Spitalul de Pediatrie Sibiu: Alexandra (8 ani) SUSŢINE că a fost pălmuită cu brutalitate peste faţă pentru că… a tuşit!!!

Mar 11, 2013 by

(Notă: În acord cu rezultatele anchetei administrative efectuată de Conducerea Spitalului de Pediatrie şi la insistenţele unor comentatori, până la stabilirea unui rezultat în instanţă am decis să schimb titlul acestui articol, aşa cum se prezintă faptele în acest moment. Alexandra îşi menţine afirmaţiile, suntem mulţi oameni care credem în ea şi o susţinem în continuare pe mamă în demersurile sale.

Încă o menţiune: “pneumonie” este diagnosticul care i-a fost comunicat mamei la internare. Am înţeles că pe biletul de externare este menţionat un alt diagnostic, similar. Voi updata cu diagnosticul corect după ce voi citi biletul de externare.

Titlul original al textului: “Spitalul de Pediatrie Sibiu: Alexandra (8 ani), bolnavă de pneumonie, pălmuită cu brutalitate peste faţă pentru că… a tuşit!!!”)

La numai câteva ore după evenimentele de aseară, când Lavinia Miruţ a fost “metaforic” ameninţată că cei doi copii ai săi, bolnavi de pneumonie, vor fi culcaţi pe jos, lucrurile au luat o cu totul altă întorsătură, greu de imaginat pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu abuzurile din Spitalul de Pediatrie Sibiu.

După o noapte albă, plină de griji vis-a-vis de starea copiilor săi, Lavinia s-a prezentat din nou la spital, imediat după începerea programului de vizite, pentru a-şi vedea copiii. La întâlnirea cu fetiţa ei, Alexandra a izbucnit în lacrimi, povestindu-i mamei sale, îngrozită, că fusese bătută de o asistentă medicală, în seara precedentă.

Conform celor povestite de fetiţă, imediat după internare frăţiorului său i s-a montat o branulă în mână, după care cel mic a fost separat de sora sa şi transportat într-un salon. Fetiţei i s-a aplicat aceeaşi procedură, la finalul căreia Alexandra a avut un acces puternic de tuse (să nu uităm, fiind bolnavă de pneumonie), moment în care asistenta medicală care îi montase branula a pălmuit-o peste faţă, cu putere. Motivul? Pentru că… a tuşit!!!

“Nu-i adevărat, copilul minte!”

Aceasta a fost afirmaţia, complet gratuită şi lansată fără nicio verificare prealabilă a faptelor, făcută de medicul de gardă de astăzi din Spitalul de Pediatrie, în momentul în care Lavinia a solicitat explicaţii pentru ceea ce i se întâmplase fetiţei ei.

Trecând peste faptul că o asemenea afirmaţie este o insultă atât la adresa părintelui, cât şi a copilului în cauză, punând la îndoială sinceritatea copilului pur şi simplu dintr-o totală desconsideraţie vis-a-vis de vârsta sa, precum şi din acea prezumţie, de fapt prejudecată, cum că întotdeauna adultul – om integru, prin definiţie – spune adevărul şi copilul minte, să ne punem următoarele întrebări de bun simţ: de ce ar minţi, absolut gratuit, o fetiţa de 8 ani, suficient de înspăimântată de internarea în spital fără mama sa, făcând asemenea afirmaţii la adresa unui cadru medical? Ce interes ar avea să mintă, de ce ar inventa un asemenea scenariu, conştientă fiind că ar atrage consecinţe directe asupra sa? Şi cum poate un medic responsabil de soarta acestor copii să refuze solicitarea unui părinte de a cerceta împrejurările în care copilul susţine că a fost abuzat, fără a face niciun fel de cercetare?

Laviniei nu i s-a dat nicio explicaţie, fiind în schimb îndrumată să facă o reclamaţie scrisă către Conducerea Spitalului, pe care să o depună în dimineaţa următoare, căci duminica nu se pot rezolva probleme de acest fel. Am redactat astăzi această plângere, în numele Lavinei, ea având dificultăţi de scriere şi citire, plângere care va fi înaintată conducerii spitalului luni dimineaţă, la prima oră.

Întâlnirea cu copiii săi s-a terminat repede, căci teoretic băieţelului nu i se permite, din cauza vârstei, să primească vizita mamei sale şi a plâns la scurta întâlnire cu ea, astfel încât Lavinia a preferat să-şi lase fetiţa înapoi în secţie, pentru a avea grijă de fratele ei şi a-l consola, atât cât o poate face o fetiţă de 8 ani… Printre altele, Alexandra a povestit şi că i-a fost limitat accesul în salonul fratelui său fără nicio justificare, deşi acesta a plâns îndelung după mama sa şi prezenţa surorii sale l-ar fi ajutat, probabil, enorm, pentru a se linişti. Dar să fim optimişti: într-un spital unde nu contenesc “poveştile din folclor” despre sedarea copiilor seara – pentru “a nu deranja”, laolaltă cu legarea lor de pătuţuri, faptul că cei doi fraţi au fost separaţi unul de celălalt, fără a încerca nimeni să-i liniştească şi să le ofere un minim confort afectiv, nu mai prezintă chiar nicio importanţă, nu-i aşa? (Şi toate acestea în condiţiile în care Sebastian a fost culcat alături de o fetiţă, deci cel puţin din punct de vedere practic nu se respectă regulile separării copiilor în saloane, pe sexe).

Tot în acestă seară, în urma unei scurte discuţii telefonice cu fiica sa, Lavinia a aflat că şi băieţelul ei a fost “urecheat” de către o asistentă, pentru că a coborât din pat pentru a cere o sticlă cu biberon în locul căniţei în care i s-a servit laptele (sau ceaiul) de la cină… Ce va urma? Cuvântul unui băieţel de 4 ani şi jumătate, şi puterea sa de a-şi susţine afirmaţiile, în faţa cuvântului unui adult?

Da, ştim deja… copiii mint. Copiii exagerează, se prostesc… sau, poate, vom auzi că altfel nu au putut fi disciplinaţi, sau că numărul insuficient de cadre medicale face imposibilă îngrijirea copiilor în condiţii omeneşti, sau că ceea ce un copil de 8 ani resimte ca o palmă violentă peste faţă fost, de fapt, o mângâiere blândă pe obrazul plin de lacrimi al fetiţei tocmai separată de mama sa…

Dar ce-ar fi să cădem totuşi de acord, părinţi şi medici, în virtutea coloanei noastre vertebrale, că nu există absolut niciun fel de circumstanţe atenuante pentru care un copil să fie lovit, într-un spital, de un cadru medical, indiferent de condiţia sa socială, de comportamentul său, de atitudinea faţă de personalul medical, de rezistenţă la procedurile medicale care i se aplică sau orice alt argument ar putea fi invocat în sprijinul unui gest de acest fel?!

