Spitalul de Pediatrie Sibiu: “O să-ţi culcăm copiii pe jos!”

Mar 10, 2013 by

Nu mai încape nicio îndoială, Spitalul de Pediatrie din Sibiu rămâne marea ruşine a acestui oraş european!

Scandalul mediatic de anul trecut n-a fost de niciun folos şi lucrurile au rămas neschimbate… La Sibiu se întâmplă la fel ca în atâtea alte oraşe ale ţării: copiii sunt luaţi de lângă părinţii lor, sunt internaţi fără aparţinători şi, din acel moment, nimeni nu-i mai poate apăra de “procedurile” medicale standard: legare de pat, sedare, plâns neconsolat, trauma despărţirii de mamă – care lasă sechele atât de adânci, dar care sunt complet ignorate de practica medicală pediatrică din România!…

E cumplit să trebuiască să-ţi laşi copilul, fie că are 6 luni sau 6 ani, singur, la cheremul unor străini dezumanizaţi total, fără să-i poţi fi alături în acele momente de boală, şi aşa grele pentru el… fără să poţi avea controlul asupra a aceea ce i se face în tot acest timp!!! E cumplit pentru acel copil să se trezească singur, bolnav fiind, într-un spital murdar, imobilizat fizic, incapabil să se apere, să riposteze în vreun fel, să se facă auzit… să fie legat de pătuţ şi sedat, ca să nu mai plângă după mama… să fie tratat ca un animal!

Pentru numele lui Dumnezeu, e un drept fundamental al copiilor să poată fi însoţiţi de părinţi pe parcursul spitalizării! E obligaţia statului de a face în aşa fel încât orice copil să poată fi însoţit de mama sa în spital, să poată fi ocrotit şi îngrijit în acest fel! Cum e posibil ca peste tot în ţara asta, indiferent de culoarea politică a conducerii spitalelor, niciunde să nu se poată face nimic pentru îmbunătăţirea condiţiilor de spitalizare, pentru mărirea numărului de locuri pentru pacienţi şi aparţinători???

Sibiu… anul trecut focul de paie  a fost stins cu un comunicat de presă ce sfidează orice apel la umanitate: nu există spaţiu adecvat pentru funcţionarea Spitalului de Pediatrie din localitate, nu există locuri suficiente şi nici posibilitatea de extindere a spaţiului, prin urmare situaţia rămâne aceeaşi: mamele pot fi internate alături de copii în limita locurilor disponibile.

În cursul acestei după-amiezi Lavinia mi-a cerut ajutorul, speriată, povestindu-mi că amândoi copiii se simt foarte rău. După descrierea simptomelor, am presupus că e vorba de o bronşiolită sau pneumonie, iar pe fondul administrării unui antibiotic prescris ieri de un medic pediatru, copiilor li s-a făcut rău şi la stomac,  astfel încât astăzi aveau febră mare, stări de vomă şi dificultăţi mari de respiraţie. I-am recomandat Laviniei să solicite o ambulanţă, care a sosit în scurt timp şi a transportat-o împreună cu copii la Spitalul de Pediatrie din Sibiu (cei doi medici pediatri de la spitalul desfiinţat din Cisnădie fiind “în concediu” pentru o săptămână. Şi tot ca o paranteză, Spitalul din Cisnădie a fost închis fără nicio explicaţie publică, lăsând un oraş întreg fără cameră de gardă, fiind totuşi un spital performant şi fără datorii la stat).

Aici, la Sibiu, a început epopeea aşteptării în faţa camerei de urgenţe. După sosirea la spital, copiilor li s-a luat temperatura pe coridor şi, pentru că aceasta nu era mai mare de 40 de grade, au fost lăsaţi să aştepte. Ştim cu toţii, intrările la UPU se fac în funcţie de prioritate, nu în funcţie de ordinea sosirii la spital. Şi au aşteptat… au aşteptat… mai bine de 2 ore. În final au fost consultaţi, li s-a luat sânge pentru analize, li s-a pus diagnosticul de pneumonie şi amigdalită (plus probleme gastro-intestinale la Alexandra) şi s-a decis internarea lor.

Copiii au fost transferaţi într-o altă clădire a spitalului, unde se fac internările, loc în care mamei i s-a comunicat că secţiile sunt supra-aglomerate, că ea nu se poate interna alături de copii şi că, cel mai probabil, cei doi vor fi culcaţi pe jos. Dialogul între doctoriţa care a făcut internarea (D-na dr. Răceală) şi Lavinia a avut loc în prezenţa a altor două mame, martore mute la această ameninţare, justificată de “doamna” doctor, ulterior, prin faptul că sunt prea mulţi copii internaţi şi deja sunt 2-3 în fiecare pat, deci nu mai are loc şi pentru copiii Laviniei.

“O să ţi-i culc pe jos!” a fost afirmaţia doctoriţei, enervată că alţi copii sosiseră pentru internare, pe tura ei. Ca şi cum cineva îşi doreşte, din plăcere, să-şi petreacă weekendul în acel loc! Ca şi cum bieţii copii bolnavi au vreo vină că sunt prea mulţi pentru capacitatea spitalului de a face internări!… Ca şi cum noi, contribuabilii, deranjăm atunci când avem nevoie de ajutor medical pentru copiii noştri bolnavi!

Lavinia m-a sunat, deznădăjduită. E absolut inuman să culci doi copii bolnavi de pneumonie, pe jos, într-un spital de pediatrie!!!

Nu am fost acolo în momentul internării copiilor, fugisem să cumpăr cele necesare spitalizării şi am ratat momentul confruntării cu această doctoriţă… Lavinia a protestat, enervând-o pe “doamna” doctor, care a plecat cu copiii plângând în hohote, smulgându-i de lângă mamă, lăsând-o şi pe Lavinia plângând, speriată, umilită, înjosită, fără măcar s-o ascute un moment, cât să-i comunice că Sebastian suferă de suflu sistolic încă de la naştere şi că orice efort sau plâns mai puternic se poate termina într-un mod fatal pentru el.

Imediat după internare, Lavinia a ieşit în faţa spitalului, unde a continuat să vocifereze, ameninţând că va reclama la director felul în care fusese tratată de doctoriţa în cauză şi că dacă copiii ei vor i culcaţi într-adevăr pe jos, se va duce la poliţie şi oriunde este necesar pentru a-şi face dreptate… În acest timp, un geam al spitalul s-a deschis şi cineva i-a strigat să se liniştească, pentru că “mâine se schimbă tura şi n-o să-ţi mai doarmă copiii pe jos”!

M-am întors la spital cu mâncare şi lucruri pentru copii, unde Lavinia mă aştepta, disperată… cum aş fi putut s-o ajut? Eram izolate în sala de aşteptare de la poarta spitalului, acolo unde un portar cu ochii injectaţi a fost singura noastră sursă de informaţii… Aş fi vrut să vorbesc personal cu această doctoriţă, să o fac să repete afirmaţia culcării pe jos a copiilor, pentru a o înregistra şi a cere, apoi, “dreptate”… Lavinia însă, speriată de posibilitatea ca demersurile noastre să aibă un efect negativ asupra copiilor, a renunţat la ideea de a-şi cere drepturile, dar mai ales pe ale copiilor ei, preferând să aştepte până la externarea copiilor, pentru a nu-i pune în pericol…

În schimb, am trimis plasa cu lucruri pentru copii în spital, rugându-l pe portar să arunce o privire în saloane şi să ne spună cum şi unde, în ce condiţii, au fost internaţi copiii Laviniei… pentru acest “serviciu”, i s-au strecurat în buzunar 2 lei, banii cu care Lavinia ajunge în Sibiu, făcând autostopul. Omul s-a întors în câteva minute, fără nicio informaţie, spunându-ne că “pe secţie s-a dat stingerea” (se pune că cei mici sunt sedaţi înainte de culcare, pentru a nu plânge în cursul nopţii şi a-i deranja pe cei care dorm) şi că a lăsat bagajul în camera asistentelor, dar n-a îndrăznit să le deranjeze cerând detalii despre Alexandra şi Sebastian. “Pentru că scriau nişte acte importante”… ne-a spus el.

Până când vom mai suporta şi tolera asemenea situaţii absurde, din teroare, refuzându-ni-se absolut orice drept de a ne apăra copiii de abuzurile sistemului medical românesc???

Nicio veste, deci, despre Alexandra şi Sebastian, despre felul în care au fost culcaţi în noaptea aceasta… Până mâine la ora 12 nimeni nu-i va da Laviniei nicio informaţie. Nu poate suna mai devreme, căci nu i se va răspunde la telefon înainte de prânz. Nu o poate vizita decât pe Alexandra, în sala de primire a aparţinătorilor, pentru că sunt interzise vizitele la copiii mai mici de 7 ani.

Şi ştiţi de ce??? Pentru că “sunt mici şi întâlnirea cu părinţii îi agită şi-i face să plângă din nou… şi-apoi iar le e greu asistentelor cu ei”!!! Stimaţi doctori pediatri, stimaţi măcelari şi călăi, aveţi impresia că în cele 3-5 zile de spitalizare un copil îşi va uita părinţii, dacă nu-i vede deloc, doar ca să vă fie vouă mai uşor???

În ce lume trăim, oameni buni?!?!?!?!?!?!?!?

134 Comments

    • Carla

      🙁 Sinistră este concluzia de azi a conducerii spitalului. Deşi deloc surprinzătoare: nimeni nu a lovit niciun copil, nimeni nu a vorbit urât cu mama. Nuanţele le va da, mai departe, presa…

  1. Chiar am crezut ca anul trecut, cu petitia si cu intalnirile mamelor cu directorul spitalului s-a rezolvat problema :((

    Mi se rupe sufletul si nu pot concepe asa ceva. Nu am cuvinte, mi-au dat lacrimile si plang din cauza suferintelor copiilor, mamelor si din cauza neputintei. Doamne Dumnezeule…

    Sa stii ca nu in toata tara e asa. Sectia de pediatrie a spitalului din Baia Mare e excelenta. Locul curat, personalul bland si intelegator.

    • Carla

      Raluca, nu s-a rezolvat nimic, pentru că fără reclamaţii asumate nu a mai fost nevoie de niciun fel de măsuri reparatorii.

      Ştiu că tu ai avut parte de un tratament mult mai uman la Baia Mare… jos pălăria în faţa personalului de acolo, care s-a ocupat de voi.

      Sunt din ce în ce mai convinsă că în orice secţie de spital se creează un nucleu, o aderenţă la un anumit model de comportament, un model de interacţiune cu pacienţii care este (trebuie să fie, sub presiunea sancţiunilor) respectat, mai devreme sau mai târziu, de către tot colectivul. În genere leaderul “dă tonul”.

      Am povestit şi eu despre modul extraordinar în care am fost tratată la ATI, după naştere… şi iadul în care am intrat un etaj mai jos, la lăuze. La ATI totul arăta şi funcţiona ca-n filmele americane cu medici… şi toată lumea, de la şeful secţiei până la ultima infirmieră, se purta exemplar cu pacientele. Pe partea cealaltă a uşilor însă, sub coordonarea altor “şefi”, era prăpăd.

