Atâtea feluri de a iubi

May 16, 2015 by Carla

Supărată deopotrivă pe mine, pe Sofi, pe toată lumea și pe viață în general, Nati îmi spune, bătând furioasă din picioare:

– Nu mai vreau să fiu fetița ta!

O privesc fix, calmă, așteptând să dezvolte ideea… Lipsa mea de reacție o surprinde. Își lasă privirea în jos, gânditoare, trage aer în piept, se calmează, își alege cu grijă cuvintele și continuă, pe un ton glacial:

– După ce o să trăiesc și o să fiu bătrână și o să mor, nu vreau să te mai văd niciodată. Nu mai vreau să fiu fetița ta, din nou. Nu mai vreau să ne întâlnim.

– …

– Și ca să nu ne mai întâlnim, nu mai vreau să fiu ponei-curcubeu și nici zână sau altceva. Ca să nu poți fi și tu ca mine!

– …

– Vreau să fiu o cioară. Mare, neagră și urâtă.

– …

– O să fiu o cioară într-un stol cu multe ciori! Și n-o să mă mai găsești niciodată!

– Păi atunci pot să fiu și eu o cioară, ca tine… și tot ne vom reîntâlni! o tachinez eu, străduindu-mă din răsputeri să rămân serioasă.

– Nu, n-o să poți fi ca mine! Pentru că tu poți să fii o cioară neagră, dar eu o să fiu o cioară… albă! Albă ca laptele! Albă ca zăpada!

– …

– Și cu câteva pene gri, strălucitoare, la gât. Și cu câteva pene-curcubeu pe aripi. Și n-am să te mai cunosc.

***

Ceva mai târziu, înainte de somnul de amiază, amintindu-și de discuția de mai devreme, Nati mă ia în brațe și-mi spune, serioasă:

– Mami, am greșit. Nu mai vreau să fiu o cioară albă.

– Nu? De ce? o întreb, curioasă.

– Pentru tine!

– Cum așa?

– Pentru că aș fi singura cioară frumoasă din Univers. Și tu ai vrea să fii ca mine, ai fi o cioară neagră și ai fi urâtă. Și nu vreau să fii urâtă… Vreau să fii frumoasă!  Ca o floare. Să fii zâna florilor și eu să rămân fetița ta…