Alexandra nu cunoaşte numele asistentei care a pălmuit-o, însă susţine că o poate recunoaşte vizual şi este decisă să facă acest lucru, atâta vreme cât nu va fi intimidată sau ameninţată în vreun fel, pe parcursul şederii sale în spital. Dar va avea putere o fetiţă bolnavă, timidă şi introvertită, de numai 8 ani, să ţină singură piept presiunilor la care va fi supusă începând de mâine, după ce mama sa va depune plângerea scrisă către conducerea spitalului?

“Şi dacă nu are urme pe faţă, ce anume vrei să reclami?”

… a fost următoarea întrebare adresată Laviniei, în momentul în care am însoţit-o la sediul Poliţiei Municipale Sibiu, pentru a depune şi acolo o plângere scrisă. “Şi dacă nu ştii să scrii, cum vrei să faci plângere?” a interogat-o poliţistul “de serviciu” al secţiei, ca şi cum oamenii analfabeţi nu au dreptul la a denunţa la Poliţie o problemă de acest fel. “Sunt eu aici, să redactez declaraţia în numele ei…” am intervenit eu, cunoscând faptul că legea permite ca un însoţitor să redacteze documente în numele reclamantului, atunci când situaţia o impune. Mi s-a permis acest lucru, iar plângerea Laviniei a fost înregistrată sub nr. 32234/10.03.2013.

Lavinia nu deţine, în acest moment, niciun act de identitate valid; nu are un domiciliu legal, nu poate redacta singură documente scrise – iată numai câteva din impedimentele ce stau, subiectiv, în calea credibilităţii sale ca reclamantă. Nu contest că agentul de poliţie în cauză a făcut altceva decât să-şi exercite, regulamentar, atribuţiile de serviciu, însă a insistat într-un mod evident pe faptul că o asemenea reclamaţie este cel puţin discutabilă, atâta vreme cât copilului nu i-au rămas urme pe faţă, după lovitura primită.

“Să ne bată, dar să nu se vadă!”

Chiar dacă nu cunoaşt legea, aşteptările Laviniei – ca mamă, dar şi ca cetăţean, sunt ca Poliţia să investigheze obiectiv orice reclamaţie de acest fel, mai ales atunci când este implicat un copil, înainte de a pune în discuţie veridicitatea acestei reclamaţii pentru simplul fapt că victima nu mai prezintă urme fizice ale loviturii, la mai bine de 12 ore după incident.

Când ne vom debarasa oare, ca naţie, de această mentalitate bolnavă cum că o palmă nu înseamnă “bătaie”, fie că ea este luată în contextul violenţei domestice, fie că este vorba de lovirea copiilor, de “disciplinarea” şi pedepsirea lor fizică? Când va începe Poliţia să ia în serios reclamaţiile de acest fel?

“Le voi indruma ingrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cat ma vor ajuta puterile si mintea, si ma voi feri sa le fac orice rau si orice nedreptate”

Aşa spune unul din paragrafele Jurământului lui Hipocrat, acest act simbolic (?) prin care medicii işi asumă, odată cu admiterea printre membrii profesiunii de medic, bunele intenţii şi respectarea eticii medicale indiferent de circumstanţe. Iar atunci când vine vorba de pediatrie, nu doar competenţele şi intelectul, cât mai ales vocaţia şi dragostea pentru copii este ceea ce face dintr-un practicant al medicinei un MEDIC adevărat, pe mâinile căruia să ai încredere a lăsa sănătatea, chiar viaţa, copilului tău!

Unde sunt medicii de care are nevoie Spitalul de Pediatrie din Sibiu? Unde este personalul medical auxiliar, cel care are datoria morală de a veghea asupra copiilor noştri, într-o situaţia atât de delicată în care atât copiilor, cât şi mamelor lor li se refuză dreptul fundamental de a fi internaţi împreună în spital? De ce, în atâţia ani în care autorităţile municipiului Sibiu au atras fonduri europene pentru o mulţime de proiecte, nu s-au găsit resursele necesare (logistice şi financiare) pentru modernizarea condiţiilor din Spitalul de Pediatrie  sau pentru construirea unui alt spital?!

Cum este posibil ca într-un judeţ cu aproape 400.000 de locuitori, dintre care câteva zeci de mii de copii, Spitalul de Pediatrie să funcţioneze – de atâţia ani de zile – la o capacitate de doar 185 de locuri pentru copii şi 30 de locuri pentru aparţinători (cumulat în toate clinicile sale!)… şi nimeni să nu facă nimic pentru extinderea acestui spaţiu la nevoile reale ale comunităţii şi la standarde umane de tratament pentru copil şi mamă?!

Cum este posibil ca într-un spital unde este refuzat dreptul fundamental al copilului de a fi internat alături de mama sa, părinţii să piardă orice control asupra procedurilor medicale şi a tratamentelor la care este supus copilul, în absenţa şi fără acordul lor, regulamentul intern al spitalului menţionând faptul cărelaţii pentru aparţinători se eliberează de medicul curant zilnic, intre orele 12.00 – 13.00.“, în afara acestui interval ne-existând nicio posibilitate de a primi informaţii despre starea copilului internat?!

Cum este posibil ca protocolul medical pediatric să ignore cu desăvârşire traumele psihice suferite de un copil prin separare de mama sa, mai ales în perioadele de boală, fiind refuzat chiar şi dreptul la vizitele pentru copiii sub 7 ani (conform declaraţiilor portarului), pe motiv că întâlnirea cu părinţii agită copilul şi-l fac din nou să plângă, astfel încât copiii sunt arătaţi părinţilor doar la geam?! Cum este posibil să li se spună, cu atâta seninătate, mamelor înnebunite că trebuie să-şi lase copiii singuri în spital faptul că “e mai bine aşa pentru ei”?!

Unde îşi poate duce un părinte sibian copilul grav bolnav, dacă refuză internarea minorului neînsoţit în clinica de pediatrie sau dacă cere externarea sa, pe propria răspundere? Ce alternative îi oferă “statul”, în afara unui drum de minim 100 de km până la unul din spitalele de pediatrie din judeţele învecinate?! Şi de ce să trebuiască să fac eu, ca părinte, acest demers, cu un copil grav bolnav în braţe, într-un moment în care copilul meu are nevoie urgentă de îngrijire de specialitate?!  Cluj-Napoca? Aproximativ 170 km. Braşov? Aproximativ 140 km. Târgu Mureş? Aproximativ 120 km. Alba Iulia? Bucureşti? Aproape 300 de km… Câţi părinţi dispun de resursele necesare pentru a se deplasa, cu copiii bolnavi, în alte localităţi?