      • Si eu cred ca tine si de sefi, intr-adevar…

        • Carla

          “Dirijorul”… nu? Într-un loc unde şeful de secţie nu permite abuzuri, şpagă sau tratamente neomeneşti vis-a-vis de pacienţi, nimeni din personalul subordonat nu va face altfel (cu excepţia şpăgii :P)…

  2. Ada

    Traim exact in lumea aceasta, a mamelor care DE FRICA sa nu li se intample SI altceva MAI rau copiilor, TAC, iar tacerea lor este tradusa drept multumire de catre cei care ar putea lua masuri. Cata vreme nicio mama nu scrie o declaratie pe o foaie, pe care sa o semneze, niciuna nu se uita in obiectivul camerei cand vorbeste … vom fi nevoiti sa inghitim galusca pe care ne-o baga ei pe gat, spunandu-ne ca nimeni nu s-a plans, ca astea-s povesti nascocite de oameni rai, care au ceva cu ei …
    Este zadarnica lupta oricui, este zadarnic tot ce se face … AVEM NEVOIE DE MAMELE CARE AU TRECUT PE ACOLO, CA SA PUTEM SCHIMBA CEVA. Cu spatele intors spre camera, declaratiile nu au nicio valoare … si niciuna nu va face altfel, asa cum iata, Lavinia, de teama ca nu cumva sa le faca ceva copiilor, nu te-a lasat sa mergi la doctorita … ma rog sa le fie bine copiilor, insa, din pacate, copiii saraci sunt tratati josnic, oriunde ar merge … sanatate multa, puiuti mici !!!

    • Carla

      Ada, este exact punctul meu de vedere. Confirmat, azi, şi de răspunsul oficial al celor de la spital: nu s-a întâmplat nimic, e o plângere singulară, nefondată.

      Eu sper, totuşi, că experienţa acestor zile şi expunerea media a subiectului a dat de gândit personalului medical, creând un precedent care să rămână în conştiinţa lor colectivă. Un fel de “bau-bau” care să pună o anumită (auto)cenzură atunci când sunt tentate să se poarte inadecvat cu copiii… Dacă o mamă le-a reclamat, o poate face oricând şi alta.

  3. Doriana

    Doamne , nu pot sa cred … si eu lucrez intr-un spital de pediatrie , dar la noi nu se pune problema sa despartim copiii de mamici , nici macar pentru o secunda … mamicile stau cu noi si cand le punem branula , si cand le recoltam sange pentru analize , insotesc copiii peste tot , alaturi de asistente sau infirmiere . Singurul loc unde nu intra e blocul operator . Nici nu pot concepe , cum e sa-ti lasi copilul bolnavior , fara tine in spital … ceea ce povestesti pare desprins dintr-o alta lume . In spitalul unde lucrez eu , mamelor li se da voie sa stea alaturi de copiii lor , daca sunt locuri suficiente li se asigura si pat , daca nu , dorm langa copii . Contra sumei de 20 de lei pe zi , li se asigura si mancare , de trei ori pe zi , la fel ca si copiilor . Carla , eu aveam impresia ca Sibiul e un oras european , mult mai european decat altele din tara noastra , dar se pare ca nu e asa . Poate ar trebui facuta o reclamatie , o instiintare , nu stiu nici eu ce , sa auda si D-nul Arafat , si poate se vor lua masuri .

    • Carla

      Doriana, răspunsul tău şi al altor câteva cadre medicale mi-a dat o idee: poate că ar trebui creat un model de interacţiune medic-pacient care să fie înmânat spitalelor unde “nu se poate”, cu explicaţii şi recomandări clare a ceea ce ar putea fi făcut. Dacă de la noi, pacienţii, nu se poate, poate pe linie orizontală, de la coleg la coleg, altfel ar fi percepute recomandările…

    • Nicolae Visan

      07.03.2016
      Aceasi situatie!
      Nu sa schimbat nimic!

  4. camelia stancu

    fratilor!!!!!!!doar nu ati tacut?doar nu ati lasat lucrurile asa?sper ca ati facut un scandal monstru, plangere la politie ca v au sechestrat copii si toate astea cu o televiziune dupa voi!!!!!!!!nu se poate sa cedati!!!!!!!!sunt copii vostriiii!!!!!!!!!!!nu au dreptul sa i desparta de voi si sa ii trateze fara acordul vostru.Faceti ceva!!!!!!

    • Carla

      Camelia, am făcut…

      Dar degeaba. Poate că totuşi s-a creat un precedent pentru alţi părinţi.

  5. camelia stancu

    nu vreau sa credeti ca va judec si va acuz ca nu ati raspuns cu o reactie pe masura doamnei doctor, stiu ca sit e groaznica pt un parinte. dar vreau sa va incurajez sa va cereti drepturile sa nu va lasati in picioare de cine are gura mai mare si mai mult tupeu.dploma de doctor nu i da nici un drept asupra copiilor vostrii!

    • Carla

      Lavinia – mama copiilor – nu avea altă soluţie mai bună în acel moment. Acasă nu avea condiţii pentru a-şi trata copiii şi nu ştia cum să-i trateze la domiciliu. Alternativa refuzului de internare nu este întotdeauna cea mai fericită, pentru copil… 🙁

  6. dramy

    Intr-adevar e fara cuvinte…singurul ,,sfat” pe care pot sa ti-l dau e sa mergi la o televiziune si sa se faca cumva publica situatia de acolo…nu e posibil sa se faca astfel internari, in Timisoara pe nici o sectie si te asigur de asta,nu se interneaza copiii fara apartinatori decat daca acestia refuza si nu vor ei sa stea cu copii,altfel e DREPTUL TAU CA PARINTE sa stai,indiferent daca e loc si pt tine sau nu(la Tm mamele stau si dorm chiar si pe scaune in niste conditii crunte,insa nimeni nu le-a dat afara de langa patutul copilului bolnav,inclusiv sunt rugate sa ajute personalul medical atunci cand trebuie facute anumite proceduri,de ex aerosoli sau aspirare de secretii,considerand ca prezenta lor ii linistesc si ii fac sa se simta mai in siguranta si deci se poate lucra mai usor cu ei)…nici nu stiu daca e legal cum procedeaza ei acolo…!!!Cat despre amenintarea dr. de a culca copiii pe jos,personal cred ca a fost atat,o amenintare…nu cred ca e posibil sa faca asta in conditiile in care ar putea sa o incurce grav daca se afla de astfel de situatii,probabil ,,enervata” de rugamintiile si comentariile mamei…Iar despre partea cu sedarea…nu imi pot permite sa fac afirmatii in necunostiinta de cauza si nici nu doresc sa apar pe nimeni,ca nu am de ce…mi se pare oricum groaznic felul in care acest spital,mare din cate am inteles de la tine,din Sibiu,gestioneaza si administreaza sectia…dar ca un om care a lucrat pe sectii de pediatrie iti spun ca nu se sedeaza copiii ca sa nu planga…adica nu iti poti ,,permite” sa administrezi medicatie inutila si care nu e necesara medical vorbiind ,avand ca unic scop ,,linistirea” pacientilor…li se da doar doza mica de sedative celor care au diverse afectiuni si care chiar necesita asta,pt a le usura somnul…vorbim totusi de copii in dezvoltare…Incearca sa o linististesti pe cat pisibil pe Lavinia,desi nu-mi pot imagina ce e in sufletul ei…eu una as fi refuzat categoric internarea copiilor intr-un astfel de loc…si sa dea Dumnezeu sa dati acolo peste vreun om si dr rezonabil care sa o ajute sa-i vada cat mai repede…Sanatate multa.

    • Carla

      Dramy, încă de anul trecut am ajuns să-mi reevaluez aşteptările de la sistemul de sănătate… Dacă până la mutarea în Sibiu mi se părea cumplit că mamele din Timişoara trebuie să doarmă pe un scaun, zile şi nopţi la rând, alături de copilul lor, acum mi se pare că la Timişoara eşti norocoasă că îi poţi fi copilului alături. Dacă medicii şi asistentele asemeni ţie ar fi regula, nu excepţia, nu s-ar mai plânge nimeni de nereguli în spitale… It’s a win-win situation să laşi mamele alături de copii, aşa cum spuneai, pentru că personalul medical auxiliar este scutit de o mulţime de atribuţii: hrănit, schimbat, alinat copilul, vegheat, liniştit când plânge… De ce e aşa greu de înţeles, aici, la Sibiu, câte beneficii aduce acest compromis?

      Cât despre afirmaţia d-nei doctor… să clarificăm, căci văd că multă lume a interpretat cum a dorit afirmaţia mea: mamei i s-a spus aşa, nu a afirmat nici ea şi nici eu, pe blog, că lucrurile s-ar fi întâmplat şi în realitate în acest fel. Dacă a fost o “glumă”, ea nu se face în faţa unui părinte şi aşa îngrijorat de soarta copiilor pe care îi lasă singuri în spital… Dacă au fost vorbe spuse la nervi, la supărare sau stres, egal. Şi eu, ca părinte, aş fi fost la fel de revoltat de o asemenea afirmaţie şi n-aş fi avut linişte, neştiind care sunt condiţiile reale în care copiii mei au dormit! Ţine de respect, de bun simţ, de o omenie pe care unii medici şi-o pierd în spatele atâtor diplome şi titluri onorifice să nu îngrijorezi şi mai tare un părinte, să nu-i vorbeşti în acest fel indiferent de condiţia sa socială. Asta dacă eşti mai bun ca el.

  7. Imi pare foarte rau pentru voi. Stiu ce inseamna sa-ti fie frica sa le confrunti pentru ca dupa iti va fi mai rau. Chiar daca avem “norocul” sa traim in minunata Capitala si avem de ales intre mai multe spitale de pediatrie, mamele tot se imprumuta pentru a-si duce copiii intr-un spital privat. Costa 500 ron pe zi, acesta este pretul umanitatii.

    • Oana Dusmanescu

      Eu am nimerit in spitale de stat cu personal foarte inimos. Nu, 500 de lei pe zi nu e neaparat pretul umanitatii. E insa pretul confortului, ceea ce iar mi se pare foarte important.

      • Carla

        E simplu să decizi, când îţi “permiţi” acest confort, chiar şi cu eforturi. Ce facem, însă, cu atâtea mame care nu-şi permit, financiar, nicio alternativă? 🙁

        Cazul Laviniei e particular, însă doar puţin mai sus de condiţia sa socială sunt zeci de mii de părinţi din ţara aceasta, pentru care 3-4 zile de spitalizare în mediu privat, cu tot cu aparţinător, reprezintă mai mult decât pot scoate din buzunar. Te lipseşti de confort, sigur… dar umanitate ar trebui să găseşti peste tot, într-o societate civilizată.

