Vacanță de familie în Grecia: Halkidiki, Kassandra (I)

Oct 3, 2014 by Carla

Știu, internetul e plin de articole cu recomandări de vacanță, cu jurnale de călătorie și destinații de vis, cu fotografii cu plaje exotice, descoperite de români cu mult înainte de descoperirea internetului… 🙂 Totuși, pentru cine caută, așa cum am căutat și eu, informații cât mai exacte necesare planificării minuțioase a unei vacanțe cu familia, o recomandare în plus nu strică niciodată… așa că iată și impresiile mele, după o primă vacanță de două săptămâni, în Nordul Greciei.

Alegerea destinației noastre de vacanță: de la imaginea din vis, la echivalentul ei pe hartă

Cu câteva luni în urmă, pe când începusem să caut, frenetic, informații despre o eventuală destinație de vacanță, am fost pusă în dificultatea reală de a nu ști ce să aleg, înspre ce să mă îndrept în căutările mele. Voiam să ajungem în vacanță, dar n-aveam nicio ideea unde să mergem sau ce să căutăm. Nu aveam un buget clar, nu știam exact ce vrem, nu știam în ce perioadă putem pleca în vacanță… așa că am început prin a pune pe hârtie primele idei: voiam neapărat la mare și neapărat la apă turquoise, voiam să plecăm cândva în septembrie și să fie suficient de cald pentru baie și plajă, voiam leneveală și relaxare – în traducere o plajă cu nisip fin, cu intrare lină în apă și cu cât mai puține valuri, ca să nu fim în permanență în alertă cu fetele – , voiam să nu fie scump, să nu stăm jumătate din timp în cameră, (pre)gătind mâncare… iar în ceea ce privește drumul, aș fi vrut să evităm distanțele foarte lungi (din motive de oboseală și rău de mașină), eventual să ne orientăm spre un zbor cu avionul, dacă ar fi fost accesibil ca preț.

Grecia s-a conturat, astfel, ca destinație perfectă pentru visele noastre, însă greul abia atunci a început căci, când vine vorba de oferte de vacanță, Grecia pare să nu se termine nici în lung și nici în lat. 🙂

Plaja din Loutra, Kassandra.

După încă o perioadă de studiu al ofertelor de pe siteurile de turism, am renunțat la ideea transferului cu avionul, căci la vârsta de +4 ani a fetelor nu mai puteam beneficia de nicio reducere pentru ele; așa că am mai tăiat de pe listă câteva puncte de interes din sudul Greciei și ne-am ”limitat” la 3 destinații din zona nordică, mai ușor accesibile cu mașina: Thassos, Halkidiki și Lefkada. Au urmat alte zile bune de ”clătit ochii” exclusiv pe Google Images, admirând apele turqoise, frumoase ca în visele noastre, plajele fine și însorite… notând nume de plaje, căutând pe bloguri și siteuri de turism informații despre ele (cât sunt de accesibile, cât sunt de aglomerate etc.), notând plusuri și minusuri ale fiecăreia dintre zone și eliminând, astfel, de pe listă, multe din plajele care, ”photosohopate”, arătau într-un mare fel, însă realitatea necosmetizată le făcea mult mai puțin atractive.

Ceea ce nu scrie nimeni pe internet, motiv pentru care voi dedica o postare separată acestui subiect peste câteva zile, este accesibilitatea în apă de pe aceste plaje ”de vis”. Nu am găsit niciunde informații concrete despre cât de lină sau abruptă este intrarea în mare, fie ea de pe o plajă nisipoasă sau pietroasă. Pentru mine acest aspect a fost poate cel mai important, pentru că – atunci când te duci la mare cu doi copii de 4 ani –  este cu totul diferit ca cei mici să se poată juca liniștiți în apă de mică adâncime, respectiv de a ajunge în apă până la gât în mai puțin de 1 metru de la mal.

