Ca după joacă…

Dec 7, 2013 by

Știți scenele alea din filmele de acțiune, când cineva se întoarce acasă și-și găsește apartamentul vandalizat cu totul, cu toate boarfele aruncate peste tot în jur, cu toate sertare răscolite și toate tablourile de pe perete rămane într-o rână? 😀

Așa și la noi, după numai o oră de joacă. Zi de zi, cu bucurie, cu oftaturi îndelungi înainte de a pune lucrurile înapoi la locul lor, cu plăcerea jocului neîntrerupt de adulți – jocul liber, în care fetele inventează personaje, decori și scenarii dintre cele mai originale, dând frâu liber imaginației și bucurându-se de copilărie într-un fel naiv, senin, dezinhibat și complet lipsit de griji, așa cum nu vor mai putea fi după ce vor crește…

Această poză este pentru toate mamele exasperate de dezordinea pe care o fac copiii, în joaca lor.

joc liber copii

”Și tu, ca mamă, unde erai în tot timpul ăsta?!” aud deja un cor de voci critice, în fundal. 🙂

Sunt mereu acolo. Prezentă. Cu treburile mele de mamă casnică, cu atenție la joaca lor, cu participare activă în unele momente, cu supraveghere în altele, cu resurse de răbdare nelimitată în zilele bune, cu resurse mai puține în celelalte, împărțind zilele fetițelor mele între momente de activități structurate și momente de joacă liberă, în care livingul nostru ajunge să explodeze fix așa. Și, până la urmă, e ok.

Am un secret: dezordinea nu doare. E supărătoare pentru că ne strică nouă, adulților, zona de confort, ne înhamă la a face ordine atunci când nu avem chef, când suntem obosiți sau grăbiți… însă problema cu dezordinea este doar a noastră, a părinților. Ne obosește, ne frustrează să petrecem zilnic timp adunând ”în locul lor”, cu atât mai mult atunci când nu dispunem de tot timpul din lume, ”stând” acasă. Ne sperie gândul că nu le facem o bună educație, că nu cultivăm în copii, de mici, valori sănătoase, care să includă și responsabilizarea, curățenia, ordinea, grija. Ne întristează să găsim jucării rupte, lucruri distruse sau desperecheate, să calculăm acțiunile copiilor în bani sau timp investit pentru a pune în ordine tot acest arsenal de obiecte, pe care tot NOI l-am adus în viața și în casele noastre :)…

Toate acestea sunt, însă, deciziile noastre, investiția noastră, proiecțiile noastre, costurile noastre de viață, de liniște și confort. Putem avea mai multă ordine în diverse moduri: cu mai puține jucării, cu mai multă organizare, cu mai multă fermitate atunci când e momentul pentru a strange împreună, cu mai multă consecvență în decizii (fie că nu mai cumpărăm atâtea lucruri, fie că învățăm să alegem mai înțelept ce jucării cumpărăm, fie că le ascundem pe cele care nu prezintă interes și le rulăm periodic, fie că le aruncăm sau donăm pe cele nefolositoare, fie că limităm spațiul de joacă, fie că recompensăm sau condiționăm ordinea de alte lucruri din viața copiilor etc.), dar musai cu mai multă răbdare sau flexibilitate de a accepta o realitate foarte simplă: copiii nu sunt atenți la ordine, în mod natural. 🙂

Poate că sunt psihologi care ar contrazice această simplă observație empirică, pentru care nu am nicio demonstrație în afara unor raționamente de bun simț, plus practica mea personală. Însă, până acum, nu am întâlnit în jurul meu niciun copil care să se întrerupă din joacă pentru a aduna lucrurile din jurul său în mod natural, fără niciun stimul din exterior. În schimb, am întâlnit o mulțime de copii care se bucură să se joace liber, să facă dezordine, să manifeste o stare de bine nedisimulată în timpul jocului, atâta timp cât îi lăsăm să facă asta. 🙂

Să lăsăm, așadar, copiii să se bucure de joaca liberă, neîntreruptă, măcar din când în când. Bucuria și recunoștința lor merită tot efortul de a pune lucrurile în ordine, mai târziu.

Luați-vă timp să obervați, pur și simplu: când un copil se joacă liber, e fericit. Nu e nici dezordonat, nici delasător, nici prost-crescut, nici leneș.. și nici în pericol să devină așa, când va fi mare. Când un copil se joacă liber își dezvoltă imaginația, își exersează creativitatea și scoate la suprafață cele mai adânci griji, supărări și preocupări din mintea lui. Jocul vindecă, jocul îi învață pe copii tot ce trebuie să știe despre lumea din jurul lor, prin joc copilul dezvoltă lumi imaginare în care are puterea de a fi cum vrea el.

Copilăria, cu toate bucuriile ei mici – dar atât de pline de magie! – nu se va ma întoarce niciodată înapoi. Nici pentru noi, nici pentru copiii noștri, odată trecuți dincolo de ea.

Inima fețitei mele saltă-n sus, atinge stele…
Mă bucur să o prind când seara cade obosită în mâinile mele….

p.s. 🙂 Declar oficial că după fiecare repriză de joacă am obsesia de a pune fiecare jucărie la locul ei, transformând camera într-o farmacie-muzeu. Sisif is my middle-name.

3 Comments

  1. AlinaD

    Cel mai tare din poza respectiva este zambetul fetitelor …zau daca mai conteaza dezordinea cand le vezi ca sunt fericite 🙂

    La noi e cam la fel, doar ca e un singur pitic si multe masinute. Pe care reuseste sa le imprastie peste tot 🙂

    • Carla

      Da, erau chiar încântate că le fac poze, în loc să le stric joaca și să le chem să mă ajute la adunat…

  2. Bubu

    Asa e si la noi mai tot timpul :)) Doar ca eu le las asa pana imi vine mie cheful sa le asez la locul lor (are camera ei). Riana sigur nu se atinge de ele decat sa le imprastie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.