  8. Lacramioara

    In ce lume traim ? Traim in lumea in care de teama ca sa nu pateasca si altceva copiii lor,parintii tac, si se inchina la zeul “Doctor” , si asteapta sa li se externeze copiii. Si nu numai in lumea asta ci si in lumea in care nu esti lasat sa iti faci dreptate de oamenii din jur, de rudele care iti spun “dar cu ce esti tu mai special ca sa ii faci pe ei sa se schimbe!” , traim in lumea indoctrinatilor cu ideea ca la doctor trebuie sa mergi cu privirea pelcata,sa nu intrebi nimic,eventual doar cum sa iei medicamentele,dar doar o data,ca daca intrebi a doua oara esti facut in cel mai bun caz “dobitoc” , ca la doctor trebuie sa deschizi usa cu umerii/coatele/capul,pentru ca mainile trebuie sa fie pline de flori si pungi cu diverse “atentii” ca sa fii sau sa iti fie rudele tratat/e bine ,mai bine decat ceilalti pacienti,care ajung sa doarma pe jos. Atat de tare ce m-a inversunat articolul asta,atat de tare ce m-a intristat si m-a enervat de mi se amesteca ideile si nu mai stiu nici sa scriu. Am fost martora la prea multe cazuri in care nu li s-a raspuns apartinatorilor la intrebari legate de pacient, fie el mic, fie el adult,pacientul. Am ajuns sa imi fie teama cand racesc copiii mai tare sa nu cumva sa ajung la spital,pentru ca de la spital te intorci cu inca o boala-doua in plus,eventual si un virus din spital la care sa nu ii vii de hac nici cu mama pastilelor. Dar eu nu am intampinat decat raceli/usoare gripe/usoare infectii in gat, dar mamele cu puiii bolnavi grav, care au si un suflu sistolic la fel ca Sebastian din articol,dar mamele care au copii cu adevarat bolnavi,si care nu indraznesc sa spuna doctorului ce are in plus copilul ? Cu ele se matura pe jos la propriu din pacate. Si totusi,unde se poate rupe acest cerc vicios ?Ce se poate face pentru ca apartinatorii sa poata spune ceva despre bolnav, fara ca doctorii sa urle si sa ii faca in toate felurile? Acum o luna a nascut sora mea, copilul mic de 1900 gr. Am vrut sa il vedem, in prima zi mi s-a dat voie,a doua zi,alta tura, soacra sora-mii nu a avut voie. Daca nu a mers cu insistente,am crezut-o ca nu avem voie,desi pe usa scria ca este voie,dar doar doua persoane pe zi. Nu am mai comentat ,doar am intrebat ce ii trebuie la copil,ca in urma cu o zi asistenta sefa ne-a spus ca nu ii trebuie nimic cat timp este la incubator. Ne-a raspuns ca ii trebuie scutece multe ca il schimba des,un tub mare de crema de fund,ca il da la fiecare scutec , pudra cu baneocin ,plus alte chestii. Am intrebat de ce crema la fund la fiecare scutec,ca ii distruge bariera naturala de la nivelul pielii si se pare ca i-am vorbit prea in termeni stiintifici,ca m-a luat de maneca ,m-a dat afara de pe sectia de prematuri si mi-a spus ca daca face escare la fund cu ce i le mai trateaza ? Ce stiu eu? Si sa nu mia vin,ca eu nu am voie sa intru la copil . Deci,daca le vorbesti frumos nu e bine,daca ii iei de sus nu e bine,daca te duci umil sa ii intrebi ceva nu e bine. Daca ceri altui dr sa iti dea o dovada ca doctorul dinainte a gresit cu ceva , spuen ca nu poate. S iatunci ce sa facem?Cum sa procedam? Ca trebuie schimbata si mentalitatea doctorilor ca ei sunt Dumnezeu pe pamant,si mentalitatea pacientilor si a apartinatorilor. Eu de exemplu nu stiu unde is cum sa ma adresez cand un medic sau un asistent mi se adreseaza urat si ma nedreptateste in vreun fel.

    • Carla

      Lacramioara… o, da, cunosc atât de bine problemele de care vorbeşti! Am stat şi eu internată 6 săptămâni cu fetiţele, la prematuri; s-a întâmplat aşa cum descrii tu… Azi asistente inimoase, atente cu copiii, empatice cu mamele, corecte cu ceea ce aveau de făcut… mâine totul pe dos…

      Până să fiu mamă, mi-a fost mereu jenă mie de jena doctorilor de acest fel. Am tolerat orice, doar ca să nu mă comor la un nivel atât de degradant, cum este cel al înjosirii şi umilirii celui din faţa ta, doar pentru că ai falsa iluzie că eşti Dumnezeu. De când sunt mamă, însă, pentru siguranţa copiilor mei aş merge până unde mă duc puterile. Şi încă puţin mai departe.

  9. Andreea

    Buna ziua, trimiteti-mi va rog pe mail un numar de contact, putem interveni cumva. Multumesc

    • Carla

      Adresa de contact este jocurban at gmail.com. Putem discuta detalii acolo, dacă doriţi…

  10. Oana

    Intrebarea mea este totusi de ce a acceptat internarea? De ce a permis ca acea individa sa ia copiii dupa ce a declarat ca ii va culca pe jos?

    Trebuia sa semeneze ca refuza internarea. Sa ceara tratament ambulatoriu si sa plece cu copii acasa!
    Doar pentru ca ar fi fost in spital, in conditiile date nu se garanteaza un tratament mai bun decat acasa.

    • Carla

      Oana, cu o postare în urmă am arătat care sunt condiţiile Laviniei de acasă. Locuieşte cu copii într-un spaţiu insalubru, neîncălzit… motive pentru care copiii s-au şi îmbolnăvit, amândoi.

      A se întoarce cu ei acasă, în acel moment, nu era o variantă mai bună pentru sănătatea copiilor ei. Refuzând în Sibiu internarea, nu ai alternativă de tratament altundeva. Iar drumul între Sibiu şi Cisnădie, localitatea Laviniei de domiciliu, nu e simplu fără bani şi doi copii bolnavi, dacă situaţia s-ar fi agravat şi mai tare.

  11. Cristina Rluca

    Eu sunt acum internata cu baietelul meu (2.5 luni) pentru a treia oara in ultimele doua saptamani. Am ales Mediasul, exact din acest motiv, pentru ca auzisem de situatia la Sibiu. Copilului ii e greu si e afectat de spitalzare. Noi stam intr-o rezerva privata, noua, frumoasa, cu baie, tv, masa de infasat; chiar si asa, copilului ii e greu, pentru ca e scos din mediul lui si e bolnav. Stau sa ma gandesc cum ar fi fost daca mergeam la Sibiu? Daca aici, unde avem TOATE conditile ne este greu si e traumatizant pentru el, cum ar fi fost la Sibiu?! Nici nu imi pot imagina. Bietii copilasi…
    Astia de la Medias cum pot, si in Sibiu nu se poate? Asta nu inteleg.

    • Carla

      Cristina, îţi mulţumesc pentru informare… e bine de ştiut, pentru mamele care au nevoie, că există această alternativă în judeţ.

      Trauma psihică suferită de un copil la despărţirea de mama sa, bolnav fiind, se pare că nu preocupă pe nimeni. E un moft, o să ne spună imediat cineva.

      Multă sănătate băieţelului tău!

  12. Alina

    Nu pot sa cred ceea ce am citit!!Am ramas muta..acesta este unul dintre momentele in care ma simt fericita ca am plecat din Romania.Nu ma intelegeti gresit ..iubesc tara mea si iubesc orasul in care m-am nascut..insa e inadmisibil ceea ce se intampla.NU am copii din pacate..insa am o nepotica ..si sincer nu stiu cum as reactiona in cazul in care i s-ar intampla asa ceva.Domnilor medici dumneavoastra aveti copiii?Rusine mare sa va fie…acum cateva zile am citit o fraza ce spunea cam asa..cu cat cunosc mai bine oamenii ..cu atat iubesc mai mult animalele¡¡EU cred ca mama celor doi copilasi ar trebui sa denunte in mod public modul in care a fost tratata…mult noroc ¡

    • Carla

      Alina, eşti norocoasă. Dacă ai urmărit evoluţia ulterioară a acestor evenimente nu regreta niciun moment că ai părăsit această ţară.

  13. Corina Macrea

    Inteleg perfect situatia! Am trecut de nenumarate ori prin situatia asta! Ultima oara la Sp. Pediatrie Cluj, cand i se lua sange pt analize fiicei mele i s a pus mana pe gura, iar cand am vrut sa trag la raspundere personalul medical ptr acest gest, un mare doctor de acolo mi a spus ca daca sunt copii isterici asa trebuie procedat! Eu si familia mea sustinem orice proiect pt a schimba aceste comportamente in Spitalele de pediatrie! M am saturat de motive gen nu sunt fonduri sau personal! Cred ca doar cu compasiune, dragoste si intelegere se pot rezolva aceste situatii. Oamenii fara rabdare nu au ce cauta sa lucreze cu copii!

    • Carla

      Corina, îţi mulţumim pentru susţinere.

      Sper ca demersul juridic al Laviniei să creeze un precedent pentru astfel de abuzuri şi orice susţinere este importantă în această direcţie. E nevoie de cât mai mulţi părinţi motivaţi să lupte pentru siguranţa copiilor lor, pentru a schimba lucrurile în bine…

  14. Asa ceva nu-mi imaginam ca poate exista in Romania anului 2013!!!!!!!!!
    OARE CE AR FACE VICTOR PONTA IN SITUATIA MAMEI/TATALUI CELOR 2 COPII??????????
    Trebuie sa distribuim pe facebook si in tot mediul virtual, de ce nu la HOTNEWS, poate afla si ministrul sau domnul ARAFAT!
    Sunt revoltata cum nu am fost in viata mea!Ce se poate face totusi??????????

    • Carla

      Sper şi eu că acest incident a ajuns, măcar ca şi lectură facultativă, în faţa a cât mai mulţi oameni care pot genera o schimbare în sistem.

      Vă voi ţine la curent cu evoluţia anchetelor.

  15. Madalina

    Eu, ca mama, as fi sarit la gatul acelei individe care se autointituleaza “doctor” dar e o nenorocita si i-as fi spus ca o astept cand pleaca acasa. Sunt femeie in toata firea, responsabila si mama, dar as fi batut-o mar.

    • Carla

      Mădălina, te înţeleg… dar ai grijă să nu laşi urme, ca să fii absolvită de orice vină ulterioară! 😉

  16. Oana Dusmanescu

    Este oribil tratamentul aplicat copiilor si parintilor. Dar ca parinte nu se poate sa taci si sa nu iei atitudine. Nu sa tipi si sa faci circ la spital, ci sa incerci sa lamuresti ce e de lamurit. In plus, pneumonia se poate trata si acasa, da, fara branule poate, dar se poate. Doctorii se poarta oribil, unii dintre ei, desigur, nu toti. Si sa desparti copiii de parinti e o crima. Tocmai de-aia, ca sa nu stea pe jos si daca nu au, Doamne fereste, o afectiune cu adevarat nemiloasa, mai bine sa fie ingrijiti acasa, decat intr-un spital, culcati pe jos si fara un parinte langa ei, intr-un spital de unde mai pleci si cu alte boli acasa. Dar asta cu nimeni nu-i va da nicio informatie mi se pare neverosimila. Este copilul meu si am dreptul sa sdtiu la orice ora sa stiu ce e cu el. Mi-e greu sa cred ca eu as sta la usa lor si nu as afla ce-mi fac copiii.
    Eu urez sanatate tuturor si le urez parintilor sa aiba puterea sa arate ca au un cuvant de spus. Acela de parinte.

    • Lacramioara

      Ba se poate, nu ti se raspunde,sau se raspunde pe ton ridicat si in termeni cat mai de neinteles,poate-poate te incuie si nu mai pui alte intrebari. Iar la telefoane raspund cand vor,la cele la care poate suna oricine.

      • Carla

        Relaţii despre copiii internaţi la Sibiu se pot cere, telefonic, doar între orele 11 şi 12 ale fiecărei zile.

    • Carla

      Oana, am expus anterior situaţia de acasă a Laviniei. Pentru copiii ei, în acel moment, era un risc să refuze spitalizarea.

      Tu, eu, alte mame… nu am face asta. Sunt, însă, părinţi care nu-şi cunosc drepturile, care se tem, care nu găsesc alternativă. Iar ei sunt victime sigure ale “sistemului”.

  17. alina

    sincer cred ca ar trebui ca mama,si alte mame care au patit asa ceva, sa scrie pe site-ul Mnisterului Sanatatii pt ca trebuie facuit ceva in aceasta privinta,nu se poate asa ceva, nu se poate tolera asa ceva. Exista un numar gratuit in direct la Ministeru Sanatatii. 0800.800.885,care poate fi apelat, de luni pana vineri, intre orele 8-18.