Pentru că nu ne-au fost clare aceste informații, am petrecut încă o perioadă analizând litoralul Greciei pe Google Earth, cu zoom pe fiecare plajă, măsurând grosimea fâșiilor de nisip și a fâșiei de apă ”mică”, deschisă la culoare, care ne indica zona de mică adâncime, accesibilă înotului în siguranță. Am corelat aceste informații cu imagini neprelucrate, de pe internet, postate de diverși turiști ce s-au fotografiat pe diverse plaje, observând în fundalul fiecărei poze cât de lină e intrarea în mare, în funcție de copiii ce se jucau sau înotau în apă. 🙂 Muncă de Sisif, știu.

Ne-am hotărât, din toate aceste motive, să optăm pentru regiunea Halkidiki, atrași de varietatea de stațiuni și plaje din interiorul celor două peninsule vestice ale sale, ferite de valuri și vânturi puternice: Kassandra (brațul vestic, cu relieful cel mai puțin înalt și o mulțime de stațiuni animate, potrivite tineretului) și Sithonia (brațul din mijloc, cu relief mai înalt, recomandată vacanțelor de familie), brațul estic – regiunea autonomă a Muntelui Athos, nefiind accesibil turiștilor. În interiorul acestor golfuri, Golful Kassandra (Toroneos) și Golful Muntelui Athos, dar și la extremitățile estică și vestică ale regiunii Halkidiki, există o mulțime de stațiuni turistice, care oferă variante pentru absolut orice preferințe: de la cazări ieftine la resorturi de 5 stele, de la plaje nisipoase la plaje stâncoase, de la sporturi nautice și snorkeling la stațiuni dedicate vieții de noapte, de la situri arheologice la mânăstiri și biserici, de la shopping la drumeții etc.

Pe partea estică a brațului Kassandra am găsit o plajă care corespundea perfect dorințelor noastre: nisip fin, intrare lină în apă, ape liniștite, turquoise… Plaja Paliouri (numită și Kanavitsa, Koursaros sau Chrousso Beach – după numele vechii așezări din imediata ei vecinătate).

Paliouri (Kanavitsa, Koursaros sau Chrousso) Beach.

Cu temele astfel făcute, pornind de la locația plajei ”perfecte”, am ajuns la a căuta oferte propriu-zise de vacanță, în zona respectivă. Am analizat hotelurile disponibile pe site-urile agențiilor românești de turism, apoi pe Booking.com, am căutat informații suplimentare despre ele pe Tripadvisor și pe bloguri de călătorie, iar în final, am optat pentru un complex hotelier de 3 stele, amplasat oarecum izolat de forfota stațiunilor din vecinătate, dar foarte ușor accesibil: Port Marina Hotel (Pefkohori).

Nu pot decât să mă felicit pentru toată această muncă minuțioasă de documentare, care a durat săptămâni la rând, pentru că odată ajunși în Halkidiki am constatat o imensă diferență între ”realitatea din teren” și promisiunile idilice ale site-urilor de turism, pe ale căror bloguri informația este mult cosmetizată și exagerată, în scopul firesc al atragerii turiștilor.

Resurse de documentare în alegerea destinației de vacanță

După ce am deschis câteva zeci, poate chiar peste 100 de site-uri și bloguri de călătorie, plus blogurile diverselor agenții de turism românești, am rămas fideli câtorva pagini care ne-au fost de mare ajutor în acest periplu internautic pe litoralul Greciei:

Visit Halkidiki – un site grecesc cu un meniu extrem de bine organizat, care oferă informații complete, simplu structurate, despre tot ce este de interes în regiune: stațiuni și plaje, situri arheologice, artă și cultură, religie, activități nautice, gastronomie, distracție de noapte  etc. Informațiile găsite aici ni s-au părut cele mai utile și recomand acest site tuturor celor interesați de o vacanță în regiune.

