Prințese

Sep 22, 2013 by

Rosina marionetaEtapa ”prințese” a început, pentru noi, fix în seara zilei de 15 iulie 2012, când am făcut cunoștință – în centrul Sibiului – cu marionetele uriașe ale Teatrului de Artă din Deva. Pentru fete spectacolul a fost năucitor.

În săptămâna următoare am revăzut piesa și am avut uimirea să constat că timp de mai bine de o oră, de la primul minut și până la ultimul, fetele nu și-au pierdut răbdarea sau atenția nicio clipă, privind total absorbite desfășurarea de costume din fața lor. Aveau 2 ani și 4 luni și tocmai descoperiseră prima pintesă din lungul șir ce a urmat de atunci înainte. Pentru  marioneta aceasta au făcut o adevărată pasiune, așteptând-o întreaga vară să vină și să le (în)cânte din nou. Dezamăgirea lor a fost pe  măsură, weekend de weekend, de câte ori ne aflam în centrul orașului și nu se mai întâmpla nimic interesant pentru ele… nicio pintesă, nicio rochie de gală, nicio coafură de epocă pe capul nimănui.

Au început să mă întrebe tot felul de detalii legate de locul din care vin prințesele, de viața lor, de ce mănâncă, unde și cum dorm, dacă au și ele mămica lor și dacă aceasta e tot prințesă… dar multă vreme au continuat să creadă că prințesele sunt toate uriașe și că arată asemeni celei descoperite de ele la spectacol, în ciuda descrierilor mele minuțioase. Așa au apărut și basmele cu prințese în peisaj, din nevoia mea de clarificare și a lor de documentare… 😛

Marionete uriase Deva

Marionete uriase Teatrul de Arta Deva

Imediat după domnișoara Rosina au urmat, desigur, miresele. Atât cele văzute prin oraș, cât mai ales cele la a căror ”petrecere” am participat și noi, cu mic cu mare, tocmai pentru a se bucura fetele de magia întâlnirii cu câte o pintesă adevărată, a cărei rochie albă, sclipitoare, ele să o poată atinge, să o poată admira în toată splendoarea ei și apoi să poată povesti tuturor, zile la rând, despre aceste minunate amintiri…

Prima lor nuntă le-a ținut treze până mult după miezul nopții, doar de dragul de a privi prințesa dansând… și când, într-un final, prințesa și-a făcut timp pentru ele și le-a lăsat să o admire îndeaproape, nu și-au revenit din uimire minute întregi. S-au fâstâcit cu totul, doreau să-i atingă rochia dau nu îndrăzneau,  o priveau ca pe o zână și momentul acela le-a rămas întipărit în minte  până în ziua de azi, rememorându-l și povestindu-l de zeci de ori, de atunci încoace, cu aceeași emoție.

Mireasa la nunta

Dacă până atunci fetele nu avuseseră niciun interes pentru poveștile cu prințese și nici jocurile lor nu se apropiau vreodată de acest fel de scenariu, din acea seară de 15 iulie cuvântul ”pintesă” a devenit un superlativ al existenței lor. Totul trebuia pregătit și făcut ca pentru prințese: alegerea hăinuțelor dimineața, uleiul de ficat de cod devenit ”siropelul de prințese”, pompoanele și alte accesorii de prins în păr, eșarfele mele devenite voal, tocurile mele vânate mereu prin dulapuri, mărgelele mele, curelele… de câte ori își aminteau se jucau de-a prințesele, defilând amândouă prin casă împopoțonate ca pentru carnaval și admirându-se în oglindă cu gesturi pisicești. Am tras curând concluzia că stă în firea fetițelor, genetic probabil, să devină cochete la un moment dat, fără să fi văzut vreodată asta la mine și fără să fi avut alt model împrejur, în afara imaginilor din cărțile de povești.

