Îngheţată la cină
Trecem, din nou, printr-o perioadă în care fetele nu vor să mănânce mai nimic. Nu au răbdare, ca să fiu mai explicită. Şi nu le pot forţa. De altfel, nu le-am forţat niciodată să mănânce mai mult decât au dorit… nici nu cred că aş fi avut cum, altfel decât cu cine ştie ce fel de ameninţări. Căci nu ştiu alţi copii cum sunt, dar fetiţelor mele nu reuşesc să le dau cu forţa nici măcar o linguriţă de sirop de tuse, dacă ele nu vor.
Totuşi, pentru că nu sunt (chiar) indiferentă la meniul lor şi încerc să le ofer (o) “nutriţie echilibrată în fiecare zi” – vorba reclamei, mă văd nevoită să improvizez astfel încât să le fac să se bucure de mâncarea primită şi s-o accepte, în defavoarea jocului şi a interminabilei distracţii zilnice. Şi ce bucurie mai mare găseşte un copil, fie şi atunci când vara stă pitită după o perdea nesfârşită de nori – decât într-o îngheţată oferită în locul unei mese?! Să nu mai trebuiască să mănânce ele “plictisitoarele” mele mâncăruri şi, în locul lor, să aibă acces liber la îngheţata din congelator?! 😛 Un vis frumos devenit realitate!
Preparăm înghetaţă, practic, din orice poate fi îngheţaţ: de la fructe simple, pasate, până la combinaţii cu smântână grasă, mascarpone, gălbenuşuri de ou, arome de tot felul… Însă, dintre toate variantele încercate, cred că această îngheţată de “ciocolată” este cea mai densă, din punct de vedere nutritiv.
Am folosit 1 avocado, 2 banane, miere, pudră de roşcove (sau cacao), unt de cocos, fulgi de cocos şi seminţe de chia, plus câteva picături de esenţă naturală de vanilie, toate blenduite puternic, până la o perfectă omogenizare. Am îngheţat apoi compoziţia în forme… şi gata, mi-am luat de grija unei mese, sau măcar a unei gustări plină de nutrienţi! Ceea ce vă doresc şi vouă. 😀
p.s. Notiţă de familie: este prima oară când fetele poartă codiţe, până acum elasticele de păr fiind un subiect tabu, în permanenţă refuzat. Trebuia musai să-mi notez această premieră absolută. 🙂
Se joacă cu noi