    • Carla

      Alina, mulţumiri. Acest număr ar trebui să fie salvat în agenda oricărui părinte. Poate, cu puţină mobilizare, oamenii vor fi luaţi în serios şi, măcar de teama expunerii negative în media, pacienţii vor primi un alt fel de tratament.

  18. Irina

    Eu ma duceam imediat al politie la primar, oriunde, nu stiu cred ca muream “cu doctorita’ de gat” sa vad ca imi ia copilul in felul acesta si il duce in spital in hohote de plans…sincer, e o rusine , o mare rusine pt Sibiu asa ceva..in iarna am fost in tara la printii mei, in jud Prahova si am avut probleme cu Eric, bronsiolita..am mers cu el al spitalul de pediatrie din Moreni Dambovita, cel mai apropiat, dar conditiile au fostmai mult decat umane..am stta cu el tot timpul, inclusiv la nalize, orice, s-au purtat f frumos, tot respectul..am si alte cunostinte in Prahova, Campuna, Ploiesti si stiu sigur ca de cate ori au avut vreo problema cu micutii s-au internat cu ei..e prima oara cand aud o astfel de barbarie..doctorita aia ar trebui maine sanu mai aiba servici..dar ce zic eu maine, azi ar trebui sa fie in arest

    • Marius C.

      Primarul sibian nu primeste audiente.

    • Carla

      Irina, uite că nici pentru lovirea unui copil nu se poate face nimic legal, dacă lovitura nu a lăsat urme şi dacă nu există martori care să-şi asume declaraţiile în favoarea copilului. 🙁

      • silviu cojocaru

        ba da doamna carla se pot lua masurile legale impotriva acuzatillor dumneavoastra si ma voi preocupa personal de aceste aspecte daca nu va cereti scuze public!

        • Carla

          Afirmaţia dvs. e o ameninţare sau şantaj?

          Vă reamintesc, eu nu formulez acuzaţii (deocamdată), eu relatez şi scriu, pe un blog personal, opinii PERSONALE.

          Insistenţele dvs. nu pot face decât rău imaginii Spitalului de Pediatrie, la care ţineţi atât de mult. Un proces public ar fi deliciul presei şi al multor ONG-uri, ca să nu mai vorbim de anumite culori politice care nu vorbesc limba germană. Nu aş fi singură, d-le Silviu… sau chiar dacă aş fi, pentru toţi copiii din acest oraş (inclusiv ai mei) nu poate fi decât un câştig ceea ce se întâmplă.

          • Oana

            :-))))) Carla, normal ca nu o sa fi singura iar domnul Cojocaru face si el tot ce poate ca sfanta spaga si sfanta frica sa ramana principalele arme de manipulare ale pacientilor prea ingroziti pentru a face ceva. Ii iei omului painea de la gura, normal ca se agita. Pana la urma vorbim doar de o mama fara posibilitati financiare, sa fie multumita ca macar a fost primita in spital, ce atata tragedie? Pai in alte locuri se interneaza copii cu fracturi si se scot de la morga, sa fie multumita ca a scapat cu atata. Cat tupeu, nici nu are bani sa cotizeze si mai vrea si tratamente decente.

            • Carla

              Oana, ba cred că sunt singură de fapt şi orice comentariu în favoarea mea nu e decât o altă născocire a personalităţii mele multiple. 😉

        • o mama

          Nu o sa pot uita niciodata fata speriata a copilului meu de 3 anisori, cum urca scarile singur , speriat cu plasa de compot si fructe,pe care abia o cara, fiindca nu am avut voie sa-l vad decat 10 minute , nu sa intru in spital si pt. acest “serviciu”am dat o spaga.CAT DE INUMANI PUTETI SA FITI????
          Au trecut 13 ani si vad ca nu s-a schimbat nimic.

  19. Costel

    Îmi permit sa am urme de îndoială in privința povestii! Nu ca nu ar putea exista un asemenea spital, ci ca nu cred ca o mama si ar lăsa copiii acolo, așa cum se relatează. Dacă doctorita aia exista, sa aibă mare grija, ca dacă mi ar fi făcut mie așa, dormea pe jos si cu capul sub apa! Dar, repet, cred ca e destul de multă fabulatie in poveste!…

    • Lacramioara

      Nu e fabulatie mai mult ca sigur,dar mama in cauza are dificultati in scriere si citire,dupa cum scrie autoarea articolului in alt articol , deci nu are argumentr suficiente sa “se ia in piept” cu un cadru medical. Unor astfel de oameni ce le spui aia fac,chiar daca ii doare enorm. In cazul de fata numai norocul face ca Lavinia si autoarea articolului sa se cunoasca,si aceasta din urma sa o si ajute. Doctorii de multe ori se uita ce persoana au in fata si se poarta mai cu manusi doar cu cei care ar putea sa le faca probleme reale ( in spitale ca acesta,nu peste tot) ,iar cu ceilalti ,pentru ca nu are de castigat de la ei , se poarta ca si cu salbaticii…

    • Carla

      D-le Costel, faptele rămân fapte indiferent de opiniile personale ale unor cititori.
      Depinde numai de ceea ce dvs. vă simţiţi confortabil să credeţi.

  20. Mama

    Nu pot sa concep cum sa-ti smulga cineva copiii tai de langa tine si sa nu te tina la curent cu evolutia sanatatii. Cel mai probabil ca mamica din relatare nu a omenit doctorita cu nimic. Ar trebui revizuite regulamentele spitalelor cum ca orice tratament pt minori sa se efectueze cu acordul sau in prezenta parintilor!!!

    • Carla

      Aici problema este lipsa spaţiului, astfel încât părintele nu are decât alternativa refuzării internării.

  21. Silvana

    Imi pare nespus de rau sa citesc ca asa ceva se intampla in Romania anului 2013 intr-un oras pe care multi romani il admira. Insa pentru a nu ramane cu gustul insuportabil de amar, as dori sa dau un contraexemplu. La inceputul lunii februarie am fost interntata cu fetita mea de 2 ani si 9 luni la Clinica Pediatrie 2 din Cluj. Nici in aceasta clinica nu se pune problema de a nu interna si mama. Conditiile sunt ok, personalul profesionist si amabil. Deci se poate…

    • Carla

      Se poate, Silvana, în multe din spitalele de pediatrie ale acestei ţări… Ce bine ar fi ca Sibiul să constituie trista excepţie!

  22. Codruta

    Din pacate ceea ce s-a povestit aici este adevarat. Sunt o mama care a trecut prin spitalul de pediatrie din Sibiu si legatul de pat, sedarea copiiilor cat si faptul ca sunt smulsi de langa mame inca din sala de asteptare, totul este adevarat. Nu mai sunt cuvinte sa exprim revolta si sila care m-a cuprins, insa doresc sa o intreb pe Carla cat de departe este dispusa sa mearga cu aceasta sesizare. Am sa ma interesez si am sa incerc sa fac cat mai public umilintele pe care sunt nevoite sa le indure parintii bietilor copilasi cat si chinul groaznic prin care trec aceste mici fapturi lipsite de aparare.

    • Carla

      Codruţa, dacă doreşti să sprijini acest demers o poţi face oficial, făcând o declaraţie publică (eventual o Scrisoare Deschisă adresată spitalului), în care să relatezi ceea ce ţi s-a întâmplat ţie sau ce ai văzut în spital.

      Sau mă poţi contacta, pentru a te pune în legătură cu Asociaţia de mame înfiinţată tocmai în acest scop, anul trecut.

      • silviu cojocaru

        va sfatuiesc sa nu va mai asociati numele cu aceasta asociatie careia puteti sa ii aduceti deservicii majore cu felul dvs de a trata lucrurile: foarte mult suflet fara prea multa ratiune!

        • Carla

          Asocierea este strict conjuncturală. Nu sunt membră a asociaţiei, însă mă bucur că Lavinia Miruţ a avut parte de susţinerea mamelor implicate în acest proiect şi a fost însoţită de acestea în demersurile ei.

          Vă asigur, însă, că şi aceste mame pun foarte mult suflet în ceea ce fac! 😉 Pentru raţiune existaţi “voi”, bărbaţii… manageri de spitale, comentatori pe bloguri, cetăţeni de onoare ai oraşelor – implicaţi activ în bunul mers al comunităţii etc.

  23. Marius C.

    Cineva trebuie concediat. Nu mustrat, nu penalizat cu 10 % din salariu pe 1-3 luni.
    Astfel de oameni trebuie indepartati din sistemul sanitar.

  24. Corina

    Nu-mi vine sa cred asa ceva .Intr-adevar mi se pare inuman sa iei copilul de langa mama.Anul trecut am fost internata ca fetita mea in spital o luna la Oradea si pe urma la Cluj in urma unei pneumonii ,dar nu s-a pus problema ca eu ca si MAMA sa nu fiu lasata cu puiutul meu.Asemenea oameni ar tb dati afara din sistem pentru ca intr-o asemenea meserie tb sa ai si o doza de umanitate si sa te gandesti ca maine poate e randul tau.

    • Carla

      Corina… noi, ca mame, suntem mereu privite ca fiind subiective şi exaltate. Sistemul nu valorizează opiniile noastre ca pacienţi; suntem doar cifre într-o statistică.

      • silviu cojocaru

        de aceasta data se confirma afirmatia dvs: da, intradevar sunteti o mama exaltata ( si acesta e un eufemism pt situatia creata).

  25. roman

    este adevarat tot ce se scrie azi 11 martie eram la spital am baietelul internat acolo si totul este adevarat.ce pot sa va spun este ca intradevar uni medici sunt plictisiti si unele asistente la fel.se vorbeste foarte urat nu se respecta nici macar orele de vizita si de informare intri acolo cu pile sau cum te descurci.unele asistente sunt sictirite si plictisite de atatia copii bolnavi-)) la poarta este o femeie si un paznic de la o firma privata care cateodata face si servici de telefonie sau informari medicale -))sunt si doctori buni pintre ei cum ar fi iurian sorin (un medic suprasolicitat la care stau parinti ciorchine sa discute cu el care este interesat si cu vederi deschise)ar mai fi de mentionat ca sunt foarte multi medici rezidenti tineri care nu prea au ce comenta de frica celor mai vechi care merg dupa unele standarde fixe.(acestia ar trebui promovati)

    • Carla

      Roman, toate aceste nereguli le poţi sesiza public, către conducerea spitalului şi în presa locală, pentru a genera o schimbare…

  26. Alex

    Si eu sunt parinte si vreau ce e mai bun pt copii mei. De curand am fost internata in Spitalul de Pediatrie cu cel mic, si pot spune ca am fost multumita de felul cum s-au comportat medicii si asistentele cu noi pe perioada internarii. Intradevar au fost foarte multi copii si atunci, cate 2 in pat, chiar si trei, dar am inteles situatia.
    Pe durata internarii am vazut cum acest personal care acum este pus la zid, au cumparat din banii proprii pampersi si fructe acelor copii uitati prin spital de catre parinti; s-au jucat, au cantat si au colorat cu copii (gest pe care eu ca mama l-am apreciat enorm).
    Singura lor vina e poate ca sunt prea putine comparativ cu numarul de copii internati. Sa nu uitam totusi ca e un spital in constructie si ca nu functioneaza la intreaga sa capacitate. Alte spitale aleg sa isi inchida portile si sa priveze intrega comunitate de servicile sale.
    Eu ca mama nu as putea priva un alt copil de tratament si un loc in spital doar pentru linistea si confortul meu psihologic de a nu ma desparti de copii mei.
    Urat din partea celor care vor sa discrediteze oameni care fac un bine in conditii atat de vitrege.
    Cred ca post-ul a fost scris intr-o nuanta subiectiva menita sa hraneasca foamea asta acuta de “senzational”; de aceea vreau sa fac anumite mentionari:
    – sectia in care lucreaza doctorita cu pricina este impartita in 3 compartimente/ saloane: copii mici (unde banuiesc ca a ajuns si baietelul), fetite mari(unde ar fi ajuns fetita) si baieti mari; de aici se intelege de ce au fost separati copii
    – totusi vb de un spital in care se incearca tratarea copiilor ceea ce inseamna izolarea lor fata de alti contacti infectiosi( ex. apartinatori, “pachetele de acasa”); acest lucru fiind deja dificil in conditiile de supraaglomerare
    A vazut cat am stat acolo un baiat cu laringita cae dupa ce si-a vazut parintii la “vizita”l-a apucat plansul siapoiabiaa mai putut respira ca i s-au infamat caiile respiratorii; si un altul area facut diaree de la pachetelul de acasa.
    – exista deja mai multe variante ale afirmatiei “o sa ti culc pe jos” a doamnei doctor pe internet, unele mai obietive altele mai subiective dar care pot fi subiectul unui eventual proces calomie si de defaimare
    – detalii despre copii are voie sa de-a doar personalul calificat- medicul curant mai exact (eu una as vrea sa stiu de la cineva care se pricepe)

    • Carla

      Alex, îţi mulţumesc sincer pentru adăugiri.