Şi încă o întrebare, adresată celor care au criticat decizia Laviniei de a-şi lăsa, în continuare, copiii internaţi în spital: ce poate face o mamă singură, care locuieşte în condiţii total insalubre, care nu are încălzire, grup sanitar şi nici apă caldă pentru igiena copiilor (motiv pentru care copiii s-au şi îmbolnăvit atât de rău), care nu are bani pentru medicamente şi tratament la domiciliu, în condiţiile în care solicită externarea copiilor ei?! Nu este momentul să o judecăm pentru situaţia sa sau să o culpabilizăm pentru îmbolnăvirea copiilor; vă asigur că este o mamă cât se poate de iubitoare şi grijulie cu copiii săi, pe care – de altfel – nu i-a lovit nici măcar odată, dar care au fost – amândoi, “corectaţi” astăzi fizic, pentru simpla lor “vină” de a se afla în acel spital!

Şi, în final, câteva consideraţii personale:

Am fost întrebată, în mod repetat, de ce nu se iau măsuri împotriva acestor practici abuzive, de vreme ce în permanenţă sunt mame care denunţă aceste abuzuri asupra copiilor lor, la externarea acestora din spital? Cel mai corect şi uman răspuns pe care îl pot da este: DIN TEROARE. Dintr-o spaimă permanentă a mamelor că, la următoarea internare în spital (Clinica de Pediatrie Luther fiind singura din Sibiu care oferă servicii medicale pentru copii), copiii vor suporta consecinţele “nesăbuinţei” lor de a reclama aceste practici ale personalului din clinica de pediatrie… Din frica bolnavă, sădită în conştiinţa tuturor părinţilor “păţiţi”, că va fi şi mai rău de atât pentru copiii lor, dacă părinţii fac reclamaţii sau deranjează pe cineva!

Mediul online abundă de mărturii, făcute sub anonimat, despre abuzurile din spital. Citiţi, în acest sens, doar comentariile lăsate de cele peste 1600 de persoane semnatare ale petiţiei “Lăsaţi mamele să se interneze în spital alături de copiii lor!”, iniţiată la finele anului 2011… greu de crezut că toate aceste sute de mame care au descris scene incredibile din interiorul secţiilor spitalelor de pediatrie – din Sibiu, dar şi din restul ţării – suferă de o formă de paranoia colectivă, astfel încât toate aceste declaraţii să fie mincinoase şi nefondate… drept pentru care Răspunsul oficial al Conducerii Spitalului de Pediatrie la solicitările acestei petiţii să fie în totalitate nefavorabil mamelor, din lipsă de dovezi susţinute public, cu nume şi date concrete, de către mamele semnatare ale petiţiei.

Teamă.

Este cel mai corect, dar şi cel mai absurd răspuns la ceea ce continuă să se întâmple, în fiecare zi, în acest spital.

Atâta vreme cât aceste “scandaluri” vor continua să apară sporadic, inconsecvent, doar atunci când o mamă curajoasă (sau care nu are nimic de pierdut), asemeni Laviniei Miruţ, va merge înainte pentru “dreptatea” sa, iar restul sutelor de alte mame se vor teme să rupă tăcerea, nu se va schimba nimic.

Mass-media, bloggerii, opinia publică indignată de aceste relatări nu au nicio putere, în lipsa faptelor susţinute concret, cu declaraţii şi probe, în faţa Conducerii Spitalului de Pediatrie. Se doreşte o reacţie civică, dar ea nu stă în mâinile noastre – a spectatorilor acestui spectacol de groază – ci este în puterea părinţilor care au trecut prin asemenea abuzuri, cu copiii lor. Stă numai în puterea mamelor care au plâns pe treptele spitalului, chinuite de vina de a-şi abandona – fără voie! – copiii în acel loc, fără nicio putere a le fi alături, să nu uite ceea ce au simţit în acele momente, să nu ierte abuzurile asupra copiilor lor, să nu lase lucrurile acestea nepedepsite, la nesfârşit!

Închei aici cu încă o întrebare, retorică probabil: să fi fost copiii Laviniei trataţi în acest fel doar pentru că sunt mai vulnerabili ca şi ceilalţi din cauza condiţiei lor sociale şi a lipsei de posibilităţi (financiare) a mamei lor? Sau lovirea copiilor, precum şi intimidarea lor verbală, pe ton ridicat, prin ameninţări permanente, este “doar” una din neregulile obişnuite, şi permanente!, ce se întâmplă în spatele uşilor închise ale Spitalului de Pediatrie din Sibiu?!

135 Comments

  1. mara

    te rog trimite-mi un mail cu datele tale de contact. trebuie facut ceva! de ieri, de cand am citit articolul, sunt furibunda! exista cadru legal ca un minor sa fie despartit de apartinator?! probabil ca mamele sunt obligate sa semneze ca sunt de acord sa se interneze fara copil pentru ca asa e practica in Sibiu, la acel spital. dar exista in lege asa ceva, o chichita ceva care permite o astfel de interpretare?! mama poate cere oricand externarea copilului si internarea lui impreuna cu el! sa se duca sa solicite ins cris internarea alaturi de copiii ei!!! si sa pimeasca in scris raspunsul!!!

    • Carla

      Mara, îţi împărtăşesc supărarea…
      Din păcate, aşa cum am mai spus, nu eşti obligat să internezi copilul singur, dar alternativa este să te întorci cu el acasă sau să mergi la clinica Polisano, unde tariful va fi de câteva sute bune de lei, la final.
      Şi poţi cere oricând externarea copilului,însă trebuie să ai şi unde să-l tratezi ulterior. Lavinia nu are condiţii, în acest moment. Suntem o mulţime de oameni care tocmai începusem să o ajutăm financiar, când a apărut această nouă problemă. Încercăm, acum, să le rezolvăm pe toate, în ordinea priorităţilor.

    • Carla

      Mă poţi oricând contacta pe adresa de email jocurban-at-gmail.com.

  2. Lavinia, dorim sa ne ajutam. Poti intra te rugam si aici? Stiu ca puterea sta in mainile parintilor, dar poate daca vad cati dintre noi le suntem alaturi, asta i-ar incuraja.
    Pagina a fost creata pentru altfel de abuzuri insa nu poate nimeni ramane insensibil la ce povestesti.
    Iti multumim.
    https://www.facebook.com/StopAbuzurilorInScoli

    • Carla

      Mulţumim, vom accesa grupul…
      Lavinia nu are acces la internet, dar pot eu intermedia – în limita timpului personal – o discuţie cu membrii acestui grup.

