Lumea marină – Meduze, caracatițe și peștișori (II)

Jul 24, 2015 by Carla

Am să rezum, în acest articol, o parte din restul activităților, extrem de simple, pe care le-am desfășurat de-a lungul zilelor trecute, dedicate Lumii Marine.

Aici am scris despre Lumea Marină – Activități de vacanță (I).

Pinterest este o sursă inepuizabilă de idei de activități cu copiii, indiferent de tema aleasă. De acolo m-am inspirat, de nenumărate ori, în reproducerea (fidelă sau adaptată) a multora dintre desenele, colajele și jocurile pe care le-am confecționat împreună cu fetele… și avem idei pentru încă o mulțime de activități. Multe dintre aceste imagini sunt atent salvate în calculator, pe altele însă le-am ținut minte sau le-am modificat după dorințele fetelor, așa că nu pot menționa – din păcate – sursa fiecăreia dintre aceste activități, dar nici nu-mi asum vreun merit pentru originalitate.

*****

Meduză în borcan

Vi s-a întâmplat vreodată să înotați, la mare, și să confundați o pungă aruncată în apă cu o meduză de mari dimensiuni? 😀

Ei bine, exact de aici vine ideea acestei simple activități: cu ajutorul unei pungi transparente, a unei foarfeci și a unui borcan (sau sticle), le putem oferi copiilor o meduză ”aproape vie”, după cum s-a exprimat Sofia, când i-am oferit această nouă ”jucărie”. Eu am colorat apa cu puțin alcool sanitar, pentru a obține acest ușor efect albastru, însă se pot obține orice nuanțe, folosind puțin colorant (natural sau sintetic). De asemenea, capul meduzelor se poate umple cu lichid colorat (sau lapte) și va ieși mult mai tare în evidență într-un borcan cu apa curată.

Încântarea fetelor mele a fost atât de mare, pe cât de simplă este confecționarea acestei ”jucării”. Și apoi m-au pus din nou la treabă… seara au vrut să facă baie cu o familie întreagă de meduze de acest fel. 😀

*****

Meduze din panglici și hărtiuțe pentru brioșe

Această activitate, după cum îi spune și numele, necesită puțin aracet sau lipici de orice fel, un pumn de panglici subțiri (eu am tăiat și adunat toate panglicile de la umerii bluzelor pe care le-am cumparat în ultimii ani, convinsă că-mi vor folosi candva, la ceva… 🙂 ) și câteva hârtiuțe colorate, din cele utilizate pentru prepararea brioșelor.

Orice copil poate confecționa o asemenea meduză, sub supravegherea unui adult, indiferent de vârstă… copiii foarte mici pot fi lăsați doar să lipească panglicile pe ”corpul” meduzei, iar cei mai mari își pot tăia singuri fâșiile de panglică, fiind și un bun exercițiu de folosire a foarfecii.

Odată fâșiile de panglică pregătite, ele se lipesc cu aracet deasupra uneia dintre hârtiuțele pentru brioșe, iar apoi se așează o a doua hârtiuță, drept ”capac”. Se presează bine și se lasă câteva minute să se usuce.

Se pot adăuga ochi și gură, iar dacă pregătiți mai multe meduze de acest fel, ele se pot prinde pe ață, unele sub altele sau alături, pe ghirlande, fiind și un excelent motiv decorativ pentru petrecerile cu temă marină.

*****

Caracatițe din tuburi de hârtie igienică

Odată descoperite pe internet ideile de refolosire a tuburilor de la hârtia igienică, niciunul nu a mai ajuns la coșul de gunoi. Există o mulțime de idei de figurine ce se pot confecționa din aceste tuburi de carton, noi însă ne-am oprit în acest moment asupra unei familii de caracatițe roz, cărora le-am asociat și o poveste amuzantă… din iubirea lor ieșind o caracatiță galbenă, cu ”păr” disco, care le dă o grămadă de furcă părinților săi. 🙂

Tuburile de carton se vopsesc în culori diverse, cu modele după imaginația fiecărui copil. Li se desenează apoi gură, ochi și păr, sau se lipesc paiete, fășii de hârtie colorată, ață, panglici etc. La final se taie ”tentaculele” în fâșii de aprox. 1 cm lăține, care se rulează ușor pe un creion.

Se pot confecționa, astfel, orice ce fel de animale, păsări, căsuțe ale piticilor, copaci, figurine din animații (Minionii sunt la mare putere, în aceste zile, pe Pinterest… foarte ușor de confecționat). O simplă căutare după cuvintele cheie ”toilet tube animals” vă va deschide un întreg univers de personaje. 😀

*****

Finding Nemo

În abordarea acestei teme marine, corelată și cu plăcerea fetelor de a viziona desene animate,  s-a potrivit perfect animația ”Finding Nemo” (pe care am găsit-o dublată în limba română aici – partea I și aici – partea a doua).

