Spărgătoarele de nuci
Pusesem, cu ceva vreme în urmă, niște nuci la uscat.
Nu mă deranjau cu nimic, așa că le-am lăsat acolo, uitate cu totul, tot amânând să le adun și să le depozitez la loc sigur. Din când în când, intrând în camera cu pricina, am mai spart câte o nucă în palme, ronțăindu-i miezul din mers… Până când, azi dimineață, am auzit pocnete și pârâituri, laolaltă cu râsete înfundate, de după ușa bine închisă a acelei încăperi.
Vai, dar cât s-au mai ”chinuit”! 😀
… cred că trebuie să mă duc să aspir…
Timp în care mă gândesc să le pornesc cuptorul și le dau liber la o prăjitură. 😀
Se joacă cu noi