  3. Este strigător la cer. Te rog, dacă ești de acord, să-mi trimiți pe e-mail datele tale de contact, să spunem această problemă lumii întregi. adelamohanu@gmail.com (Realitatea TV)

    • mara

      buna. sunt tot eu. mailul meu este marraa11@yahoo.com am sunat la protectia opilului Bucuresti si ma rog… ziceau ca spitalele au dreptul cf legii sa isi faca prorpiul regulament intern. am intrebat daca orice regulament poate sa se bage peste relatia parinte copil, sa intervina in asta. mi s-a spus ca spitalul va spune ca el ii asigura mamei accesul in orele de vizita! haideti sa facem ceva!!!

      • Carla

        Adela, cu întârziere îţi mulţumesc… ştirea a fost preluată pe toate canalele media.

        Mara, regulamentul intern dictează şi la Sibiu. Din păcate.

        Vom vedea ce e de făcut.

  4. maria

    …stau in fata calculatorului si plang citind aceste articole gandindu-ma ca intr-o zi as putea fi eu in locul mamelor care plang pe holurile acestui spital,noi parintii, macar noi daca cei carora ar trebui sa le pese nu fac nimic, trebuie sa facem ceva….
    …trebuie sa gasim o modalitate sa schimbam ceva…foarte trist…

    • Carla

      Maria, eu sper ca ecoul în presă al acestor întâmplări să dea curajul cât mai multor părinţi, de oriunde, de a denunţa public neregulile din spitale. Doar noi putem schimba lucrurile în bine, arătând că ne pasă, că putem avea reacţie la ceea ce ni se întâmplă…

  5. Andreea Olariu

    Buna, nu este posibil ce se intampla. Noi locuim im Germania; aici, daca i-as da o palma copilului MEU in public, persoanele martore ar chema Protectia Copilului si mi-ar face ancheta. Aici scrie in lege ca nu ai voie sa iti tragi de urechi copilul TAU.

    • Carla

      Andreea, din păcate suntem mult în urma ţărilor civilizate… şi nu reuşim, defel, să ne eliberăm de meteahna asta de a ne compara mereu cu tot ce e mai rău, incapabili fiind să învăţăm de la cei cărora le e mai bine.:(

  6. Buna, de cand am citit povestea Laviniei, nu mai am liniste. Orice ar spune oricine, ce se intampla in acest spital incalca dreptul copilului la a avea un insotitor pe timpul spitalizarii si dreptul mamei de a fi de acord cu tratamentul aplicat.

    Te rog spune-mi daca/cum pot sa ajut. Poate ar trebui sesizate si ONG-uri cum ar fi Salvati copiii, Mame pentru Mame?

    • Carla

      Ana, mulţumiri pentru implicare… dar niciun ONG nu poate face nimic fără probe concrete. Problema vine din teama părinţilor de a protesta, direct, împotriva acestor nereguli. Dacă fiecare părinte nemulţumit ar face o plângere către conducerea spitalului vis-a-vis de obiectul nemulţumirilor sale, multe din aceste probleme ar fi rezolvate.

      Eu sper ca acest demers să ajungă, în primul rând, la ochii şi urechile părinţilor implicaţi direct în asemenea incidente. Să declanşeze o reacţie.

  7. Buna, am vrea să dăm în ziarul Evenimentul zilei povestea pe larg, mâine. Este posibil să ne dai datele de contact ale mamei sau ale tale?

    Multumesc,
    Geta ROMAN

    • Carla

      Buna ziua,

      Vă trimit un email cu datele de contact ale Laviniei Miruţ.

  8. Nana

    Ufff… Zilele trecute fetita unei verisoare, de sase luni a fost internata la Sibiu, cu bronsiolita, iar mamei nu i-a fost permis sa o vada pana la externare. M-am enervat la culme: pe cadrele medicale pentru asemenea cruzime, pe verisoara mea, pentru ca este prea tanara, prea naiva, prea speriata si fara sprijin in Sibiu, ca sa fi ripostat, si sa fi dat cu ei de toti peretii… Ma revolta ca lumea stie, dar tace si nu face nimic…

    • silviu cojocaru

      doamna, cadrele medicale nu pot interna parintii decat pe cate locuri sunt disponibile.puteti da de pereti cu cine doriti dar la sfatsit o sa realizati ca desi traim intr o tara saraca, puteti avea internati copii intr un spital curat, cochet si in care lucreaza profesionisti. si in plus aveti drepturi ca si pacienti sau parinti sa va alegeti medicul, spitalul si sa le schimbati dupa bunul plac oricand considerati necesar.

      • Carla

        Nana, mă întristează experienţa rudei tale… e similară ce cele povestite de atâtea alte mame, sub protecţia anonimatului. Din păcate ai dreptate: atâta vreme cât cei implicaţi direct nu fac nimic, nimeni din exterior nu poate schimba lucrurile.

      • Carla

        Silviu, o menţiune… în Sibiu nu poţi alege spitalul, neavând alternative. Şi nu e just să trebuiască, pe riscul şi cheltuiala ta, să te deplasezi cu un copil bolnav în alt judeţ.

        • silviu cojocaru

          stimata dna carla, ca si pacient in romania ai toate aceste drepturi. daca ai sau nu posibilitatea sa te deplasezi in alt spital e o alta discutie. in cadrul spitalului de copii din sibiu poti alege alt medic: nu iti place dr Raceala pt simplul fapt ca are umor, alege pe dr “Caldura“ pt ca nu a gustat niciodata o gluma. S-ar putea totusi sa nu intelegi ce iti explica despre starea de sanatate a copilului,chiar daca o face in cel mai simplu limbaj posibil, daca ai un intelect minimal.

          • Carla

            D-le Silviu, haideţi să vedem ce spune legea, vreţi?

            Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului.
            Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
            Şi, nu în ultimul rând, Constituţia României şi Declaraţia Drepturilor Omului.

            Nu încerc să fac pe “deşteapta”. Sunt legi pe care şi un copil de clasa a V-a le-ar identifica, documentându-se pentru un referat despre drepturile copilului.
            Sunt aceleaşi legi pe baza cărora juriştii care s-au oferit pro-bono s-o sprijine în continuare pe Lavinia, în demersurile sale, se vor baza în a-şi construi acuzarea. Nu au nevoie de mai mult. E un proces care categoric va fi mult mai interesant ca şi cel de calomnie între dvs şi mine.

