3 ani. Deja.

Apr 3, 2013 by Carla

Îmi pare rău că tocmai lucrurile esenţiale ale vieţii noastre îmi scapă din nou printre degete, prea ocupată fiind cu lucruri ”străine” nouă (dar nu mai puţin importante, ştiu).

Fetele au împlinit 3 ani şi voiam să scriu un post lung şi frumos despre ele… Acelaşi post pe care nu l-am (mai) scris nici la 2 ani şi 6 luni, nici la 2 ani şi 7 luni, nici la 2 ani şi… 11 luni… şi nici acum măcar. Îmi pare rău, vreau să compensez cât de curând acest lucru, în tihnă, cu bucuria de a scrie, nu doar cu regretul că minutele fug pe ceas şi trebuie să fac o vrajă să sintetizez tot ce simt şi tot ce vreau să scriu în doar două-trei paragrafe, între o ciorbă şi a treia maşină de rufe a zilei, între un inbox full de mailuri şi două fetiţe ce trag mereu de mine să ne jucăm împreună, să citim ceva, să ieşim afară la plimbare, între atâtea cărţi pe care nu mai apuc să le citesc şi atâtea proiecte personale pe care nu mai apuc să le încep…

Aşa că, pentru moment, şi pentru că blogul acesta nu trebuie să înceteze a mai fi, în primul rând, despre noi ca familie, iată câteva poze de la ziua noastră minunată.

De la zilele noastre, de fapt. 🙂

Căci sâmbătă, 23 martie, le-am sărbătorit pe fete la Timişoara, în compania bunicilor materni şi a rudelor apropiate. O petrecere gălăgioasă şi “în priză” ca întotdeauna, reţeta fiind spaţiul mic şi numărul mare al membrilor familiei, care fac întotdeauna un cocktail efervescent şi extrem de dinamic pentru sărbătorile noastre.

Ne-am început ziua cu o mulţime de cadouri de la bunici, ceea ce ne-a ţinut ocupate întreaga dimineaţă…

Natalia, 3 ani.

Sofia, 3 ani.

Cadouri, cadouri…

Din tot ce au descoperit în pungile cu cadouri, fetele s-au oprit – bine-înţeles, asupra tăbliţelor de desenat… şi au făcut, rapid, o demonstraţie a talentului şi pasiunii lor pentru portrete umane! 😛

O faţă grasă. 😛 Să fie mami, oare?

Iar aici… tati. 😛

Pentru că, la 3 ani, fetiţele mele sunt deja “domnişoare”, nu au putut lipsi din garderobă rochiţele, de altfel complet ignorate în restul timpului…

Nati, cu bunicul Ilie (supărată că o pozez şi-i răpesc din timpul de joacă :P).

Nati… cu tati al ei. Doar al ei! 😀

Sofia, fericită că a primit “dezlegare” la foietaje…

Toată lumea, cu mic cu mare, la joacă!

Am primit un cadou mi-nu-nat… la care visam de multă vreme, iar acum o “zână bună” mi-a împlinit dorinţa… Se numesc Tonga Sling, sunt cele mai mici şi practice slinguri pentru atunci când copiii noştri vor neapărat în braţe şi plimbarea pe jos devine o misiune imposibilă pentru braţele purtătorilor.Pe mine m-a cucerit, iar fetele au prins imediat secretului statului la mami în braţe şi se cer purtate în Tonga oriunde mergem. Ne fălim! 😛

Mami, cu Nati în sling.

Am avut şi tort, am suflat în lumânări, ne-am pictat pe faţă, am râs şi ne-am jucat întreaga zi!

Tort 3 anişori.

The magic “3”.

Iar la final, pentru ca bucuria şi emoţia să fie complete, fetele au primit câte o rochiţă… cum altfel decât de “pinţese”. De pinţese adevărate, ce tocmai descoperă o lume magică pretutindeni în jur!

Despre celelalte două petreceri… într-o altă postare, curând. 😛