Apoi au umblat întreaga vară, prin curte, înfășurate în prosoapele de bucătărie ale vecinei noastre, de la care au și primit – după un timp – primele lor două fuste lungi, până la pământ, croite dintr-o perdea veche, strânse cu elastic în talie și numai bune de pus și pe umeri, și pe cap…

Rochite de printese

Am pierdut demult șirul mireselor pe care a trebuit să le pozez cu telefonul sau cu aparatul foto, de fiecare dată când ne-au ieșit în cale undeva… am găsit mirese în parcuri, pe străzi,  una chiar în plină sesiune ”trash the dress” în apa mării… le-am pozat pe fete – la un moment dat – lângă o solistă de muzică populară, îmbrăcată în costum național, doar pentru că fetelor li s-a părut că e gătită ca de nuntă și  a fost musai să imortalizăm întâlnirea într-o poză,  altfel nu aș mai fi scăpat de rugămințile lor. 🙂

Trash the dress Marea Neagra

A urmat iarna lungă, plină de povești, plină de jocuri de rol, plină de vise despre cum vor crește ele mari și vor deveni prințese adevărate, cu rochițe ca și cele din cărți… și, cândva în acest timp, au descoperit că și eu cu tati am fost, cândva :D, prințesă și prinț, moment din care dvd-ul de la nunta noastră s-a transformat în cel mai interesant film cu prințese, iar pozele de la nuntă sunt asul meu din mânecă, atunci când trebuie să le țin ocupate cu ceva. 😀

Și da, poveștile… deși am evitat (și evit și acum) să le citesc poveștile clasice cu diverse domnișoare așteptând prinți călare pe cai albi (nota mea: ca la târgul de vite) și prinții le iubesc doar pentru că sunt frumoase, am răsfoit deseori cărțile cu basme, căutând imagini cu prințese în rochii de bal, de care păreau să nu se mai sature. Am inventat versiuni personale pentru toate aceste povești, nuanțate cum mi s-a părut mie mai educativ pentru ele, așa că de câte ori le ajunge la urechi – din întâmplare – versiunea originală a vreunei povești de gen, amândouă sunt foarte intrigate și fac observații despre cum povestea e greșită. 😛

Povesti cu printese

Când au împlinit 3 ani au primit cadou două rochițe ”de prințese”, pe care le-au îndrăgit din primul moment. Rochițele acestea ”de duminică” au rămas prima lor alegere dimineața, în fața dulapului, întreaga vară, fie că s-au jucat la nisip sau au lenevit în piscină, fie că ne-am plimbat prin oraș sau au alergat prin pădure. Rochițele au fost alegerea lor continuă întreaga vară: cât mai vaporoase, cât mai lungi și largi, cu volane, cu voal, cu panglici, cu sclipici, cu orice le-ar fi dat impresia că sunt și ele prințese. În magazinele cu hăinuțe de copii se duceau glonț la raftul cu tutu-uri și suspinau îndelung mângâind voalul rochițelor de dans, iar când le-am cumpărat și lor două costume de acest fel nu s-au mai dezbrăcat de ele zile întregi.

Plimbare pe campJoaca cu mingea curcubeu

Tot din întâmplare au descoperit-o pe Cleopatra Stratan și al ei clip în care suspină după Ghiță, moment în care fetele s-au transformat în două micuțe fashioniste, combinând preferința pentru prințese cu plăcerea de a se înzorzona cu tot ce găseau la îndemână, de la mărgele la curele, de la ochelari de soare la fulare, fără nicio discriminare, toate deodată :D… Ca o consecință firească a libertății de alegere cu care le investisem, am ajuns să ieșim în oraș dichisite cam așa:

Costumatie Cleopatra Stratan

Gemene 3 ani

M-am distrat întreaga vară lăsându-le să-și aleagă mare parte din îmbrăcămintea de zi cu zi, intervenind cu scurte observații despre ”arta” de a asorta culorile, ceea ce nici nu e atât de greu atunci când ai o garderobă formată preponderent din hăinuțe albe, roșii, mov și roz.

