Chiftele cu amaranth, somon și cașcaval

Feb 20, 2014 by Carla

O consecință a faptului că fetele mele au fost (în mare parte) auto-diversificate este aceea că nu consumă nimic din ceea ce este blenduit/terciuit/pasat. Nu le plac supele-creme, budincile, sufleurile – fie ele dulci sau sărate, deserturile cu cereale și lapte… și singurele mâncăruri care fac excepție de la aceasta regulă sunt mămăliga și piure-ul de cartofi.

De aceea din meniul nostru lipsesc aproape cu desăvârșire fulgii de cereale integrale și porridge-ul, iar preparatele gen pilaf – cu cereale și pseudo-cereale – au sfârșit mai mereu la gunoi, după ce m-am plictisit eu să tot mănânc din ele. Ceea ce nu mă împiedică, totuși, să cumpăr mereu noi produse din magazinele naturiste și să fac experimente culinare de care ajung să mă bucur doar eu. 🙂

Am amânat multă vreme să încerc amaranth-ul, pentru că majoritatea rețetelor găsite online se rezumau la înmuierea și fierberea sa în apă, apoi amestecarea cu ceva dulce sau sărat, rezultând niște budinci mucilaginoase (după cum apar în imaginile de pe internet), sau niște pilafuri cu legume – pe care știam că fetele mele nu le vor agrea.

Trebuia să ”ascund” amaranth-ul în ceva. 😛

Și mi-a venit ideea să încerc să prepar niște brioșe, dulci sau sărate, inspirându-mă doar din imaginația proprie și din ceea ce știu, în genere, că ar trebui să dea consistență unui asemenea preparat. De la brioșe, tot potrivind aluatul, am ajuns la consistența unor turte pentru ca, la final, să rezulte de fapt niște minunate chifteluțe coapte. 🙂

”Baza” pentru preparatele cu amaranth

Aici și aici am citit despre prepararea amaranth-ului și despre propietațile sale nutriționale.

Prin urmare am folosit aproximativ 200 gr. de amaranth ( o cană), pe care l-am spălat bine într-o sită fină (muncă de chinez bătrân – eu avand doar o sită de ceai atât de deasă încât să nu curgă bobițele prin ea :P), apoi l-am înmuiat timp de aproape 24 de ore (căci așa mi s-a potrivit în program) în 400 ml de apă (2 căni), împreună cu puțin oțet de mere. Vasul l-am ținut la temperatura camerei, acoperit cu un prosop de bucătărie. După 24 de ore, când mi-am făcut curaj să mă re-apropiu de el, procesul de hidratare se transformase într-unul de fermentare: apa făcuse spumă și, la mișcarea vasului, a început să ”sfârâie” ușor… iar mirosul amaranth-ului era acru, neplăcut. Acesta este motivul pentru care am spălat din nou bobițele în jet de apă și le-am pus la fiert în apă curată, deși citisem că amaranth-ul și quinoa se fierb în apa în care s-au hidratat.

După aproximativ 30 de minute de fierbere, am lăsat amaranthul să se ”odihnească” sub capac, iar la final am obținut un terci maroniu, asemănător ca și consistență cu icrele (sau cu un gris fiert doar pe jumătate, care ”pocnește” în dinți)… nu mi s-a părut deloc apetisant,  dar nu m-am descurajat. 🙂

Gustul fierturii este neutru, ceea ce e bine, pentru că poate constitui o bază potrivită pentru orice fel de preparat ulterior, fie el dulce sau sărat. În ceea ce privește mirosul, după o discuție cu o bună prietenă, am aderat la opinia des întâlnită pe forumuri cum că amaranth-ul are un ușor miros de ”pivniță”, de stătut… dar că acesta este mirosul lui normal. Nicio grijă însă, nu e deloc deranjant.

Am obținut aproximativ 1 kg de fiertură, pe care am împărțit-o în două: jumătate am depozitat-o la congelator, iar cu restul am început joaca…

Și de aici a început magia… 🙂

Chiftele cu amaranth, somon și cașcaval

Ingrediente:

500 gr. amaranth fiert (aprox. 8 linguri cu vârf)

50 gr unt (eu am folosit unt de cocos, răzuit)

100 gr. făină de orez

150 gr. făină de ovăz/secară/grâu (eu am folosit făină integrală de ovăz)

2 ouă

200 gr. somon afumat, rupt în bucățele

5 file-uri de anșoa (sau mai multe), rupte în bucățele

150 gr. brânză tare, rasă fin (eu am folosit cașcaval)

puțin piper (opțional)

o legătură de mărar (opțional)

o linguriță de turmeric (opțional, pentru o culoare mai intensă)

Preparare:

Într-un bol se amestecă toate ingredientele, cu excepția a 50 de grame de brânză și a câtorva fire de mărar – necesare pentru ornat. Aluatul se poate frământa cu ajutorul robotului de bucătărie, cu mâna sau cu o spatulă. La final rezultă un compoziție umedă, asemănătoare celei pentru chiftele. Gustați compoziția și, dacă nu vi se pare suficient de sărată, mai adăugați sare, după gust, sau câteva file-uri de anșoa.

Cu mâinile ude se modelează chifteluțe de aprox. 2 cm diametru, care se aplatizează în tavă, prin presare pe hârtia de copt. Discurile astfel obținute se decorează cu restul de brânză rasă și cu câteva firicele de mărar tocat. Dacă obțineți o compoziție mai moale, chiftelele se pot pune în tavă cu ajutorul unei linguri, în grămăjoare.

Se coc timp de 40 de minute (sau până încep să se rumenească), la 170 grade.

Noi am servit chifteluțele cu Sos Remoulade (preparat din maioneză, muștar, castraveți murați și ouă fierte), dar orice sos alb, acrișor, este potrivit cu gustul de pește, ușor afumat, al chifteluțelor. Mai mult, chiftelele pot fi o excelentă gustare pentru școală sau serviciu, alături de un pahar de iaut. Poftă bună!