Grecia de Weekend – un site românesc care a adunat, în timp, un volum impresionant de informații despre diversele zone turistice de pe litoralul grecesc. Site-ul este administrat, gratuit, de doi soți care se descriu ca fiind pur și simplu  iubitori al Greciei ”cu bune și cu rele”, și care doresc să vină în ajutorul pasionaților de călătorii cu informații cât mai detaliate legate de destinațiile elene. Noi nu am avut nevoie de informații suplimentare, dar administratorii site-ului promit să răspundă în cel mai scurt timp tuturor mesajelor cu întrebări de la cititori.

Pe lângă aceste site-uri, am folosit cu încredere aplicația Google Earth, care ni se pare fascinantă atât nouă, cât și fetelor, pentru tot felul de călătorii virtuale de-a lungul și de-a latul Pământului. 😉

Review-urile de pe Booking și TripAdvisor ne-au fost, de asemenea, de mare ajutor, atunci când am eliminat de pe listă ofertele de cazare cu punctaj mic și am găsit, în final, o locație potrivită nevoilor noastre de vacanță.

Drumul Sibiu – Halkidiki

În dificultate ne-a pus și alegerea unei rute optime între Sibiu și peninsula Kassandra, Sibiul fiind undeva la mijloc între rutele prin Bulgaria, preferate de cei din sudul țării, și rutele prin Serbia și Macedonia, mult lăudate de bănățeni. Am avut de ales între următoarele variante de traseu:

Traseu 1: Sibiu – Rm. Vâlcea – vama Bechet-Oryahovo (traversare Dunăre cu bac-ul, din 2 în 2 ore) – Sofia – vama Kulata-Promahonas – Thessaloniki – Kassandra (Paliuori, capatul peninsulei): aproximativ 885 km (13 ore 30 minute, fără opriri).

Traseu 2: Sibiu – Rm. Vâlcea – Craiova – vama Calafat-Vidin (traversare Dunăre pe pod) – Sofia – vama Kulata-Promahonas – Thessaloniki – Kassandra (Paliuori, capatul peninsulei): aproximativ 925 km (13 ore 40 minute, fără opriri).

Traseu 3: Sibiu – Rm. Vâlcea – Pitești – vama Giurgiu-Russe (traversare Dunăre pe pod) – Stara Zagora – vama Makaza – Komotini –  Kassandra (Paliuori, capatul peninsulei): aproximativ 1090 km (14 ore, fără opriri).

Traseu 4: Sibiu – Valea Jiului – vama Porțile de Fier (traversare Dunăre pe pod) – Nis – traversare Macedonia – Thessaloniki –  Kassandra (Paliuori, capatul peninsulei): aproximativ 1060 km (15 ore, fără opriri).

Ne-am ghidat după informațiile din acest articol și acest articol, atunci când ne-am decis asupra rutei de plecare, astfel încât am optat pentru traseul nr. 3, prin punctul de frontieră recent deschis, Makaza. Această rută, deși presupunea un ocol până la Giurgiu și 200 de km în plus, promitea o traversare rapidă a Bulgariei și apoi o porțiune generoasă de autostradă, pe teritoriul Greciei, într-un timp similar rutei celei mai scurte.

Nu știu dacă alegerea noastră a fost neapărat cea mai inspirată, întrucât drumul nostru real a însumat, la final, un timp de tranzit de aproape 20 de ore: aprox. 5 ore și 30 minute între Sibiu și Giurgiu (315 km), aprox. 7 ore și 30 minute traversarea Bulgariei (430 km), pe timpul nopții (cu multe opriri și consultare a hărților, din cauza indicatoarelor lipsă de pe traseu și a marcajelor ambigue), aproape 2 ore de pauză la intrarea pe autostrada în Grecia și, la final, aprox. 4 ore traversarea Greciei, către Peninsula Kassandra (350 km).