Căutarea lui Nemo, urmărită de fete cu sufletul la gură, ne-a servit pe tavă o mulțime de întrebări: De ce meduzele sunt otrăvitoare? De ce unii pești mănâncă alți pești, iar alții sunt ”vegetarieni”? Chiar e adevărat că țestoasele trăiesc peste 100 de ani? Peștii-clovn arată la fel și în realitate?  Pot evada peștii din acvarii cu adevărat? 😀

A fost un moment perfect pentru a citi din cartea ”1000 de specii de pești”, care s-a dovedit de un real folos în căutarea noastră de informații despre peștii și celelalte viețuitoare marine din desenul animat.

*****
1000 de specii de pești

Nu suntem pasionați de pești în așa mare măsură, însă a fost o vreme în care soțul meu se lăuda a fi mare pescar amator, așa că am venit în întâmpinarea acestui hobby cu prilejul uneia din zilele sale de naștere: eu cu undiță și toate mărunțișurile necesare prinderii unui pește, iar prietenii noștri i-au oferit această carte, în dar. Undița, scăunelul și toate cârligele și firele de pescuit au rămas neatinse… cartea, iată, și-a găsit în sfârșit un rost. 🙂

Publicată de Editura Aquila, ”1000 de specii de pești” are formatul unei enciclopedii, cuprinde 380 de pagini și este structurată în 8 capitole, urmărind răspândirea diverselor specii de pești de-a lungul principalelor zone oceanice și maritime ale lumii: Eurasia și America de Nord, Asia de Sud-Est și Australia, Africa, America Centrală și de Sud, Atlanticul de Nord și Marea Mediterană, Atlanticul Tropical și Insulele Caraibe, Oceanul Indian și Marea Roșie, Oceanul Pacific, precum și două capitole speciale dedicate Peștilor abisali, respectiv Balenelor și delfinilor. Iar pentru o mai ușoară căutare a informațiilor, la finalul cărții apare un Index cu numele tuturor speciilor de pești, în ordine alfabetică.

Informația este prezentată succint, accentul fiind pus pe imaginile ce surprind în detaliu caracteristicile fiecărei specii. Denumirea ”populară” a peștilor este însoțită de cea științifică, alături familie, areal, habitat și biometrie. Sunt oferite și informații despre modul de viață al speciei, organizare, hrană, precum și diferite alte detalii care particularizează specia.

Tocmai datorită acestor imagini atât de frumoase cartea este potrivită pentru orice vârstă, captând chiar și atenția copiilor foarte mici.

*****

Oceane

”Oceane”, autori: Beverly McMillan și John A. Musick, este o encliclopedie pentru copii din Colecția Insiders, apărută la  editura Rao, pe care am folosit-o în această perioadă pentru a le prezenta fetelor informații despre ceea ce se află la mică și mare adâncime, în fascinanta lume a oceanelor, pe care puțini avem privilegiul de a o descoperi cu adevărat.

În cuprinsul acestei enciclopedii regăsim 5 mari capitole: Lumea apelor, Viața din ocean, Explorând oceanele, La mică adâncime, Adâncurile.

În cadrul fiecărui capitol sunt prezentate atât imagini reale subacvatice, cât și imagini construite în programe grafice, care schematizează într-un mod foarte clar formarea oceanelor, habitatul din interiorul acestora, caracteristicile reliefului, țărmurile, clima etc.

În acest moment fetelor mele nu le este accesibilă decât o mică parte din informația prezentată în această enciclopedie, dar pentru copiii școlari poate fi un bun instrument de învățare. Sunt prezente în carte atât informații geografice, cât și istorice, turistice, climaterice și zoologice, toate creând un frumos tot unitar.

Cartea ne-a purtat, de la capitol la capitol, pe mare și pe uscat, în adâncuri și pe țărmuri, la mică sau la mare adâncime, pe plaje sau de-a lungul estuarelor, astfel încât fetele mele au descoperit informații dintre cele mai diverse, începând să înțeleagă complexitatea lumii marine… și a planetei noastre, în general. Și au fost uimite, dornice să afle mai mult! 🙂

Acest lucru mă bucură enorm, întrucât geografia și istoria lumii noastre mi se par două teme de studiu extraordinare, fascinante… și aș vrea foarte mult ca fetele să aprofundeze, de-a lungul timpului, cât mai mult din istoria și frumusețea lumii în care trăim. Unul din marile mele regrete este că n-am acordat o prea mare importanță Geografiei, în anii mei de școală, limitându-mă să memorez mecanic informațiile pe care le primeam la oră, pentru a lua o notă bună… fără să văd, dincolo de această recompensă total lipsită de substanță, adevărata măreție a acestei planete.

