#PositiveChallenge, ziua 4/7

Aug 23, 2014 by Carla

Cea de-a patra zi a acestei săptămâni a fost una liniară, domestică și în mare parte statică… una din acele zile la finalul căreia, de fapt, ai impresia că nu rămâi cu nimic. Treburi casnice, orele zburate una după cealaltă, copiii învârtindu-se în jurul meu…

A trebuit să inventez ceva, ca să fac seara aceasta mai interesantă decât restul zilei. Așa că, profitând de răgazul somnului de amiază al fetelor, m-am apucat să bricolez niște materiale didactice și, curând după aceasta, am fost complet absorbită de ceea ce am făcut. Seara aceasta am dedicat-o studiului, muzicii și acum, la final, unui film bun pregătit pentru vizionare înainte de culcare.

1. Corel Draw. Întocmai ca în povestea omului ce a găsit un nasture și a ajuns să-și comande un palton pentru el, tot așa și eu – încercând să editez câteva fișe simple de activități pentru fete și ne-fiind mulțumită de nimic din ceea ce am găsit ”mură-n gură” pe internet, după ore întregi de research – am ajuns să iau de la zero acest program de editare, de care m-am ferit mereu. Astăzi l-am deschis pentru prima dată și sunt fascinată de universul editării grafice proaspăt descoperit! M-am bucurat ca un copil să învăț comandă după comandă și cred că nu mă voi opri până nu va mai avea secrete pentru mine, cel puțin la nivel mediu de utilizare. Fișele pe care le pregătesc pentru fete sunt o bine-meritată răsplată… și cele 6 ore petrecute cu ochii în calculator, studiind Corel-ul, au trecut ca în anii tinereții, când mă cufundam în studiu și uitam de mine zile la rând.

2. London Grammar. O formație pe care, astăzi, am ascultat-o pe repeat… a mers perfect ca fundal al orelor de studiu. Și, pentru că e o provocare a micilor bucurii cotidiene, spun doar că am făcut o pasiune pentru copiii aceștia și aștept cu bucurie fiecare nouă înregistrare a lor. E genul de muzică ce m(i)-a prins bine, în ultimii ani.

3. Copiii ”cuminți”. Traversăm, din nou, o perioadă mai delicată cu Sofia, care ne pune răbdarea și anduranța la grea încercare… așa că zilele ca și cea de azi, în care e liniște relativă și reușim să supraviețuim pe terenul minat, sunt o adevărată bine-cuvântare. Reușesc să mă remontez, să îmi pun ordine în gânduri și în casă, să prind forțe noi… Nu mi-am dorit niciodată copii excesiv de cuminți, dar mă bucură oricând se întâmplă ca fetele să aibă o zi liniștită, în care să nu mă solicite încontinuu, iar eu să pot recupera din lucrurile restante pe care le amân cu săptămânile, uneori. Sunt recunoscătoare, deci, pentru seara aceasta de ”libertate” în fața calculatorului… și mulțumesc, Lego Duplo, pentru că exiști! 😀

3.