            Încercaţi să daţi la o parte, sistematic, subiectul acestei discuţii. Problemele Spitalului de Pediatrie din Sibiu. Din fericire pentru comunitatea aceasta, de care pare să vă pese atât de mult, acum că se stânge lanţul şi alte mame sunt dispuse să depună mărturie împotriva spitalului. Uimitor ce simplu este să obţii declaraţii, atunci când eşti jurist sau avocat şi ştii exact ce ai de făcut! 🙂

            • silviu cojocaru

              sunteti departe de a face pe desteapta pt ca nu va iese nicicum oricat va straduiti. iar o formulare fara cap si coada.ma intrebati daca vreau sa stiu ce spune legea. imi insiruiti niste legi si gata paragraful. in mod normal, pentru a termina ideea trebuia sa precizati CE SPUNE LEGEA! sau trebuia sa intelegem ca legea spune ca e pt drepturile pacientului si ea zice ca se numeste un numar, si alta lege mai zice ca se numeste alt numar si e pt drepturile copilului etc.
              toate aceste gafe le faceti in fata calculatorului, cu timp de documentare si gadire…..si tot aiurea va ies formularile. sfatul meu e sa nu incercati niciodata sa vorbiti liber.

            • Carla

              Bine, pa! 🙂 Astept citatia! 🙂

  9. Diana Savu

    Da, inteleg tot, am fost si eu in situatii asemanatoare insa….v/ati gandit cumva ca poate oamenii astia prost platiti, priviti ca niste profitori, acri si lipsiti de optimism sunt oameni, totusi*intrebare#
    SI NU STIU MAI MULT DE ATAT. NU STIU SA FIE BUNI< CALMI< RABDATORI si nimanui nu ii pasa de problemele lor. De fapt au nevoie de o campanie nationala de EMPATIE, nu stiu sa fie empatici. De fapt, problemele noastre nu se rezolva cand lovim pe cel ce ne/a lovit ci cand il tratam cu blandete.Nu stiu daca ceea ce spun eu ajunge la inimile voastre acum, insa judecand la rece, pe termen lung trebuie sa ii invatam sa le pese, din nou.
    Noi avem 3 baieti, unul a ramas cu sechele psihice dupa ce a fost internat la Louis Turcanu in Timisoara, pentru o pneumonie. Doctorii mi/au spus ca sunt criminala, ca l/am lasat sa moara, asistentele l/au legat de pat ca sa nu isi scoata cateterul. In spital era un etaj cu copii parasiti, o fetita cu malformatii a fetei a fost operata de studenti, dupa ce au strans bani pt materiale. Sunt si bune si rele, insa important e sa fim noi buni, intotdeauna BUNI!

    • Carla

      Diana, empatia nu rezolvă nimic atâta vreme cât condiţiile de spitalizare rămân aceleaşi şi salariile cadrelor medicale la fel de mici. Oamenii vor cădea în depresie din nou… şi, atunci, cum rămâne cu empatia, faţă de proprii noştri copii? Cei care nu au nicio vină pentru lipsa de auto-control a asistentelor!

      Îmi pare rău pentru experienţa trăită de băieţelul tău în spital… Nu a contestat nimeni experienţa profesională a medicilor sau competenţele lor. Este vorba pur şi simplu despre atitudine, despre respect faţă de pacient, despre şi cunoaşterea şi respectarea unui cod etic, atunci când lucrezi cu copiii bolnavi. 🙁

      Am toată empatia pentru cadrele medicale cu suflet, care fac eforturi pentru a-şi trata pacienţii cu profesionalism şi respect. Nu am, însă, pentru o asistentă care pălmuieşte un copil bolnav de pneumonie, pentru că acesta i-a tuşit în faţă…

  10. Tralala

    Despre comportamentul vostru in spital se spune ceva? Intotdeauna personalul medical e vinovat pentru nesimtirea unora si a altora. Cand consulti 120 de copii in 24 de ore, si iti vine un parinte cu aere, toate si vocabular inadecvat clar te enervezi. De cate ori s-a vorbit despre comportamentul pacientilor in serviciul de garda?? Probabil niciodata. Vina intotdeauna e a celor care vor sa ajute, nu a celor care cer ajutor. Deci hai sa imi vine greata.

    • pujiti

      Ai facut o facultate de 6 ani si nenumarati ani de specializare ca sa ai “dreptul” sa ripostezi cu aceasi moneda? Sa “ameninti” si sa te porti urit cu ce are un parinte mai pretios, copiii lui? Asta ca sa-l inveti minte pe parintele recalcitrant?
      Traiesc intr-o tara cu un sistem medical care poate are bube (ore de asteptare la urgente) dar niciodata n-am auzit un cadru medical care sa tipe sau sa ameninte desi au tot felul de pacienti. Respect cu forta n-are sa existe niciodata….

    • E simplu: nu crezi ca te tin nervii sa ai de-a face cu oameni bolnavi in fiecare zi? Te faci altceva, nu medic/asistenta!

    • “vostru”? Trala-lala, nu inteleg cu cine te pui aici in contrapunct?
      Cu intreg universul? Mai devreme sau mai tarziu si tu vei fi un pacient. Moment in care iti doresc sa beneficiezi de acelasi tratament de care beneficiaza un amarat azi in Romania.

      Ai grija cu greata aia, sa nu devina cronica …

    • Ana

      Deja tonul tau e jignitor, asa ca banuiesc ca esti una din cele care considera ca a avea facultatea de medicina la activ te propulseaza automat deasupra tuturor muritorilor. Eu nu sunt medic, am terminat doar o simpla alta facultate, dar pot sa iti spun, ca mama a 3 copii, ca in multe cazuri pot sa dau lectii unei doctorite plictisite. Daca era sa ma iau dupa o “doctorita”, fata mea mijlocie era acum moarta. Din fericire, desi foarte rari, exista si adevarati medici, oameni care nu si-au uitat umanitatea, care trateaza fiecare copil de parca ar fi propriul lor copil.
      Si pana cand nu va veti schimba voi mentalitatea, sa vedeti in copii sau in pacientii adulti ceva mai mult decat niste cazuri si cifre scrise pe o foaie, pana cand nu veti inceta sa abuzati verbal/emotional pe cei care, manati de boala, va calca pragul, nu puteti cere omului in suferinta sa va inteleaga comportamentul si sa taca.

      • Carla

        Tralala, dacă doreşti să vorbim despre altceva, o facem pe blogul tău, la un articol dedicat acestei teme. Deşi am o problemă în a înţelege sensul lui “vostru”.