Știu că le va trece repede, știu că majoritatea fetițelor au acel moment al copilăriei când cer controlul asupra ”modei” din viața lor și nu poate decât să mă amuze dansul acesta continuu între cochetărie și inocență, între eleganță și genunchi juliți la joacă, între visul lor de a deveni prințese și restul preocupărilor lor, încă aproape bebelușești…

Zilele trecute au primit două tutu-uri adevărate, pe care le-au adoptat imediat, ieșind cu ele la plimbare extraordinar de încântate, protestând seara că vor să doarmă cu ele, purtându-le și în casă, și pe stradă, și la joacă, și la somn…

tutu turqoise fetiteTutu fetite turquoise

Și, pentru că au trecut deja câteva săptămâni bune de când fetele mă roagă într-una să le duc la balet, cred că o vom încerca și pe asta. Am vizionat o mulțime de filmulețe, pe youtube, cu ”baby ballet”, le-am explicat despre rolul profesoarei și despre cum se fac repetițiile în grup, despre ce și cum vor dansa acolo… și par să fie foarte încântate de idee. Dacă aveți sugestii de cursuri în Timișoara și Sibiu, am fi recunoscătoare să ne spuneți și nouă. Ne-ați ușura enorm munca de research! 😉 Iar dacă știți cursuri video pentru învățat acasă, online sau de găsit undeva și de descărcat, ne-ar ajuta în egală măsură.

Sarituri pe trambulina copii

Avem deci rochițe și tutu-uri vaporoase, avem balerini de bal, bem ”sirop de prințese” cu conștiinciozitate, ne documentăm temeinic din cărți și nu pierdem din ochi nicio prințesă ce ne iese în cale, facem provizii de mărgele și alte accesorii bling-bling, iar din cărțile cu Angelina-Balerina învățăm să facem piruete și reverențe… Magia există. Cred că în curând vom organiza acasă un bal de investire a fetelor cu titulatura de prințese, cu invitații speciale, rochițe, coronițe și ce-mi mai vine în minte până atunci… care-va-să-zică, primul lor bal! Poate așa scot din nou rochia de mireasă de la naftalină. 😀

8 Comments

  1. Bianca

    Carla,
    Pentru balet in Sibiu: Forever Dance si nou-deschisa Asociatie Culturala Play: http://www.asociatiaplay.ro/proiecte/scoala-de-arta-play/

    • Carla

      Andreea, mulțumesc, am văzut că Maria se distrează de minune la balet!
      Din păcate noi nu am mai reușit să ne înscriem, plecând în vacanță o săptămână, iar acum cred că e târziu să o mai facem.
      Rămâne să căutam la Sibiu o alternativă.

  2. Gianina

    La Sibiu la gradinita Căsuţa din Poveşti, vinerea de la 18. Profesoară e Alexandra, îţi dai numărul ei pe privat dacă te interesează.

    • Carla

      Gianina, mulțumesc, chiar mi-ar fi util contactul profesoarei! Te rog trimite-mi un mail pe jocurban @ gmail.com…

  3. Manu

    Sunt traznet cu nebuniile astea pe ele! <3
    Am sa te contrazic, totusi, cu privire la calitatile printeselor pentru care sfarsesc intr-o viata plina de fericire si huzur 🙂 pana la adanci batraneti: mai toate au avut parte de o copilarie nefericita, timp in care s-a format personalitatea si si-au dovedit inteligenta, rabdarea, harnicia, curatenia sufleteasca, iubirea fata de ceilalti si ce mai vrei tu … Treaba cu frumusetea este ca adevarul care iese tot timpul la suprafata 😛

    Va pupam! Sa fie printese frumoase si sa le dea Dumnezeu ce vor vrea ele! <3

    • Carla

      Haha! Măi, în afara Cenușăresei, celelalte au fost prințese de mici, răsfățate și bogate… 😀 Ce dacă și-au pierdut mama sau alte ”nimicuri” de gen… banul tot la ban trage, prinții tot călare pe cai albi au sosit! Și frumoși, și deștepți, și curajoși… 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.