Nici acum, după întoarcere (și după consultarea din nou, în amănunt, a hărților), nu ne-am dat seara dacă am mers, totuși, pe drumul corect, mult lăudat de atâta lume, pe care nu l-am găsit pe GPS… sau am bâjbâit, o noapte întreagă, pe drumuri naționale vechi, cu direcții nesemnalizate, ”ajutați” de  intersecții de genul celei din imagine…

La întoarcere, pentru comparație, am ales ruta prin Sofia, evitând însă traversarea cu bac-ul  de la vama Bechet și optând pentru un ocol de 50 de km, până la Vidin, pentru a trece Dunărea pe pod. Timpul de tranzit a fost similar cu cel de la plecare, cu două pauze de câte două ore în Sofia și în Rm. Vâlcea. Traseul, însă, a fost destul de dificil între Sofia și Vidin, pentru că am traversat, pe timp de noapte, un lanț muntos pe niște șosele cu foarte multe serpentine ( în regiunea Montana).

Pe ambele rute drumul a fost extrem de solicitant și obositor, dar am preferat să-l parcurgem în mare parte noaptea, pentru ca fetele să se poată odihni, iar noi să evităm aglomerările din trafic specifice orelor de vârf și fatidicele întâlniri cu echipajele de poliție, de legendă. Nu am avut nicio problemă rutieră pe teritoriul Bulgariei, deși am întâlnit – chiar și în toiul nopții, in the middle of nowhere – mai multe echipaje de poliție, strategic poziționate pe exasperantele și nesfârșitele porțiuni de drum cu limitare de viteză… Traversarea Sofiei, într-o seară ploioasă de sâmbătă, a fost o adevărată plăcere: bulevarde largi, libere, circulație lejeră, panoramă frumoasă a cartierelor străbătute, drum foarte ușor accesibil, fără devieri de pe bulevardele mari.

Port Marina Hotel*** (Pefkohori)

În final câteva cuvinte despre hotelul unde am fost noi cazați: Port Marina este un hotel de 3 stele, aparținând grupului Xenios Ventures Hotels (cu unități de cazare în mai multe stațiuni de pe litoralul grecesc), situat între localitățile Pefkohori și Paliouri, în capătul sud-estic al peninsulei Kassandra.

Cum spuneam la începutul postării, alegerea spațiului de cazare am făcut-o atât după criterii de imediată vecinătate cu renumita plajă Chrousso, dar și pentru că, în poze, ni s-a părut un hotel foarte drăguț, cu puternice accente marine, cu un aer exotic dat de grădina cu palmieri, de piscina frumoasă și de livada cu măslini… Diferențele între pozele cosmetizate de pe internet și realitate n-a fost foarte mare, astfel încât – per general – am fost mulțumiți de serviciile hotelului. Iată o comparație între o poză de pe site-ul hotelului și camera noastră, așa cum a arătat ea la începutul sejurului. 😛

Am optat pentru o cameră dublă superioară – cu 1 pat dublu și unul single, în plus oferindu-ni-se și un pat pliant (fără ca noi să cerem), pentru cel de-al doilea copil. Camerele sunt curate, foarte spațioase, room-service-ul este obișnuit pentru hotelurile de 3 stele (curațenie zilnică, schimbat lenjeriile la 3 zile și prosoapele chiar mai des, la cerere), există aer condiționat oferit gratuit (noi n-am avut nevoie de el) și tv (nu l-am pornit) și ceea ce mi-a plăcut în mod special a fost sistemul de închidere și aerisire al balconului, cu 3 uși glisante (ușă din geam termopan cu încuietoare, ușă din plasă împotriva insectelor, ușă cu oblon pentru a  face întuneric în cameră), care ne-a permis să ne ferim – măcar acolo – de țânțari și să ne odihnim după-amiaza în răcoare și semi-întuneric. La intrarea în cameră am avut o chicinetă cu chiuveta, frigider și dulapuri de vase (fără plită, însă), iar baia – din fericire – a fost cu cabină de duș, nu cu ”perdeluțe” (care mie mi se par complet neigienice în hoteluri și mult mai greu de spălat ca și pereții unei cabine de duș).