        Până atunci hai să vorbim despre acest caz particular.

  11. @Diana Savu: salariul nu are nicio treaba cu munca pe care o depui. Daca nu iti convin conditiile, pleaca din job, emigreaza. Cumnata-mea este pediatru si a plecat din tara, de scarba si stres. Dar NICIODATA nu ar fi facut asemenea magarii, chiar daca avea un salariu de mizerie dupa 30 de ani de cariera.

    Ori esti OM ori nu esti. Si asta nu mai are legatura cu salariul. Bunul simt si omenia nu se invata la scoala si nici nu depind de salarii, le ai sau nu.

    @Tralala – ai tot dreptul legal sa iei masuri sau sa soliciti sa se ia masuri impotriva pacientilor abuzivi. Dar asta nu-ti da dreptul sa iti bati joc de un om doar pentru ca altii te-au suparat. Pacientii nu vin de placere la urgente, sunt stresati si speriati.

    E vorba aia ca la omul sarac nici boii nu trag. Biata Lavinia, asta ii mai lipsea.

    Sunt sigura ca, daca venea sa imparta bancnotele prin spital, imediat se gasea si loc si ii mancau toate asistentele din mana. Dar asa, da-o naibii, ca e sarantoaca. Asta este Romania si astia sunt cei care teoretic au grija de copiii nostri.

    • “Sunt sigura ca, daca venea sa imparta bancnotele prin spital, imediat se gasea si loc si ii mancau toate asistentele din mana.”

      Cu vreo 6 ani în urmă, am fost la spitalul ORL “Dr. Hociotă” Panduri pentru o operaţie (destul de simplă). Din mai multe motive, acest spital era considerat printre cele bune – condiţii foarte bune în limita posibilităţilor, medici foarte buni etc

      După operaţie (pentru cine nu ştie, dacă ai avut o operaţie pe căile respiratorii, următoarele 12 ore sunt un chin, o să-ţi vomiţi şi maţele) am fost mutat la terapie intensivă în altă secţie – iarăşi din motive mai greu de explicat: s-au perindat pe acolo profesorul (şeful secţiei), şeful anesteziştilor din spital, şefa asistentelor etc, fiecare întrebând de ce mai sunt încă acolo şi nu la medicul care m-a internat şi operat.

      Fiindcă m-am dus de mai multe ori pe timpul nopţii la chiuvetă (de, operaţie pe căile respiratorii…), m-am trezit pe la ora 5 dimineaţa pe cap cu maimuţa de asistentă de gardă, ca să-mi facă scandal pe motiv că nu stau în pat.

      Dacă m-ar fi ajutat organismul, ar fi trebuit să îi demonstrez cu o vomă pe faţa şi pe halatul ei motivele pentru care n-am stat în pat. Fiindcă nu m-a ajutat, am tăcut. Dar am avut grijă ca la prima oră a dimineţii să mă duc înapoi la doctorul meu şi să nu îi las maimuţei şpagă niciun leuţ 😀

      ~Nautilus

      • Carla

        Nautilus, 🙁 .

        Apropos de ce povesteşti tu aici, mi-am amintit de mărturisirea unei amice care născuse la maternitatea Bega din Timişoara, în urmă cu câţiva ani şi care, după cezariană, a trebuit să dea 1 leu asistentelor de fiecare dată când cobora din pat, pentru că – în mod absolut “misterios” – papucii ei erau mereu undeva, adânc împinşi sub pat, deşi ea îi lăsa întotdeauna în faţa patului, acolo unde îşi scotea picioarele din ei… 😀

    • Carla

      Ramo, pe mine mă intrigă cum, de fiecare dată când cineva vine cu o asemenea “poveste” particulară, mereu se găsesc combatanţi care atacă cu argumente asemenea conjuncturale, dând vina pe sistem, pe condiţii, pe salarii, pe vecinul de sus, pe Băsescu desigur :), pe întreg universul, mai puţin pe propriul discernământ.

      p.s. Lavinia este, la rândul ei, foarte bolnavă… acum abia i-a fugit de la jug şi ultimul bou, ca să folosesc metafora ta..

  12. silviu cojocaru

    doamna carla, aduceti deservicii mari comunitatii sibiene intr-un moment delicat in care se fac eforturi deosebite pentru ca orasul nostru sa fie capitala regionala.pentru o intamplare unica,neverificata, relatata de o mama care probleme cu scrisul si cititul, aruncati cu noroi asupra unui spital catre arata mult peste cele din tara, in care se atrag fonduri europene pentru cresterea nivelului serviciilor medicale.
    dumneavoastra aveti foarte mult timp si din pacate de multa vreme faceti o campanie negativa impotriva spitalului de pediatrie. mi e teama ca acesta este scopul dvs si ca nu va pasa de raul pe care il faceti astfel.e foarte usor sa acuzi si sa murdaresti munca unor oameni dedicati care au grija de micutii nostri! eu personal am avut copilul internat acolo, un caz grav, si am fost foarte multumit. nu mi a cerut nimeni spaga dar am considerat ca ma pot revansa fata de medicul chirurg care l-a salvat. nu dau nume pt ca nu vreau sa fac campanie. multumiti-le si apreciatii asa cum se cuvine pe cei care va ingrijesc copiii!

    • Carla

      Domnule Silviu, vă voi răspunde din nou, punctual (chiar dacă nu am deloc timp liber, după cum fals presupuneţi) şi o fac doar pentru că dvs. aveţi dreptul la o opinie şi fair-play este să o menţin şi eu pe a mea.

      1. Eu nu aduc niciun deserviciu comunităţii. Comunitatea aceasta are nevoie de un spital de pediatrie adecvat numărului de cazuri care solicită, în medie, internarea acolo. După cum chiar Conducerea Spitalului a afirmat, în diferite ocazii, acest număr de paturi este – deocamdată – insuficient. În momentul în care spaţiul va fi de aşa natură modernizat sau reorganizat, încât să permită internarea copiilor în condiţii CIVILIZATE (şi nu, doi sau trei copii într-un pat nu corespunde unor norme civilizate de spitalizare, indiferent de cum “arată” spitalul) şi în momentul în care mamele vor avea posibilitatea de a se interna alături de copiii lor (drept fundamental al copiilor), vă asigur că nu va mai apărea pe blogul meu personal niciun articol “defăimător” la adresa acestui spital.