      Ca o paranteză la laringita care a pus în pericol sănătatea băieţelului de care vorbeşti, fac şi eu completarea că Sebastian este diagnosticat cu suflu sistolic, ceea ce înseamnă că orice plâns puternic (de exemplu, ca şi cel după mama sa), îi poate pune viaţa în pericol.

      Nu mă priveşte felul în care presa a ales să cosmetizeze relatarea mea, eu n-am făcut niciun fel de alte declaraţii în afara postării de pe blog, unde am specificat clar că aceasta a fost afirmaţia doctoriţei de gardă, nu un fapt ce a putut fi verificat.

      • silviu cojocaru

        stimata doamna carla, mi este foarte simplu sa va combat pentru ca de fiecare data cand doriti sa argumentati ceva din exaltate gasit niste argumente induiosatoare dar lipsite de substrat si logica: suflu apostolic nu e boala in sine si de cele mai multe ori dispare de la sine fara sa puna nicidecum viata in pericol. ( aveti aici un articol pe interesul tuturor: http://sanatate.acasa.ro/boli-7/suflu-sistolic-151974.html).

        eu unul mi am si pierdut interesul in a va mai demonstra punctual ca nu aveti dreptate intrucat acest dialog la distanta nu ma solicita absolut intelectual, e ca si cand as concura la 100m cu un copil de 3 ani care se ambitioneaza sa nu renunte. comparatia se opreste aici pt ca pe copil l-as lasa intentionat sa castige pentru a il stimula pe viitor si ai vedea ochii plini de satisfactia victoriei.
        dvs sunteti deja formata ca si personalitate si din pacate nu va puteti recunoaste infrangerea in fata faptelor. optiunile le aveti: va cereti scuzescuze impreuna cu mama sau va asumati calomnia.

        puteti sa o ajutati pe Lavinia si daca baiatul nu a fost agresat

        • Carla

          E fetiţă cea agresată, domnule Silviu… 🙂 După cât interes aţi acordat acestui subiect în ultimele zile, mă aşteptam ca măcar titlurile celor două articole să le fi citit cu atenţie.

          Eu nu mi-am asumat niciodată că textele mele ar fi “indubitabil” logice şi raţionale. Mă bucură să pot scrie literar, creativ. Sunt mulţi jurnalişti care şi-ar dori să poată face asta. Nu e nevoie să-mi demonstraţi punctual nimic, v-am spus… nu mă interesează să am dreptate în faţa dvs.

          Şi chiar dacă nu vă solicită absolut deloc intelectual, e clar că zecile de comentarii lăsate aici vă solicită emoţional până la limită; sunteţi în “terenul” meu şi aici argumentele dvs. nu au nicio valoare. Încercaţi în instanţă. 😉

          Emoţional vorbind, dacă aţi fi capabil de respect şi empatie pentru copii, v-aţi pune mai multe întrebări de bun-simţ, cum deja v-am mai atras atenţia, vis-a-vis de motivaţia unui copil de a minţi, vis-a-vis de conjunctura în care copilul SUSŢINE că s-a petrecut incidentul etc. Eu cunosc copilul şi îl cred; cu niciun alt argument logic nu mă veţi convinge de contrariul acestui fapt. Dvs. nu cunoaşteţi nimic, dar adoraţi o instituţie care pentru cei mai mulţi dintre noi, părinţii şi desigur cetăţenii de rând ai oraşului, e o mizerie, o ruşine. Şi tot dvs. faceţi apel la raţiune? 🙂

          Puteţi dota acest spital cu tehnologie oricât de scumpă; calitatea umană a personalului nu se cuantifică în investiţii şi bani. Doriţi să înceteze plângerile împotriva acestui spital? Încetaţi atunci să mai emiteţi judecăţi de valoare, încetaţi a mai trata copiii şi pe părinţii lor pe criterii sociale, încetaţi să discriminaţi, să umiliţi, să abuzaţi pacienţii. Ruşine, încă o dată!

          (Cât despre mine, pe absolut toate planurile, până în acest moment sunt învingătoare. Iar dacă Lavinia va merge înainte cu demersurile sale juridice, va fi şi ea învingătoare în faţa unui sistem bolnav, care trebuie ori vindecat, ori eutanasiat. E lupta ei… şi satisfacţia tuturor.)

          Îmi face plăcere să conversăm, d-le Silviu. Cu cât mai multe comentarii la aceste texte, cu atât mai mare relevanţă vor avea în căutările google. Sunteţi cel care “ajutaţi” cel mai bine la şifonarea obrazului fin al acestui spital. 😉

          Complimente conducerii şi sinceră admiraţie oamenilor de bine din acest spital.

  27. ANA- MARIA

    Sunt la fel de frustata si invrajbita ca si voi, cred ca toate mamele care au de-a face cu Spitalul clinic de pediatrie au acelas sentiment, am trait aceleasi experiente ca si voi,cu fetita mea, Doar ca eu am avut de discutat cu o alta mare “DOAMNA DOCTOR” GALATEAN,dupa felul in care poarta o discutie ai spune ca a trait toata viata la stana, in pustietate doar cu oile in jurul ei.In fine.
    Sa intamplat intr-o sambata noaptea, cand fetitei mele,dupa o raceala cuplita si transpirari continue,i-a scazut temperatura corpului la 34,6, era rece ca gheata,si tremura continuu, nu stiam c cum sa procedez sa ii ridic temperatura corpului, sa i-o scad stiam,dar sa o ridic nu,impreuna cu sotul meu am hatarat sa mergem la “URGENTE”,acolo dam de doctor Galatean, deranjata de ora care venim, (si noi ne-am si gasit cand sa mergem la urgente, sambata noapte), doamna doctor imi spune ca: “am lasat eu fetita undeva afara in frig astfel nu isi explica cauza scaderii febrei” am crezut ca inebunesc felului cum mi-a vorbit, i-a pus o perfuzie dupa care a inceput sa ii mai creasca temperatura, si am plecat acasa, a doua noapte insa s-a intaplat acelas lucru , transpirari continue si scaderea temperaturi la 35,am zis ce sa fac la urgente nu mai are rost sa mai merg fiindca nu ma ajtat cu nimic, asa ca am sunat pe cumnata mea , medic rezident, si mi-a spus sa pun sticle cu apa calda de jur imprejur si s-o invelesc bine in ploapama,si sa ii dau un gluconat de calciu, lucru pe care l-am si facut,in saptamana ce urmeza am facut o gramada de analize contra cost, am mers la cabinet particular binenteles,doar acolo esti bagat in seama, si ti se vorbeste frumos,si s-a dovedit ca a fost doar o cadere de calciu.

    ” MULTUMIM” SPITALULUI DE PEDRIATI SIBIU PENTRU SERVICIILE ACORDATE.

    • Carla

      Ana-Maria, îţi mulţumesc pentru relatare. Invit conducerea spitalului să reţină aceste detalii, poate măcar o poveste de acest fel îi va trezi din negare.

  28. Ovidiu

    Va felicit ca ati semnalat cazul. Toti trebuie sa procedam asa in astfel de situatii, cu cat sunt mai multe reactii de felul acesta, cu atat ne vom apropia mai mult de normalitate. Multa sanatate copiilor!

  29. Cris

    si eu am fost internata cu fetita mea, conditiile sunt groaznice si nu am primit salon mama si copil numai dupa interventii. asistentele sunt la fel de inumane ca si doctorita din articol. daca nu le place meseria, sa se lase!

    • silviu cojocaru

      va rugam sa va depuneti CV-ul pentru angajare pt postul care va ramane vacant.veti lucra in 3 schimburi, cu responsabilitatile de rigoare si un salariu de debutant de 800 ron. sistemul de stat asteapta persoane pline de initiativa ca dumneavoatra.

      • Carla

        D-le Silviu,

        Am încercat să vă înţeleg ironia, dar este stupidă. Nu sunt eu vinovată pentru salariile mici din sistemul medical. Cu atât mai puţin aceşti copii bolnavi, care ajung – complet singuri! – pe mâinile unor “profesioniste” de acest fel.

        Cum ar fi ca eu să vă lovesc în plină faţă, pe stradă, pentru că mi-aţi apărut în cale tocmai în momentul când eu eram nervoasă pe şeful meu? Şi, în tribunal, aceasta să constituie o argumentaţie suficient de solidă pentru a nu mi se întâmpla nimic? Dar nu, staţi: cum ar fi ca dvs. să aveţi 8 ani şi 25 de kg, iar eu – ca adult – să vă lovesc în plină figură, doar pentru că pot? Nu aţi dori ca mama dvs. să vă apere de acest abuz?

        Ce se pare că nu înţelegeţi dvs. este că nu pune nimeni la îndoială condiţiile grele în care lucrează medicii şi asistentele medicale din România, nici salariile mici, nici lipsurile din spitale, nici stresul, orele suplimentare neplătite etc. O ţară întreagă empatizează cu situaţia lor. Dar niciodată acesta nu va fi un argument valid pentru a lovi un copil, pacientul tău, un copil ajuns pe mâinile tale pentru a-l îngriji şi ocroti!

        • “Cum ar fi” e doar o întrebare retorică.

          Din câte am avut ocazia să văd şi să simt, atacul (fizic) fără un motiv aparent, în plină stradă (şi încă din partea unora care nu sunt hoţi şi nu vor să fure nimic) e monedă curentă la noi.

          Poate că şi Plăcintă trebuia să pună întrebarea asta, aşa ajungea doar la spital (în Bucureşti 🙂 ), nu la puşcărie cu executare.

        • silviu cojocaru

          nici o poveste indoielnica, spusa de o mama modesta care ar avea destule motive sa profite de pe urma unei astfel de povesti ce creeaza indignare in randul opiniei publice nu e un motiv sa aruncati cu noroi in dreapta si in stanga. daca se va dovedi ca asistenta respectiva se face vinovata sunt sigur ca va fi sanctionata corespunzator.
          dvs aveti destul timp pentru a aduna astfel de povesti la adresa unei institutii sibiene incat incep sa cred ca din asa ceva traiti. ca aveti avantaje financiare de pe urma unor astfel de articole/postari pe blog.