Doar mai târziu, odată cu vizionarea primelor documentare turistice și geografice de pe canalele tv gen Discovery și National Geografic, în imagini și culori uluitoare, am înțeles cât de multe ascunde lumea noastră, câte culturi, câte forme de relief – cu fauna și flora lor, câte peisaje care-ți taie răsuflarea… și m-am simțit atât de mică, cu o viață atât de scurtă, în care nu avem șansa de a vedea mai nimic din frumusețea ei… dar acum pot recupera alături de fete ceea ce n-am știut să valorizez la timpul potrivit și sunt la fel de entuziasmată ca și ele! Vreau să absorb cât mai multe informații în anii ce vor veni, sperând să câștig și o mică avere, care să-mi permită să călătoresc în jurul lumii, pentru tot restul vieții mele! 😀

*****

Show-ul leilor de mare – Zoo Budapesta

Încercând să structurez într-un mod cât mai interesant toate informațiile pregătite pentru fete în aceste zile, mi-am amintit cu câtă plăcere am asistat în anii trecuți la micul show prezentat publicului zilnic la Zoo Budapesta, în timpul hrănirii leilor de mare.

Despre Budapesta și atracțiile sale turistice am început să scriu, pe capitole, cu multă vreme în urmă… și este un proiect pe care nu l-am abandonat, deși a suferit atâtea amânări… iar Grădina Zoologică din Budapesta este un loc pe care vă recomand să nu-l ratați, indiferent că vizitați acest oraș cu sau fără copii.

Am realizat un scurt material video cu înregistrările făcute în timpul show-ului leilor de mare și fetele s-au bucurat mult să revadă aceste imagini și sa-și amintească despre frumoasele noastre vacanțe la Budapesta, despre care păstrează amintiri foarte vii și pline de detalii.

*****

Jocuri de pescuit, pentru dezvoltarea motricității fine

Am profitat de aceste zile pentru a scoate la lumină două din jocurile fetelor care ne amuză de fiecare dată la fel de mult și în jurul cărora se creează, de fiecare dată, o strânsă și veselă competiție…

Primul dintre ele este un joc electric, o ”chinezărie” extrem de gălăgioasă, care însă pune la reală încercare viteza și concentrarea fiecărui participant. Acest joc se găsește în magazinele de jucării de pretutindeni și poate avea diferite dimensiuni, însă toate presupun aceeași regulă: fiecare participant la joc trebuie să adune cât mai repede peștișorii în culoarea aleasă de el, deodată cu ceilalți jucători, peștișorii învârtindu-se în cerc și închizând și deschizând gura, cu repeziciune. Undițele sunt prevăzute cu un mic ”cârlig” de plastic (sau magnetic în unele variante), care trebuie introdus în gura deschisă a peștișorilor și aceștia ridicați pe pe ”lac”.

Am avut acest joc și eu, în copilărie… și-mi amintesc și acum competiția ce se crea, de fiecare dată, între mine și sora mea… 🙂 Așa este și acum, numai că cele care mă înving la acest joc sunt acum propriile mele fiice și, oricât de concentrată aș fi, rareori reușesc să fiu mai rapidă ca ele la pescuit! 🙂

Cel de-al doilea este un puzzle de lemn de tip incastru, de la Melissa & Doug, care conține 10 viețuitoare marine și, în plus, are atașată o undiță cu capăt magnetic. La vârste mici, cu ajutorul acestei undițe copiii pot pescui cele 10 viețuitoare de pe tablă, exersând astfel mișcări de motricitate fină.

Noi însă, de ceva vreme,  ne distrăm încercând operațiunea inversă: să așezăm creaturile la locul lor, ajutându-ne doar de undiță… și, dacă acest lucru vi se pare prea ușor (deși nu e!), încercați cu mâna stângă… 😀

*****

Așa se încheie această primă perioadă în care am încercat să le prezint fetițelor mele informații și activități structurate pe o anumită temă, mai amplă… și micul nostru experiment a fost un real succes, demonstrându-mi că fetele sunt pregătite să lucreze în acest fel și în continuare, având deja atenție bine dezvoltată și o bună capacitate de a lucra/de a se juca cu materiale diferite, în cadrul aceleiași teme mai mari, asimilând în acest fel o mulțime de cunoștințe.

Sunt foarte mândră de copiii mei care, la 5 ani, îmi confirmă cât de benefic este ceea ce, intuitiv, încerc să construiesc pentru ei: educația prin joc, ca formă de învățare facilă, distractivă, dinamică, personalizată conform intereselor individuale ale copilului. Este forma de învățare pe care sper să o poată îmbrățișa și folosi ani buni de studiu de acum înainte, căci este atât de frumoasă și plină de satisfacții… este plină de culoare și substanță, deschizând porțile cunoașterii lumii complexe, complete, VIE!