      2. Întâmplarea aceasta nu este “unică, neverificată”, aşa cum afirmaţi dvs. Vă invit să faceţi o lectură a sutelor de mărturii de pe site-ul petiţiei online: http://www.petitieonline.ro/petitie/17298057/comentarii. Vă asigur că nu mi-a permis timpul să scriu eu singură, sub diferite pseudonime, toate acele mărturii. Ce este totuşi, unic, în această întâmplare, este tocmai curajul acestei mame care are probleme cu scrisul şi cu cititul dar care, din fericire, nu are probleme cu curajul şi cu demnitatea.

      3. Poate că dvs. consideraţi că tratamentul medical şi UMAN trebuie acordat pacientului discriminând pe baza notelor de la şcoală sau numărului de clase absolvite, dar chiar şi atunci trebuie să ştiţi că Alexandra, fetiţa pălmuită, învaţă foarte bine şi nu are problemele mamei ei. Din păcate, nu a întrebat-o nimeni acest lucru, înainte de a fi lovită.

      4. Mă bucur că în cazul copilului dvs. lucrurile s-au întâmplat aşa cum e normal să se întâmple în orice spital. Îmi pare rău că nu daţi nume, medicii buni au nevoie şi de campanii pozitive în online şi asemenea comentarii sunt o bună recomandare pentru ei.

      5. Nu în ultimul rând, nici pe de parte scopul meu în viaţă nu este să fac o campanie negativă acestui spital. Nu am avut nevoie personal şi sper să nu am nevoie nici în viitor de serviciile sale. Cu un an în urmă m-am alăturat unei campanii civice, iniţiate tocmai de sutele de mame nemulţumite de neregulile din spital, pentru că aşa am considerat corect ca mamă, conform principiilor mele personale de “fiinţă socială”. Acum, într-o cu totul altă conjunctură, am relatat o serie de fapte, aşa cum mi-au fost ele prezentate. De îndată ce voi avea numele acestei asistente, o voi nominaliza şi pe blog, tocmai pentru a nu murdări şi defăima în mod colectiv buna reputaţie a personalului medical din spital. Şi dacă această asistentă este excepţia, atunci haideţi să facem împreună “curăţenie” şi să ne vedem de viaţă. Ar fi în interesul tuturor, nu credeţi?

      6. Doriţi ca Sibiul să devină capitală regională? Atunci haideţi să nu facem comparaţie cu alte spitale din ţară, ci cu alte spitale ale altor capitale regionale europene! Şi haideţi să nu ascundem mizeria sub preş, ci într-adevăr să rezolvăm aceste probleme atât de importante pentru comunitate, cu sau fără bani europeni!

      • Stefana

        INDEMN LA RESPONSABILITATE /VERSUS ,,SENZATIONAL, IN DIRECT SI IN RELUARE”
        Dumneavoasta, d-na Carla, promovati imaginea unei societati schizoide, proabil a carei reprezentata sunteti, pentru ca nu imi pot imagina ca cineva cat de cat responsabil sa porneasca intr-o campanie atat de agresiva de defaimare. Sincer, ca mama, femeie, si profesionista am fost socata de nesinceritatea si teatralitatea perpetuate pe acest site; ma mira doar ca nu s-a initiat nici o atiune juridica care sa aiba ca obiect denigrarea si defaimarea persoanei. Nu sunt cadru medical, pentru ca poate nu am generozitatea si dedicatie acelor persoane care mi-au ingrijit piticul in momentele de restriste, cand eu am fost depasita, si am cerut cu respect ajutor, pe care cu respect l-am primit imediat; dar am o cariera si nu imi permit sa ma ascund in spatele unui blog, fara alta preocupare decat de a contura scenarii fanteziste pentru a-mi promova probabil blogul. Refuz sa cred ca un ,,sibian get pe get” ar instiga la atata ura si comprimitere a relatiilor medic-pacient. Permiteti-mi nu sa am indoieli ci sa am certitudinea ca promovati povestea unei femei de moralitate cel putin indoielnica, care a ales sa alerteze mass media ,,in disperare de cauza “, intr-un scenariu telenovelistic mioritic. Nu cred ca un cadru medical ,,ar lovi” si nici nu cred ca un medic atat de ocupat in garda( nu plictisit, ci mereu in alerta, mereu aprope) se lanseaza in amenintari ( sa fim seriosi- cine in toate mintile crede ca un medic isi anuleaza actul medical punand copiii sa doarma pe jos????). Eu am renuntat la internare in conditile in care mi s-a explicat ca e mai corect pentru puiut sa aiba parte de ingrijirea cea mai buna fara a-l inghesui pe el si inca 3 copii intr-un salon neincapator. Nu din indiferenta, ci din dedicatei si dragoste am luat aceasta decizie dificila, iar puiutul meu de 4 ani a fost foarte cuminte cand i-au pus branula pentru ca tine de inteligenta fiecarie mame sa ii dea copilului putere si sa ii explice ce este necesar si ce nu. Multumesc personalului medical pentru sustinere. Sunt convinsa ca exista si parinti recunoscatori medicilor, as prefera doar ca acestia sa nu taca. Daca nu ati citit inca- datorita daruirii oamenilor pe care ii acuzati s-ar putea sa ,,aveti ghinionul” ca peste poate 1 an sa aveti parte de un spital de top cu aparatura performanta, sper doar sa se mai gaseasca atunci vreun medic care sa ne ajute.

        • Carla

          Ştefana, mi-ar fi plăcut să ştiu care e îndemnul tău la responsabilitate.

          Ştiu că titlul meu fură puţin din sfera senzaţionalului. Este voluntar scris în această manieră (spre deosebire de titlurile obişnuite de pe blog), pentru a sensibiliza cât mai multe persoane. E felul meu de a responsabiliza opinia publică, dacă tot ai adus vorba.

        • ela

          BUNA ZIUA!ma bucur ca sunt mamici care sustin si medicii buni din spitalul de pediatrie,..am incercat sa imi spun parerea,in grupul,,mamici din sibiu,,de pe facebook si am fost acuzata ca sunt in.. citez,,grad de rudenie cu asistenta sau doctorita,,desi am precizat doar ca ,,nu este bn sa generalizam..ar trebui sa ne sustinem si noi mai des medici acre ne-au salvat copii

      • silviu cojocaru

        fara bani europeni va rugam pe dumneavoastra personal sa rezolvati aceste probleme. daca veniti cu suficienti bani de acasa sau gasiti o alta sursa de finantare sunt sigur ca vi se vor deschide toate usile ( la primarie, la spital, la directia de sanatate publica etc) . aveti insa in vedere ca in sanatate costurile si cheltuielile sunt foarte mari.am citit in presa in urma cu ceva vreme de un proiect al spitalului de pediatrie inceput anul acesta cu un buget de ceva peste 40 mil RON. sunteti bine venita sa sustineti spitalele din sibiu in proiecte viitoare !!!