          • Stefana

            INDEMN LA RESPONSABILITATE /VERSUS ,,SENZATIONAL, IN DIRECT SI IN RELUARE”
            Dumneavoasta, d-na Carla, promovati imaginea unei societati schizoide, proabil a carei reprezentata sunteti, pentru ca nu imi pot imagina ca cineva cat de cat responsabil sa porneasca intr-o campanie atat de agresiva de defaimare. Sincer, ca mama, femeie, si profesionista am fost socata de nesinceritatea si teatralitatea perpetuate pe acest site; ma mira doar ca nu s-a initiat nici o atiune juridica care sa aiba ca obiect denigrarea si defaimarea persoanei. Nu sunt cadru medical, pentru ca poate nu am generozitatea si dedicatie acelor persoane care mi-au ingrijit piticul in momentele de restriste, cand eu am fost depasita, si am cerut cu respect ajutor, pe care cu respect l-am primit imediat; dar am o cariera si nu imi permit sa ma ascund in spatele unui blog, fara alta preocupare decat de a contura scenarii fanteziste pentru a-mi promova probabil blogul. Refuz sa cred ca un ,,sibian get pe get” ar instiga la atata ura si comprimitere a relatiilor medic-pacient. Permiteti-mi nu sa am indoieli ci sa am certitudinea ca promovati povestea unei femei de moralitate cel putin indoielnica, care a ales sa alerteze mass media ,,in disperare de cauza “, intr-un scenariu telenovelistic mioritic. Nu cred ca un cadru medical ,,ar lovi” si nici nu cred ca un medic atat de ocupat in garda( nu plictisit, ci mereu in alerta, mereu aprope) se lanseaza in amenintari ( sa fim seriosi- cine in toate mintile crede ca un medic isi anuleaza actul medical punand copiii sa doarma pe jos????). Eu am renuntat la internare in conditile in care mi s-a explicat ca e mai corect pentru puiut sa aiba parte de ingrijirea cea mai buna fara a-l inghesui pe el si inca 3 copii intr-un salon neincapator. Nu din indiferenta, ci din dedicatei si dragoste am luat aceasta decizie dificila, iar puiutul meu de 4 ani a fost foarte cuminte cand i-au pus branula pentru ca tine de inteligenta fiecarie mame sa ii dea copilului putere si sa ii explice ce este necesar si ce nu. Multumesc personalului medical pentru sustinere. Sunt convinsa ca exista si parinti recunoscatori medicilor, as prefera doar ca acestia sa nu taca. Daca nu ati citit inca- datorita daruirii oamenilor pe care ii acuzati s-ar putea sa ,,aveti ghinionul” ca peste poate 1 an sa aveti parte de un spital de top cu aparatura performanta, sper doar sa se mai gaseasca atunci vreun medic care sa ne ajute.

            • Carla

              Ştefana, să recapitulăm:

              1. O doctoriţă a făcut o glumă proastă, în faţa unei mame care în acel moment nu avea chef de glume.
              2. O fetiţă de 8 ani, neînsoţită de mamă, a fost pălmuită de o asistentă medicală, pentru că a tuşit.
              (3. http://dexonline.ro/definitie/getbeget)

              Hai să discutăm la subiect.

          • Carla

            D-le Silviu, ce bine credeţi mă cunoaşteţi, de fapt… 🙂

            M-aţi prins, mama în cauză m-a plătit bine să scriu.

            • Stefana

              Nu cred ca trebuie sa va ascundeti in spatele omiterii unei litere la repezeala: am scris la obiect dar cred ca in fata argumentelor ati cam ramas fara replica. Dureros si patetic. Un cadru medical nu isi permite sa faca glume proaste,nu loveste, , dar vad ca dumeavoastra poate din imaturitate, poate din meschinarie, poate din certitudinea inferioritatii in fata unor oameni care chiar construiesc ceva va permiteti. Tragicul si ridicolul se intalnesc pe blogul dvs. Ati uitat ce inseamna respectul interuman. Probabil ca sunteti platita, pentru ca benevol nici un om cu o oarecare tinuta morala nu se preteaza la asa ceva. Si d-na , chiar cred ca aveti timp…

            • silviu cojocaru

              va inteleg psihologia mai bine decat va imaginati si am pretentia sa ramaneti coerenta. dar nu vad dc nu puteti intelege cateva fraze. am spus ca dna lavinia are de castigat de pe urma povestii si ca dumneavoastra traiti din astfel de mizerii.
              e la mintea unui copil de 8 ani ca dna Lavinia nu are de unde sa va plateasca.
              avand in vedere ca reveniti cu mizerii la intervale de timp inseamna ca aceste lucruri ori va remunereaza ori va dau satisfactii.

        • silviu cojocaru

          distinsa doamna, daca ar fi fost asa cum spuneti cu o palma in plina figura, copilul acela ar fi avut o vanataie ceva, un ochi vanat.
          daca e adevarata povestea in care dumneavoastra o folositi ca argument cu atata incapatanare, probabil ca asistenta aia l-o fi mustrat cumva, dar cu siguranta nu l-a lovit cu palma in plina figura.

          hai sa fim realisti si sa incetam sa aruncam genul acesta de mizerii in stanga si in dreapta.

          • Oana

            Sigur ca da, a scrie despre copii abuzati da satisfactii nebanuite. Ce bine ca ati trecut prin filtrul gandirii afirmatiile facute. Poate e un blog de doi lei dar de ce intrati sa-l cititi si va pierdeti timpul cu comentarii din care picura otrava? se pare totusi ca atinge niste corzi sensibile….

            • Carla

              Oana, lasă-l pe dl. Silviu să-şi facă meseria, trebuie să ducă şi el o pâine acasă, la gura copiilor lui… altfel poate ajunge în situaţia Laviniei şi pe el nu cred să-l ajute cineva.

            • silviu cojocaru

              observ ca mamele revoltate fara motiv de pe acest forum pe masura ce argumentele lor firave dispar isi pierd cu totul logica in gandire si devin tot mai exaltate: a scrie frumos, a fi o voce care striga nedreptatile sociale poate aduce o satisfactie. nu vad ce era asa greu de inteles.

            • Carla

              Este un blog, domnule Silviu. Un spaţiu virtual personal. 😉

              Vă mulţumesc pentru caracterizare, mă onorează să ştiu că sunt apreciată pentru că scriu frumos şi sunt o voce care strigă nedreptăţile sociale. Am aceeaşi satisfacţie cu cea a dvs. apărând benevol şi complet altruist instituţiile statului.

  30. Niciun doctor din lumea asta nu poate lua un copil de langa mama in felul descris mai sus. Asa cum niciun pacient matur care nu vrea sa se interneze, nu e obligat de nimeni sa o faca.
    Sunt o mama care a stat internata cu copilul ei in Bucuresti si m-am confruntat cu sictirul asistentelor si cu tot personalul, incepand cu paznicii si terminand cu doctorii.
    DAR, atunci cand atitudinea lor a fost deplasata, am reactionat pentru ca puiul meu nu avea cum sa o faca si cum sa se apere.
    Lavinia nu trebuia sa-si lase copiii acolo, ca i s-au smuls copiii din brate e cam exagerat spus.
    Repet, spitalul sau doctorii nu au dreptul sa sechestreze copii. Daca exact asa a fost, mama trebuia sa riposteze.
    “Până când vom mai suporta şi tolera asemenea situaţii absurde, din teroare, refuzându-ni-se absolut orice drept de a ne apăra copiii de abuzurile sistemului medical românesc???” Veti suporta mereu pentru ca nu stiti sa va impuneti. Oricat de umila este femeia careia i se smulge copilul din brate, este in primul rand si mai presus de toate, MAMA.

    • Stefana

      Sunt convinsa ca personalul medical de abia a asteptat sa smulga copii nevinovati din bratele neputincioase ale mamelor( probabil ca se plictiseau si asteptau sa inceapa Eurovisionul) . haideti d-na ca noi nu traim in Bucuresti. Ne-a spalat austro-ungarii si ne-a mai dat ceva clasa.

      • Carla

        Ştefana, mi-aş fi găsit timp să răspund la obiect, dacă doreai, dar mai ales dacă menţineai un ton decent al conversaţiei.

        Cât despre clasă… observ că n-am greşit atenţionându-te, cu dex-ul; ai nevoie de un curs de limba română mult mai consistent.

        Tu şi cu dl. Silviu păreţi fini observatori ai naturii umane. Îmi recunosc inferioritatea şi mă opresc cu dialogul aici. Nu am nevoie să te conving pe tine de nimic. Sunt câteva mii de oameni în asentimentul meu, cu care mi se pare mult mai constructiv să port un dialog.

        Comentariile tale viitoare vor fi şterse, indiferent de conţinut. Pentru că pot. 🙂
        Te aştept, dacă insişti, cu un răspuns public oriunde altundeva în spaţiul virtual.

  31. Ciprian

    Am intrat si eu din curiozitate pe blog, dar faptul ca dumneavoastra va permiteti sa stergeti anumite comentarii carora nu le puteti face fata inseamna ca degeaba ati creat acest blog.
    O seara buna m-am lecuit de acest blog

    • Carla

      🙂

      Îmi permit să şterg comentariile care nu sunt la subiect şi care nu respectă o decenţă a limbajului. Pe cele ale Ştefanei, până acum.

      După cum observi, al tău este încă aici, doar ca să-ţi atrag atenţia că scopul acestui blog este cu totul altul. 🙂

      • silviu cojocaru

        sunteti pe blogul dumneavoastra si va pierdeti argumentele. nu va ramane altceva de facut decat a sterge comentariile care nu va convin.
        incepeti sa va dati seama ca niciodata nu veti multumi pe toata lumea. asa cum nu pot nici asistentele alea, nici medicii si nici jurnalistii.
        pe mine unul nu ma multumiti pentru ca va varsati tot veninul si frustrarile in astfel de compuneri in spatiul virtual, si avand in vedere ca nu e prima data cand o faceti e clar ca va da o oarecare satisfactie.

        • Carla

          N-am nicio intenţie să vă mulţumesc pe dvs. sau pe ceilalţi oponenţi din discuţie. Nici nu fac întrecere de argumente; concuraţi singur într-o cursă din care oricum aţi ieşit învins de la primele comentarii.

          Pentru mine nu e o vendetă. Pentru dumneavoastră pare să fie, apropos de raţiune şi exaltare.

  32. Carla

    D-le Silviu,

    Răspund, din nou, avalanşei dvs. de comentarii.

    În acest moment satisfacţia mea este că am scos din zona de confort (altfel nu-mi explic de ce mă combateţi cu atâta interes) o persoană ca dvs., care consideră – de exemplu – că o palmă nu trebuie sancţionată decât dacă lasă urme fizice.

    În al doilea rând, dvs. nu sunteţi în măsură să emiteţi nicio pretenţie vis-a-vis de mine, sper că suntem de acord. 🙂

    Vă asigur că trăiesc exclusiv din salariul soţului (fiind casnică, da) şi nu mă interesează să câştig financiar din scris. 🙂

    V-aţi creat o iluzie a puterii pentru că v-am răspuns până acum, dar dvs. nu urmăriţi un dialog obiectiv, ci doriţi să mă jigniţi pe mine şi să minimalizaţi o serie de fapte clare, cu false argumente. Eu mă retrag, din acest moment… nu am nimic să vă demonstrez. Mizerie este ceea ce faceţi dvs. de o zi întreagă, într-un loc unde eu sunt “la mine acasă” şi am tot dreptul să scot afară pe cei care nu (mai) sunt bineveniţi. Nu obişnuiesc să cenzurez comentarii, dar dacă aruncaţi o privire la căsuţa-text de deasupra spaţiului pentru comentarii, veţi vedea acest mesaj: “vă rugăm să folosiți un limbaj moderat și în temă cu subiectul articolului”. Tonul dvs. nu (mai) este deloc moderat; nu e o surpriză, din păcate.

