei folosesc tagliatele, însă fix de data aceasta am avut altceva… dar dacă luați sau faceți niște paste proaspete, tăiate în formă de tăieței lați, preparatul va fi cu atât mai bun).

500 ml vin roșu (demisec)

1 caserolă de rucola

1 caserolă mică de roșii cherry (300 gr)

1 cană de bază de supă de carne (eu folosesc zeamă de oase, din care am mereu în congelator, la borcan).

1 triunghi generos de parmezan.

opțional, ardei iute.

Preparare:

Carnea de vită se taie contra fibrei în fâșiuțe dreptunghiulare cât mai subțiri, de aprox. 2 cm x 3 cm sau chiar mai mici, dacă aveți răbdare. Eu cumpăr, de obicei, cuburi de mânzat gata tăiate, pe care apoi doar le feliez foarte subțire… e mult mai ușor decât să mărunțesc o bucată mare de carne. Apoi carnea se pune minimum o oră la marinat, într-un castron, împreună cu vinul.

În ceea ce privește vinul, eu folosesc o sticlă întreagă la o porție de paste (Merlot sau Cabernet), pentru că îmi place mult gustul lui și sunt sigură (sper, de fapt!) că alcoolul se evaporă cu totul, pentru că și fetele mănâncă cu mare poftă din acest preparat.

După marinare carnea se scurge bine, într-o sită, iar vinul se lasă deoparte. Într-o tigaie încăpătoare se încing 2-3 linguri de ulei de măsline, apoi se rumenește carnea câteva minute, amestecând-o pe toate părțile, împreună cu puțină sare și piper. (Dacă vă plac mâncărurile picante, acum e momentul să puneți în tigaie și un ardei iute tăiat mărunt; eu însă l-am eliminat din rețetă, pentru că fetelor nu le place). Se adaugă vinul puțin câte puțin și se lasă să ”bolborosească”, amestecând când și când, până când întreaga cantitate de vin s-a încorporat și s-a evaporat. Atunci se adaugă cana de supă și se lasă în continuare pe foc până când și aceasta se evaporă pe jumătate, rămânând în tigaie un sos care leagă carnea. Dacă e nevoie, se mai potrivește carnea cu sare și piper, după gust.

Tot procesul acesta de prăjire/fierbere durează, la mine, între 30 de minute și o oră, în funcție de cât de e de puternic focul (la foc mare se rumenește carnea mai frumos, dar nu știu dacă se evaporă tot vinul… așa că deseori potrivesc focul mai mic, din prudență). Eu nu folosesc capac în această etapă și, dacă e să fiu sinceră, tigaia stropește mărunt și bine pretutindeni în jur. Dar merită tot efortul ulterior de a curăța bucătăria. 😛

În acest timp parmezanul se taie fâșii subțiri cu un curățător de legume și se lasă deoparte; rucola se spala și se scurge bine, iar roșiile cherry se taie în două. Pastele se fierb și se păstrează fierbinți.

Când carnea e pătrunsă și a rămas într-un sos îmbietor, se adaugă roșiile cherry și se mai lasă pe foc 2-3 minute, acoperind tigaia cu un capac, pentru ca roșiile să se înăbușească puțin de tot. Roșiile trebuie să rămână aproape crude.

La final pastele se așează pe farfurie în straturi: tagliatelele jos, peste ele câteva linguri de carne și sos, apoi o mână generoasă de rucola și deasupra fâșii de parmezan, din belșug.

Poftă mare! Iar dacă v-a rămas, așezați alături un pahar de vin roșu, demi-sec… Se completează de minune. 😀