Ceea ce impresionează, însă, la acest hotel, este orientarea tuturor camerelor către mare, hotelul fiind situat la mică distanță de plajă… Peisajul este minunat! În fața hotelului, dincolo de livada de măslini și de palmierii din zona restaurantului și a piscinei, se deschide o frumoasă lagună, în interiorul căreia se odihnesc bărcuțe mici, pescărești… iar dincolo de ea, marea cu nuanțele ei de turquoise și albastru cerneală. Diminețile am privit răsăritul din balcon, ascultând natura trezindu-se la viață, primele raze de soare îndulcind orizontul chiar deasupra muntelui Athos și păsările începând să cânte în măslinii de dedesubt… Un vis.

Laguna dintre plajele Glarokavos și Pefkohori.

Livada de măslini a hotelului Port Marina.

Laguna dintre plajele Glarokavos și Pefkohori.

Port Marina Hotel, seara.

Port Marina Hotel, seara. Piscina și barul exterior.

În acest an hotelul a oferit camere exclusiv în regim all-inclusive sau half-board (demipensiune). Noi am optat pentru cea de-a doua variantă și ne-a ajutat enorm, pentru că nu am mai pierdut timp dimineața pentru a pregăti și mânca mic-dejunul în cameră, pentru a face cumpărături etc. La fel, seara, bufetul cu sortimente variate de mâncare (supă, feluri principale și garnituri, salate, deserturi, fructe etc.) ne-a scutit de permanentele drumuri în stațiunile învecinate, pentru a căuta restaurante sau taverne unde să cinăm, la o oră la care ar fi fost aglomerat oriunde, fetele ar fi fost obosite și flămânde, iar calitatea și gustul mâncării – o loterie în fiecare seară.

Părerile despre calitatea mâncării din restaurantul hotelului sunt împărțite: eu una, ne-fiind foarte pretențioasă, am mâncat pe săturate, variat, seară de seară. Alți turiști, însă, nu păreau foarte mulțumiți de gustul și calitatea mâncării. Personalul restaurantului, însă, a fost ireproșabil – o echipă de tineri politicoși, zâmbitori, serviabili, impecabili ca și ținută.

Kassandra, cu plusuri și minusuri

Pe parcursul celor două săptămâni de vacanță am încercat să îmbinăm într-un mod cât mai constructiv zilele de plajă și bălăceală cu zilele de plimbare pe teritoriul peninsulei, încercând să vedem cât mai multe din stațiunile – dar mai ales din plajele – presărate de-a lungul acesteia. În mare parte, ”ajutați” și de vremea ploioasă care ne-a ținut companie în cea de-a doua săptămână, pot spune că planul nostru a funcționat, astfel că am traversat peninsula de câteva ori de-a lungul și de-a latul ei. Despre plajele vizitate de noi voi scrie o postare separată, pentru că am fost deopotrivă uimiți de frumusețea unora dintre ele și dezamăgiți de altele, anoste, complet diferite de prezentările găsite pe internet.

Un aspect care pe noi ne-a deranjat până la exasperare a fost prezența în număr copleșitor a țânțarilor, seara, precum și a viespilor, ziua, pe plaje… nu știu dacă a fost vorba de o invazie temporară sau așa este mereu pe litoralul Greciei, însă noi am avut o reală problemă cu aceste zburătoare și, chiar dacă am folosit produse speciale de protecție împotriva țânțarilor, nu ne-a ajutat cu nimic. Fără exagerare, am avut zeci, probabil peste o sută de mușcături de țânțari, pe tot corpul, zi de zi ”împrospătându-ne” cu altele noi. Viespile de pe plaje au fost și ele extrem de supărătoare, mai ales în jurul copiilor și mi se pare o minune că am scăpat neînțepate, atâtea zile la rând.

Prețurile, pe teritoriul Greciei, mi s-au părut destul de ridicate, atât la alimente, cât și la carburanți (altceva nu am cumpărat). În această privință informațiile pe care le găsisem pe internet au fost total incorecte, prețurile preparatelor la restaurante și taverne fiind, în medie, duble față de cele cu care plecasem în minte, de acasă.

Ca să fac un scurt rezumat, în medie o bere a costat 3 euro, apa plată între 0,5 și 3 euro, o cafea între 2 și 5 euro, un pahar de vin de la 2 euro în sus, cocktaiul-rile de la 10 euro în sus, o porție de tzatziki între 3 și 4 euro, o porție de mousaka, burger, gyros sau souvlaki între 7 și 8 euro, o garnitură  de cartofi prăjiți între 2 și 4 euro (nu am găsit decât garnituri formate din cartofi prăjiți sau orez), o salată între 5 și 8 euro, o supă între 5 și 7 euro, o porție de pește ”mic” între 7 și 8 euro (peștele ”mare”, de captură, între 40 și 60 de euro), iar fructele de mare nu ne-au interesat (porneau de la 7-8 euro și ajungeau până la 40-50 de euro porția). Pentru că nu sunt amatoare de pește și fructe de mare, bucătăria grecească a fost mult sub așteptări și meniurile tavernelor foarte limitate în opțiuni, însă presupun că ea are farmecul ei pentru iubitorii produselor piscicole. În majoritatea tavernelor ni s-a oferit desertul din partea casei (înghețată sau fructe și, într-un singur loc, o prăjiturică), însă ce mi-a displăcut a fost adăugarea pe nota de plată a apei plate și a pâinii, produse care ni s-au pus pe masă fără să le fi comandat, ca și cum ar fi fost din partea casei. În magazine prețurile sunt sensibil mai apropiate de cele românești, accesibile pentru cumpărături zilnice. Pentru cei interesați de produse de pielărie, există o mulțime de magazine specializate pe vânzarea  de haine de piele, blană și accesorii, iar prețurile pornesc de la 50 euro pentru o jachetă de piele.

Septembrie mi s-a părut o perioadă ideală pentru o vacanță cu copiii în Halkidiki. Temperatura apei nu coboară sub 23-24 de grade, iar soarele este încă suficient de puternic pentru a ne ”prăji”, la propriu, în majoritatea zilelor de plajă. Zilele înnorate sau ploioase au fost răcoroase, fără însă a fi friguroase, ceea ce ne-a ajutat să ne plimbăm mult și să explorăm regiunea în voie. Răsăriturile târzii, admirate după 7 dimineața din balconul camerei noastre de hotel, au fost magice – iar fetele s-au bucurat de ele, fără a fi nevoie să ne trezim la ore bizare, cum îmi amintesc eu de pe litoralul românesc. 😛

Luna (!), văzută din balconul camerei noastre de hotel.

Și soarele fiecărei dimineți.

Revenind la plajele din Kassandra, mi-a plăcut mult zona de interior a peninsulei – cu ape liniștite și peisaje de revistă, însă majoritatea plajelor vizitate mi s-au părut greu accesibile pentru familiile cu copii, din punct de vedere al intrării în apă (multe plaje cu intrare abruptă în apă și/sau cu o barieră pietroasă la mal). Am fost impresionată, în egală măsură, de peisajele pitorești de pe culmile dealurilor din interiorul peninsulei, descoperite pe traseele de tranzit, de la est la vest, precum și de culoarea mării,  de la poale… iar plimbările făcute de pe o parte a peninsulei pe cealaltă au fost o adevărată încântare!

Mă bucur enorm că, în sfârșit, am reușit să cunosc o bucățică din Grecia cea solară, relaxată și plină de farmec… și sunt convinsă că ne vom reîntoarce pe litoralul ei, curând!

_________________

“Articol înscris în concursul Thailanda, Te Iubesc! organizat de KLM România, în colaborare cu Tedoo.ro și T.A.T. Balkans“.