    Ca să folosesc ideea dvs., spuneţi patronilor că v-aţi făcut bine treaba, încasaţi-vă leafa… e seară, mergeţi acasă cu satisfacţia muncii bine făcute, beţi o bere, viaţa e simplă şi frumoasă!

    • Calin Blaga

      Carla – este de apreciat efortul tau de a sprijini oamenii cu nevoi si mai ales acela de a face publice astfel de cazuri. Ca un fost blogger si jurnalist iti tin pumnii si te sfatuiesc sa nu dai atentie si nici macar sa intri in polemica provocata de unii. Oricine isi poate exprima o opinie: tu, comentatorii etc. Multi o fac anonim din diferite motive. Cazul semnalat de tine e unul din multe ce se intampla zilnic la Pediatrie si in alte institutii ce lucreaza cu copii (crese, gradinite, scoli) din Sibiu si toata tara. Violenta fizica este o meteahna de multi ani ramasa la romani. Emanciparea impotriva ei abia in ultimii ani incepe sa se vada. Semnalul tau public, alaturi de altele poate vor genera mici schimbari. La Pediatrie demersul mamelor de anul trecut a adus prea putine schimbari in opinia mea. Se cauta fonduri… tardiv. Dar tot e bine decat nimic, ni se spune. Oare?! De ce ar fi renovarea vechii primarii prioritara Spitalului de Pediatrie (unui corp nou de cladire)? De ce nu se pot plati mai bine angajatii prin intermediul unei Fundatii a Spitalului (legea permite… e un tertip ce se practica si in Occident. Sa dau ex: nu ai destule asistente sau psihologi sau ingrijitori? Ii angajezi pe fundatie si fundatia face contract cu Spitalul pentru munca lor la valoarea de 1 leu. Perfect legal. Costurile lor reale le suporta fundatia din fonduri atrase. Dar aici e nevoie de un manager cu viziune, ori actualul manager nu are asa ceva!) Vedeti, solutii exista, dar politicienii au trecut de anul electoral…

    • silviu cojocaru

      distinsa doamna, sa ne punem de acord: orice palma aplicata unui minor trebuie sa fie sanctionata.
      din nou sentimentele dumneavoastra primeaza asupra ratiunii: daca nu ai un martor, o filmare pe o camera de supraveghere sau o urma vizibila pe trupul copilului atunci nu poti dovedi acea posibila violenta.
      si daca nu puteti dovedi fara urma de indoiala ceea ce faceti dumneavoastra poate fi catalogat drept calomnie.
      eu sa fiu in locul asistentei vizate sau a spitalului v-as da in judecata pentru calomnie. sa vad daca ,dupa timp si bani cheltuiti prin tribunale , va mai arde sa scrieti articole de genul acesta bazate doar pe supozitii dar in care cereti capul unor oameni.

      Ati parafrazat chiar dumneavoastra acest citat celebru din C. Negrutzzi.

      Poate daca ati cunoastre conotatiile acesui citat din C. Negrutzzi nu l-ati mai folosi cu atata usurinta in acest context: “numele voinicului lui Lapusneanu desemneaza o jertfa de ultim moment, mai mult sau mai putin dreapta si utila. Cand e vorba sa fie sacrificata o persoana, care iin nici un caz nu-i vinovata, se spune de obicei: Vrem capul lui Motoc!”
      dar aceasta este psihologia dumneavoastra si a celor carora li se adreseaza postarile dumneavoastra: psihologia vulgului care trebuie atatat, starnit, intaratat, care actioneaza instinctual pentru ca apoi sa fie calmat printr-o “jertfa” , in cazul de fata o sanctiune drastica, o concediere, eventual biciuire in piata publica, ( evident glumesc cu ultima parte).

      • Oana

        Domnul Cojocaru, daca copilul dumneavoastra ar veni acasa si v-ar spune ca a fost lovit de un vecin dumneavoastra ce ati face? l-ati expedia la el in camera ca nu a avut martori si nu ati face nimic?

        • silviu cojocaru

          aceasta este societatea moderna in care traim, fara dovezi nu putem face mare lucru.
          daca ar prezenta urme as scoate un certificat medico-legal si apoi putem discuta. cu sigiranta nu as sarii sa il dau de pereti cum se exprima cineva, sau nu as scrie un articol prin care sa imi stigmatizez vecinul doar pe baza spuselor copilului.
          inteleg ca va napadeste un sentiment de revolta la ideea violentei fata de copii la fel ca si pe mine. GANDITI INAINTE DE A PUNE LA ZID PE CINEVA SI NU VA LASATI ORBITE DE SENTIMENTE!
          in cazul de fata doamna carla se expune unui proces de calomnie daca nu va reusi sa probeze acuzatiile aduse.

      • Carla

        ? 🙂 Nu aţi obosit?

        • silviu cojocaru

          o replica plina de argumente“nu ai obosit“. distinsa doamna carla vin acasa pe blogul dumneavoastra si va demolez intreaga constructie la fiecare comment, cu argumente pertinente. nu ma astept sa ma luati in brate, sa ma pupati si sa imi multumiti ca v-am deschis ochii ci doar sa va cereti scuze oficial ca ati acuzat niste oameni, o institutie publica fara a putea aduce dovezi.

          • Carla

            Am obosit să vă ascult. Succes la demolare! 😉

            Cunoaşteţi definiţia “hater”-ului? Nu e nevoie să fi terminat o facultate cu profil psihologic (deşi eu am făcut-o, întâmplător) ca să vă recunoaştem, cu toţii, psihologia.

            Vă reamintesc că tot nu mi-aţi răspuns la curiozitatea legată de calitatea în care vă exprimaţi opiniile…

            • silviu cojocaru

              aici aveti dreptate, urasc prostia in special cand e cu repetitie sau cand e dublata de insistenta.

            • Carla

              Ură, domnule Silviu? 🙂 Haideţi, nu deveniţi sentimental… vă pierdeţi tot farmecul.

              Unde vă este luciditatea, raţiunea, sângele rece cu care aţi bravat până acum? 🙂

              La potenţa dvs.(intelectuală, desigur), mă aştept să disimulaţi, totuşi, ce sentimente dezagreabile vă trezesc copiii, casnicele exaltate, mamele proaste care-şi cred şi apără copiii etc. Şi să vă îndreptaţi spre “liga mare”: comitetul de pe scara blocului, clubul de sudoku, cu puţin noroc o organizaţie obscură de partid…

  33. MK

    Imi permit sa comentez in cunostiinta de cauza, legat de “recapitularea” de mai sus:
    1. Pana la urma “amenintarea”, a devenit o “gluma”, care de fapt a fost o intrebare ironica gresit interpretata.
    2. Fetita nu a fost palmuita, exista deja declaratii de la personal si inclusiv la pacientele internate in salon cu fetita care contrazic cele afirmate.
    3. Nici un copil nu a fost culcat pe jos, din nou exista declaratii care sustin acest lucru din partea unor persoane neutre(si aici nu vb de personalul medical).
    4. In serviciul de urgente se consulta in functie de prioritati, sunt protocoale internationale; care se aplica in mod curios si in acele state dezvoltate unde se asteapta chiar si 24 de h, in serviciul de urgenta.
    5. Conform afirmatiilor mamei din presa, aceasta sustinea ca nu isi loveste copii, dar a ales sa isi transforme copii in victime colaterale in acest scandal.
    6. Mama nu ar trebui sa se hazardeze in astfel de acuzatii, mai ales cand ele nu sunt reale, la fel si dvs.

    • silviu cojocaru

      domnule/doamana MK aveti o gandire logica, punctuala. o puteti salva pe doamna Carla de la a fi acutata de calomnie.

    • Carla

      MK, îmi permit să te contrazic:

      1. Până la urmă, fie că e glumă, ameninţare, ironie sau discurs retoric, în absenţa unei clarificări părintele este îndreptăţit, mai ales în asemenea circumstanţe, să facă orice fel de supoziţii. Un medic este responsabil pentru cuvintele sale, cel puţin dpdv. etic, la fel cum este responsabil de acţiunile sale.
      2. Fetiţa a fost pălmuită.
      3. E foarte bine, nici nu am susţinut asta.
      4. Am spus acelaşi lucru şi eu.
      5. Afirmaţia nu are relevanţă. Fetiţa ei pălmuită este deja o victimă.
      6. Orice mamă are dreptul moral de a se “hazarda”, atâta vreme cât în discuţie este integritatea copilului ei. Sunteţi mamă? Dacă da, nu ar trebui să fiţi. Opinia mea hazardată.

  34. Maria

    In astfel de situatii se recomanda sesisarea asistentului social din spital si a Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului.

    Astfel de situatii trebuie semnalate si in presa, dar mai ales serviciilor specializate de protectie a copilului. Scopul nu este senzationalul, ci schimbarea situatiei.
    Salariile mici si frustrarile personale nu sunt justificari nici pentru lipsa de respect fata de pacient, nici pentru abuzarea copilului.

    • Carla

      Maria, DGASPC s-a autosesizat. Indiferent de rezultate, părinţii trebuie să înţeleagă că e de datoria lor să apere integritatea copiilor lor. Numai aşa se vor genera schimbări în bine.

      • Maria

        Asa e, ai dreptate ca parintii trebuie abilitati, imputerniciti (psihologic) sa isi apere copii. Ei trebuie insa sa stie ca exista autoritati care sa intervina in astfel de situatii.
        Problema e mai ampla, deoarece acesti copii nu cred ca sunt singurele victime, iar practica separarii copiilor de parinti este una generalizata in aceasta institutie. Aici e vorba de a pune capat unei situatii abuzive la care sunt expusi si alti copii.
        Mi-a trebuit ceva experienta ca parinte ca sa capat aceasta „abilitate” de a-mi proteja copiii si de a pune la indoiala astfel de „bune” intentii ale cadrelor medicale.

        • Carla

          Maria, sunt total de acord cu tine.

          E de competenţa unor jurişti să studieze toate aspectele legale în acest sens şi să pună cap la cap o depoziţie care să creeze un precedent pentru denunţarea acestor abuzuri. Da, despărţirea copilului de mamă este cel mai mare abuz şi primul care ar trebui sancţionat legal şi apoi, implicit, generată o schimbare.

          Problema e amplă, într-adevăr… încerc să calculez de ce resurse (financiare şi emoţionale) este nevoie pentru a declanşa o ofensivă juridică împotriva acestui abuz. Calculăm resursele, susţinerea media, susţinerea politică… nu e “treabă” pentru o singură mamă, aici e nevoie de însumarea puterilor a cât mai mulţi părinţi, pentru ca demersul să fie mai simplu. Nu e deloc imposibil şi, pentru că e (şi) o chestiune de imagine şi expunere media, există variante pro-bono de ajutor juridic.
          Lucrurile se vor pune curând în mişcare, cu sau fără implicarea mea.

  35. Rodica

    De ce Dumnezeu scrieti articole fara a avea dovezi si fapte concrete, doar pentru ca in ultima vreme vedem in presa doar barfe si minciuni care ne oparesc sufletul si ne paralizeaza inimile sa putem privi asa in scarba ce e cu scumpa noastra Romanie?! E o prostie de articol pentru ca nu s-a luat in considerare urmarile …..
    Data viitoare sa se aduca dovezi si ceva palpabil…..nu zvonuri!
    Eu cunosc cateva persoane si stiu ca nimeni din spital nu palmuieste pe nimeni! Cine indrazneste sa faca asta, mai ales acum cand sunt panditi medicii mai rau ca prostituatele! Hai sa fim seriosi!

