Și… cu cine votezi?

Oct 31, 2014 by Carla

Ceva mai devreme, la un coafor de parter de bloc, în cartierul meu. Mă așez pe scaun pentru un tuns de vârfuri – operație ce durează maximum 10 minute, cu tot cu măturatul părului de pe jos. Încăperea goală, mă întâmpină o coafeză nouă, puștoaică, aranjată, platinată, “întinsă cu placa”, unghii cu gel, teniși cu toc, telefon bling-bling ce vibra tot la câteva secunde etc.

Schimbăm două vorbe, îmi pune pelerina și, dintr-o dată, mă întreabă animată:

– Și???… Mergi la vot???

– … Desigur, răspund automat.

– Mda?… Și… cu cine votezi?

Mă pune în dificultate indiscreția aceasta, asociată cu acea tutuială ce-mi displace profund, atunci când vine din partea unor persoane necunoscute, care îmi invadează spațiul personal. Mă gândesc o clipă ce să răspund, apoi decid sa merg pe mâna ei, părându-mi-se foarte dornică să facem puțina politică împreună.

– Nu știu exact ce să fac… zic. Mi se pare că nici unu’ nu-i mai bun ca altu’ și toți ne promit numa’ minciuni. (Să trăiești, Poptămaș). Cred că mă duc și-mi anulez votul, deși mi  se pare păcat.

– Aaaa, nu! zice ea. Da’ chiar e păcat! Și-așa se fură atâtea voturi…

– Da, știu… Păi nu-s decisă. Aș vota o femeie. Mă bucur că avem și femei pe listă, poate e mai bună ca puhoiul ăsta de bărbați care ne duce tot în jos de atâția ani…

– Aaa, nu! mă contrazice coafeza. Cum să votăm o femeie?! Nici chiar așa… hai, băgăm femei doctorițe în spitale, băgăm în Poliție, în te miri unde… Da’ chiar președinte zic să nu ne încurcăm!

– …!? Zici că nu?! o întreb, încercând să par serioasă.

– Păi clar nu! Ce să facă o femeie președinte?! O mănâncă ăștialați cu tot cu pene… ce știe ea despre cum să conduci o țară? Acolo trebuie o mână de bărbat, clar trebuie cineva cu vână, cu putere, să știe să se impună… nu o femeie…

Mă privește în oglindă, din spate, cu un aer de superioritate care mă face să mă scutur de râs, sub pelerină.

– Hmmmm… mă prefac încurcată. Și totuși mă gândeam că deja sunt atâtea femei peste tot în poziții de conducere, că n-ar fi imposibil să votăm o femeie. Măcar noi, femeile din țara asta. Măcar în turul I… plusez.

Fata pufnește, dându-și ochii peste cap.

– N-are șanse! zice. Mă, o fi ea frumoasă, arată bine, n-am ce zice, se îmbracă de firmă, e mișto, se aranjează, o tot văd… da’ cică n-are șanse. Zice în sondaje. Plus că și pe bărbatu-su l-au descoperit cu chestii ilegale, precis e băgată și ea în afacerile lui.

Subit îmi dau seama că vorbim de Elena Udrea.

– Da, n-are… într-adevăr. Da’ poate Macovei…

– …? nicio reacție.

– Macovei, cu justiția… e pusă pe fapte mari de ani buni.

– Aaa! se luminează fata. Păi ea ce șanse să aibă? N-ai văzut-o cum arată, săraca? Ce breton are…? Parcă și-l taie singură… dă-o-ncolo, să umbli așa nearanjată, ce să învețe femeile de la tine?! Cine să te voteze?!

– Păi asta contează mai puțin pentru unii, zic. Și plus că ea n-are banii lu’ Udrea să se aranjeze așa, să-și ia chestii de firmă…

– N-are, clar, săraca! Oricum, Udrea e mai mișto! concluzionează.

Urmează câteva clipe de tăcere, simt că mi se pregătește ceva.

– Și-atunci, dintre bărbați? reîncepe discuția. Pe care-l votezi?

Îmi vine iar să râd, mi se pare fantastic cum am eliminat femeile de pe lista electorală. Una-i proastă, una-i urâtă.

– Nu știu… Pe Iohannis, că-i al nostru? îndrăznesc.

Forfeca se oprește o clipă, coafeza mă privește fix, încercând să-și dea seama dacă vorbesc serios.

– Mi se pare mai ok ca ceilalți, mă explic. Uite, în Sibiu a făcut treabă bună…

– Nu cred. N-o să-l voteze lumea, n-are șanse. Mai are și probleme cu legea…

– Da? zic. Serios? Eu n-am prea urmărit la tv, am copii mici, n-am timp, nu-s la curent… ce probleme are? Nasoale?

– Ei, probleme… ceva că n-are voie să candideze… sigur e ceva ilegal cu el, a făcut el ceva sigur ca primar de n-are voie.

Tunsul a luat sfârșit, discuția rămâne în coadă de pește… Plătesc rapid (12 lei), dau să plec, în ușă mă întorc spre ea și o întreb, curioasă:

– Da’ tu cu cine votezi?

– Clar cu Ponta! aproape că strigă, fericită că în sfârșit am întrebat-o și eu… E cel mai mișto, cel mai tânăr…

– … Da? rămân fără replică. Da’ nu ți-e frică? Dacă ne fură ăștia tot ce mai avem, în anii viitori, cât or fi la putere?

– Ce să fure?! închide ea discuția, jignită. Nu vezi că e singurul care dă? De când îs alegeri, numa’ ei ne dau… la bună-mea în sat numa’ ei aduc pachete, pentru ce să-i votăm pe ăștialați?! Și dacă nu era el, nu ieșeam nici până azi din criză…

Mi-a întors spatele, ostentativ, măturându-mi cele câteva șuvițe de păr, de pe jos.

Am plecat de acolo cu sentimentul că trăiesc în Idiocracy. Aș fi spus o rugăciune, dar mă gândesc că Dumnezeu nu face politică… cel puțin, nu politică de coafor.

Apropos de asta, Sofia tocmai îmi spusese ieri: ”Mami, cred că Doamne-Doamne are o mare problemă! Doamne-Doamne e numai UNA, ca și Moș Crăciun… și cred că n-are timp să aibă grijă de toți copiii și oamenii mari din lume, de aia unii se îmbolnăvesc și mor, cât nu e ea atentă!”