Primele noastre înjurături
Mi-a povestit ieri soțul meu că a auzit-o pe Sofia povestindu-i ceva Nataliei, explicându-i că lucrul respectiv e ”de căcat”… Nati, preocupată, i-a cerut mai multe detalii: ”Da? E de căcat?… Sau e de pișat?”
Treaba asta a sunat atât de funny, venind de la ele… E prima oară când le auzim vorbind ”urât”, expresia cu căcatul fiind singura ”înjurătură” care ne scapă, uneori, în vorbirea curentă, nouă, celor mari…
Îmi vine să râd, am așa un sentiment de mamă-cioară, de mândrie că am pus o amprentă atât de personală în limbajul lor. 😀
Și mi-am dat seama cât de tare mă amuză, în genere, să-i aud pe copiii altora vorbind urât, în cele mai neașteptate momente. Vă întreb, deci: copiii voștri înjură? Și dacă da… cum? 😀
Related Posts
Tags
Share This
La gradi unde mergeau inainte erau si copiii mari de la after si acolo cei mari vb numai prostii. Ele interactionau cu ei, in sala mare, dupa masa. O data Iustina mi-a spus du-te in p… matii si tot Iustina i-a spus sora-mii tampito. Le-am explicat ca nu e frumos sa vb asa, le-am schimbat si gradi intre timp si nu au mai vb urat de atunci.
Uuuu… noi încă n-am avut parte de înjurături ”adevărate”, din fericire fetele n-au nicio expunere la limbaj de gen… dar știu că va veni și ziua aia, cândva…
Nu sunt pregătită, deocamdată. 😀
Matei si-a inventat insulta. Cand il supar tare spune Mami de vaca. Nu a auzit asa ceva in casa sau in afara ei. Am incercat si reusit partial sa o scot din limbaj, adica i-am spus poti sa-mi spui mami de vaca dar sa nu aud mami de floare:p. Asa ca amandoi ma striga mami de floare eu ma prefac afectata si inventez pedepse amuzante. Dar, la nervi, tot mai scapa cate un mami de vaca. 😉
Hahaha, ce drăguț!
Deturnarea către o altă ”înjurătură” încerc să o practic și eu… citisem cândva o postare de gen pe site-ul Otiliei și mi-a rămas în minte, mi-a plăcut abordarea. 🙂
Al meu inca nu, pentru ca abia a inceput sa vorbeasca.
Hehehe, mai e vreme, nu-i bai! 😛