    • Carla

      😉 Repede, până nu răspunde dl. Silviu înaintea mea: eu scriu “compuneri”, nu articole. Şi nu sunt nici “presa”, vă aflaţi pe un blog personal, unde am dreptul la opinie. Pentru lecturarea presei accesaţi google după cuvintele cheie “pediatrie Sibiu”, “fetiţă pălmuită” sau combinaţii de gen.

      Pentru dvs. e un zvon, pentru mine e cuvântul unui copil pe care îl cunosc, versus cuvântul unei asistente de la care nu aşteaptă nimeni să-şi recunoască fapta, susţinută de comunicatul unui spital preocupat exclusiv de imagine, nu de a cerceta nişte acuzaţii grave, aduse de un părinte.

      Şi eu cunosc câteva persoane şi ştiu exact cum a fost tratată mama în cauză, când a depus plângerea la spital, inclusiv în faţa unor persoane venite să medieze conflictul: a fost scoasă afară din biroul directorului (managerului), fără absolut niciun drept la replică – la opinie, de fapt!, discuţiile având loc cu uşile închise, timp în care ea a aşteptat umilă pe coridor. Toate acestea într-o problemă care o privea personal! De ce? Pentru că e o “sărăntoacă”. Ruşine, stimaţi medici ai Spitalului! Într-o altă ţară aţi fi fost, la rândul dvs., târâţi în tribunal pentru o discriminare mult mai mică de atât.

      Să fim serioşi, deci… ştim cu toţii în ce lume trăim.

      • Rodica

        Ai fost acolo???? esti martora???? sau din ce ti s-a povestit?

        • Carla

          Dar tu ai fost acolo? 🙂

          Sunt martoră la faptul că, imediat după internarea copiilor, două mame prezente în holul portarului de la pediatrie au confirmat faptul că Lavinia fusese “ironizată” că i se vor culca copiii pe jos. A fost o discuţie simplă, între 4 mame: eu, Lavinia şi cele două mame. Acele două mame sunt martore oculare la primul “incident”. Faptul că d-na doctor Răceală are tupeul de a nega orice acuzaţie, în locul unui răspuns de bun-simţ, prin care să admită că a făcut o glumă proastă, mă îndreptăţeşte să anulez ca şi credibilitate întreaga aşa-zisa anchetă a spitalului.

          Dacă era “procesul” meu, fii sigură că până azi aflam identitatea acestor mame şi aş fi găsit o cale să ajung la “sufletul” lor, pentru a le sensibiliza să confirme cele petrecute. Nu mă hazardam să scriu acest post în urma unor simple “şuşoteli”. Dar nu e povestea mea, aşa că am evitat să creez şi mai mare agitaţie, implicând în “scandal” şi alte persoane, care doresc poate să rămână anonime. Momentan.

          Ştiu, vei spune că nu mă crezi! 🙂

  36. iuli

    Stimata doamna,la intrarea dumneavoastra in spital,pe sectie mai bine-zis,cati copii ati vazut palmuiti,agresati,sedati sau culcati pe jos?Si v-ati uitat cu foarte mare atentie!

    • Carla

      Nu ştiu cui i te adresezi, însă genul acesta de întrebări “forţate” nu au nicio relevanţă atunci când în discuţie se afla o situaţie anume, fie ea singulară sau nu.

  37. ela

    PFFFF!DA!trist!am ajuns atat de,, inraiti,,de sistem incat devenim atat de nedrepti!pacat!doamna CARLA ,EU ma numesc azi ,,mama,,datorita medicilor pt ca fara un tratament si supraveghere nu as fi puput fi mama!la fel sunt fff multe mame!de ce trebuie sa generalizam?d c sa vb fara dovezi?va dau si un ex,.OARE ne convine cand asa zisi ,,romani,,merg in strainatate :fura,cersesc,fac crime,..si suntem ,,GENERALIZATI,,SI etichetati drept pleava societati?

    • Carla

      Şi eu mă numesc astăzi mamă datorită milei lui Dumnezeu, în primul rând. Dacă este să “datorez” ceva medicilor din maternitate, atunci ar trebui să aduc în discuţie numele cretinului rezident care mi-a provocat naşterea prematură, sau a asistentelor care m-au descurajat sistematic să alăptez, timp în care n-au făcut decât să mă umilească (pe mine şi pe restul pacientelor din acel moment) şi să aştepte şpagă pentru orice. Sau a altor cadre medicale,d e care prefer să nici nu-mi mai amintesc.

      Nimeni nu contestă prezenţa medicilor buni în spitalele noastre. Dar ce au ei de-a face cu ceea ce povestim noi aici?

      Ca să nominalizăm, repet: numele doctoriţei plină de “umor” este Dr. Răceală Motoc Stanca. Numele asistentei care a pălmuit-o pe Alexandra: Capră Mărioara.

      Ocoliţi-le.

      • Laura

        Nu vreau sa te contrazic sau sa zic ca nu cred ceea ce ai zis de d-na doctor Raceala.Eu am fost internata cu fetita mea de 8 luni din cauza unei infectii in gat.D-na doctor s-a comportat foarte frumos cu noi si nu am dat nici un ban…mi-a recomandat ca ii cel mai bine pentru copila sa stam internate pana cand se face mai bine,desi eu am refuzat internarea.Asistentele de asemenea s-au comportat frumos cu noi.Cat timp am fost internate am tot vorbit cu mamele de acolo si nici ele nu s-au plans din cauza doctoritei,din contra au laudat-o.Intradevar nu sunt conditii bune in spital,si daca vroiam conditii bune trebuia sa platesc o rezerva.La fel s-a intamplat si cand am nascut.Am nascut prin cezariana pentru ca nu am putut naste natural.Dupa operatie mama a incercat sa ii dea ceva doctorului si pur si simplu a refuzat.De fiecare data cand am fost internata am fost tratata cum trebuie,desi nu am dat nici un leu nimanui.

        • Laura

          Cat timp am fost internate nu am vazut nici un copil dormind pe jos sau mai multi in pat.Sunt cazuri in care nu te poate interna cu copilul ca nu sunt locuri,dar asistenele au grija de copii internati fara mama.Si nu vorbesc din filme,am avut un bebe de 9 luni singur,asistenele veneau sa ii dea de mancare,sa-l schimbe,etc.Intradevar nu se jucau cu el sau sa il i-a in brate foarte des pentru ca se invata asa si plangea si mai mult decat de obicei.

          • Carla

            Mă bucur să aud că s-au schimbat lucrurile, în bine. Ar fi minunat dacă experiențele tuturor mamelor ar fi similară cu a ta!

            • Laura

              Sunt doar curioasa…de ce nu s-au gasit dovezi….de ce cele 2 mame martore la discutia dintre Lavinia si d-na doctor nu au zis nimic???

            • Laura

              Am uitat sa pecizez ceva important…inainte sa fim internate,prima data am fost la urgente la Luther,unde medicul de garda a fost foarte revoltata ca de ce am venit la urgente si nu am asteptat pana a doua zi sa mergem la medicul de familie.Am incercat sa ii explic ca am fost la medic dar nu ai avut cu cine vorbi.A inceput sa vorbeasca foarte urat de medicul nostru de familie.Cand a inceput sa o consulte pe fetita mea,ca orice copil mic,a inceput sa planga,doctorita fiind si mai nervoasa,imi brusca copila fara nici o mila.Am incercat sa ii explic sa astepte un pic pana o linistesc dar degeaba….imi venea sa o dau cu capul de pereti.Clar,m-am abtinut pentru ca era mai importanta starea fetitei mele si nu aveam energia necesara sa ma cert cu ea…am incercat sa ii vorbesc frumos dar ea incontinuare vorbea urat cu mine….la un moment dat i-am zis sa isi faca treaba de medic ca doar asta ii meseria ei si sa vorbeasca asa urat cu cine merita pentru ca eu am vorbit frumos cu ea.Intr-un final a inceput si ea sa vorbeasca mai frumos cu mine si parca era mai zambareata.Totul tine de tine ca mama,sa iti pastrezi calmul in orice situatie.Pentru daca copilul te vede agitata si nervoasa devine si el agitat.

  38. Carla

    Laura, e puțin forțat să dăm vina pe mamă pentru agitația unui copil bolnav și pentru grosolănia fiecărui doctor; să-i cerem să mănânce rahat și să fie răbdătoate în fața unui medic care îi bruschează copilul și-și face meseria cu sictir…

    Ce ai povestit chiar tu m-a revoltat aceeași măsură ca și în cazul celorlalte multe povești din spitalele de copii… nu e NORMAL să fim tratați în acest fel! Nici copiii noștri, nici noi – părinții! Până nu înțelegem asta, abuzuri ca cel asupra copiilor laviniei se vor petrece în fiecare zi.

    Cât despre lipsa de reacție a celorlalte mame… eu personal am vorbit cu una dintre ele imediat după incident. Mi-a confirmat verbal tot ce se întâmplase, dar era speriată, nu voia să fie implicată în poveste. Urma să își lase copilul internat singur în spital și se temea pentru tratamentul ulterior aplicat copilului, dacă ea ar fi deranjat în vreun fel. Acum, poți pune la îndoială și spusele mele, mai mult nu am ce demonstra.

  39. Nu e prima para cand ajung cu fetita la Spitalul de Pediatrie Luther.

    Am multe nelamuriri si lucruri de sesizat pentru ca si asa din afara domeniului mi se par multe in neregula.

    De fiecare data constat ca nu te intreaba nimeni cu ce problema sosesti ca sa ti se dea un grad de prioritate si la fel constat ca se intra inauntru dupa intrarea in spital adica precum pe bulevard.

    Si atunci prima intrebare e: care mai e triajul,care e contributia lui?

    Fetita mea si luxat piciorul sau si l-a fracturat putin jucandu-se cu alta fetita alergand si calcand pe o piatra.

    Dupa o ora de asteptat pe hol,intra sotia cu fetita pentru ca deja nu mi se mai pare deloc un timp normal de asteptat pentru a fi intrebat cu ce problema te afli acolo.

    I s-a facut radiografie,i s-a scris un diagnostic pe fisa desi ni s-a spus sa venim maine la un ortoped pentru ca medicul de garda nu se pricepe si i s-a pus un partea inferioara si laterala a labei ghips continuat cu o parte de ghips menita sa ii tina piciorul fix.

    A doua intrebare:Daca spune ca nu e de specialitate,de ce mai scrie un diagnostic pe fisa si ii pune piciorul in ghips?

    A treia intrebare:Nu e normal sa se dea radiografia pacientului sau apartinatorului?

    Ni s-a spus sa venim urmatoarea zi (fiind in weekend) sa o vada pe fetita ortopedul care s-a uitat la fisa (fara sa ii parvina radiografia) si s-a uitat la piciorul fetitei de dupa birou de la un metru,sa nu cumva sa isi miste fundul ala mare pana la ea ,multumindu-se sa spuna doar ca e ok si ca dureaza 3 sapt.

    Va multumesc anticipat,pareri si raspunsuri sunt binevenite,ba chiar asteptate

Trackbacks/Pingbacks

  1. Cangrena la Spitalul de Pediatrie din Sibiu | Brylu Crocodilu - [...] a luat la palme un copil pentru că a tușit. În prealabil, un medic tocmai anunțase mama că pruncii…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *