Mici minciuni gratuite

Aug 26, 2014 by

În dimineața aceasta o fetiță drăgălașă, de nici 2 ani, se oprise la poarta noastră, întinzând o mânuță printre gratii și vociferând plină de încântare, cu o voce subțire ca un tril de pasăre: ”Ute, buni, tisica, tisica!”

Am auzit-o din bucătărie, prin ușa deschisă și am ieșit pe terasă zâmbind.

”Tisica, miau-miau!”, continua cea mică să exclame, într-un stil absolut adorabil, care ar fi topit inima oricui.

Pisica lenevea la soare, pe pavaj, tăvălindu-se de pe o parte pe alta, spre deliciul celei mici.

Iar atunci bunica, o femeie fără nicio expresie pe față, a prins-o pe fetiță de braț, smucind-o ușor. ”Da, pisica! Acum hai, haide să mergem!”.

”Niu, niu! Tisica, tisica!” a continuat să exclame fetița, prinzându-se strâns cu mânuțele de poartă.

Bunica și-a pierdut răbdarea, o costa probabil prea multă bunăvoință să mai zăbovească puțin și să-i facă copilului o bucurie. A luat copilul pe sus și s-a îndepărtat de poartă spunându-i cu ocară: ”Hai, lasă pisica aia că nu-i a ta… Lasă că-ți cumpăr eu o pisică, mai încolo, dacă ești cuminte!”

”Niuuuu! Tisica! Tisica!” a început fetița să plângă, în brațele femeii. ”Veau fac taitai tisicaaaa…”

”Hai, hai că-ți cumpăr eu pisică de care vrei tu, dacă nu mai plângi! Hai să mergem! Hai, fii cuminte și o să-ți ia buni altă pisică! Numa’ taci!”

Desigur, îi va lua pisică, nu-i așa?! 😐

Related Posts

Share This

4 Comments

  1. Veronica

    Cat de trist. As putea intelege ca bunica se grabea, se grabea foarte tare, dar, faptul ca ii inoculeaza fetiteu ca totul se poate cumpara, ca ii rapeste bucuria admirarii pisicutei cu promisiunea uneo achizitii, asta nu pot scuza.

    • Carla

      Nu se grăbea. Le-am urmărit cu privirea cât am putut, se plimbau pe afară, pur și simplu. În ritmul bunicii, trăgând copilul de mână de câte ori se oprea mai mult de câteva secunde într-un loc.

      Dar da, ceea ce m-a întristat și pe mine este ușurința asta cu care trântim copiilor promisiuni pe care le uitam după câteva secunde sau nu le-am luat nicio clipă în serios. Doar pentru că nu conștientizăm nicio clipă că ele destabilizează încrederea copiilor în noi sau că le servim o lecție de viață total greșită.

      Am auzit asemenea promisiuni de atâtea ori, de la atâția adulți, către copiii lor… nu-i înțeleg. 🙁

  2. Eu si sotul ne-am propus sa nu ii mintim, dar recunosc ca nu am respectat,fara intentie (am spus ca facem ceva si am uitat) sau cu intentie. Insa ne staduim.

    • Carla

      Mirela, sunt atâtea nuanțe… putem reconoaște, față de noi înșine, bunele intenții sau micile minciuni inavitabile, însă minciunile spuse cu bună știință, fraierirea, amăgirea copilului doar ca să obții un rezultat de moment, îmi par cu totul altfel.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.