        • Carla

          Silviu, de ce fără bani europeni?
          De ce există fonduri nerambursabile pentru atâtea alte proiecte (unele din ele complet aiuristice, în opinia mea), dar n-ar exista pentru un obiectiv atât de important?
          Repet, nu e treaba mea să aduc aceşti bani, există oameni (supra)calificaţi să gândească, să redacteze şi să câştige proiecte.
          Treaba mea, ca mamă (şi ca blogger amator, eventual), este să semnalez într-o manieră personală fapte de acest fel. Şi să-mi aduc contribuţia încercând să sensibilizez opinia publică, să doresc o schimbare în bine şi să vorbesc despre ea aşa cum o înţeleg eu. Aş fi bucuroasă să susţin proiectele viitoare ale spitalului şi chiar doresc ca, după finalizarea lucrărilor din acest moment, să pot scrie un articol pozitiv la adresa modernizării/extinderii spitalului.

          Şi da, ştim toţi care sunt problemele sistemului de sănătate. 🙁 Dar, revin, dacă acest caz de lovire a unui copil este singular, să ne concentrăm asupra obţinerii unei sancţiuni pentru asistenta în cauză şi apoi să vorbim despre gaura neagra a sistemului medical..

          • silviu cojocaru

            dumneavoastra ati facut afirmatia cu sau fara bani europeni. fondurile nerambursabile sunt tot bani europeni. va sugeram sa indicati alte surse de finantare pentru ca din pacate medicina costa si costa foarte mult. medicina are o componenta sociala in asa fel incat toti copii, inclusiv cei ai Laviniei sa poata fi tratati in spitale de stat gratuit. fara ca Lavinia sa fi platit vreodata un leu in asigurari sociale.

            si pentru a o ajuta pe lavinia sunt de acord ca putem dona cu totii cate ceva, dar nu e nevoie de un blog care sa faca un rau mult mai mare pentru a face un bine unei familii modeste.

            • Carla

              Repet, nu e treaba mea să acopăr găurile negre sin sistemul de sănătate românesc şi nici să atrag fonduri către proiectele de gen.

              Lavinia într-adevăr nu a plătit niciun leu pentru asigurări, însă eu – de exemplu – am plătit o sumă cu foarte multe zero-uri. Şi aş avea pretenţia ca, odată ajunsă într-un spital de copii, să-mi fie respectate drepturile, să pot fi acolo, cu copiii mei, atât pentru a-i reprezenta în relaţia cu medicul, cât şi pentru a-i proteja.

              Nu sunt singura de aici care afirmă că un spital nou de pediatrie, modern şi spaţios, ar fi un obiectiv mult mai realist şi mai puţin costisitor pentru problema aceasta.

            • Andra

              poate ca medicina costa mult, bunul simt, atitudinea profesionala si nediscriminatorie si compasiunea nu costa nimic, d-le Silviu! Cel care si-a ales profesia de medic sau cadru medical si masoara totul in bani nu are ce cauta acolo, iar scoaterea la iveala a unor astfel de fapte NU ESTE o defaimare.

        • Carla

          Andra, aici ne confruntăm cu unicul interes al păstrării obrazului curat pentru cadrul medical, indiferent cum este lezat – în acest fel – copilul în cauză.

          Compasiunea, nediscriminarea, bunul-simţ… sunt atribute care nu intră în fişa postului cadrelor medicale din acest spital. Cine le are, le probează benevol. Altfel, contează doar imaginea şi reputaţia.

  13. S. Parker

    Va mai curge multa apa pe Dunare pina se vor vedea schimbari majore … pentru ca din pacate in Romania sunt muuuulti, prea multi oameni ca Stefana,Silviu Cojocaru si tralala, si prea putini ca Doamna Carla si sustinatorii dinsei.
    Trista realitate romaneasca…mizeria sub covor ca sa dea bine la imaginea…falsa.

    • Carla

      Eu încep să cred că aceşti oameni sunt unul şi acelaşi. 😀
      Un balaur cu o mie de capete.

      • silviu cojocaru

        stimata doamna carla, daca dumneavoastra sunteti casnica, cum ati putut platii atat de mult personal ca si cotizatie la asigurarile de sanatate?

        • Carla

          Stimate domnule Silviu, dacă pretindeţi că mi-aţi lecturat blogul din scoarţă în scoarţă, ar trebui să ştiţi că sunt casnică acum, după terminarea CIC-ului de 2 ani al copiilor mei. Deci de fix 553 de zile. 😉

          Până să devin mamă (ocupaţie care îmi ocupă tot timpul :P) am avut o carieră de succes într-o multinaţională de succes, cu o poziţie de succes, care mi-a asigurat un salariu “de succes”, prin urmare am plătit contribuţii probabil mai mari ca salariile distinselor doamne asistente.

          Şi singurul moment, în 10 ani de muncă, în care am “beneficiat” cu adevărat de serviciile sistemului de sănătate românesc a fost la naştere, când am avut parte – curios! 🙂 – de o experienţă teribilă cu “duamnele” asistente de la Ginecologie I Cluj. Experienţă pe care, după cum puteţi uşor descoperi în arhivele blogului, am denunţat-o cu aceeaşi “exaltare” la momentul respectiv.

          Şi voi face acest lucru, în continuare, vă asigur, de câte ori voi fi protagonistă sau martoră la abuzuri similare. Chiar dacă voi face, pe viitor, ceea ce mi se pare corect să fac vis-s-vis de asigurările de sănătate: voi plăti, în mediul privat, doar ceea ce “consum”. Niciun leu în plus statului român, pentru decontarea salariilor unor asistente gen Mărioara Capră.

          • silviu cojocaru

            nu am pretins niciodata ca am citit blogul dvs la modul exhaustiv . e peste puterile mele, recunosc, sa citesc asa ceva mai mult de 5min o data. orice om cu bun simt intelege motivele. ).

            • Carla

              Din fericire nu sunteţi în “targetul meu de audienţă”. Orice om cu bun simţ care v-a citit comentariile înţelege motivele. 🙂

              Dar nu am nicio atracţie pentru insulte personale. Aşa că, dacă doriţi să nu activez moderarea viitoarelor comentarii, rămâneţi la subiect. 😉

  14. CLARA ANA MARIA BOLBORICI

    Exista o asociatie nonguvernamentala care se ocupa de strangerea fondurilor pt a ajuta acest spital(Asociatia propediatria),pe pagina lor de facebook tocmai am avut o discutie si am propus o super simpla solutie si absolut gratis.va rog intra-ti,cititi si dati mai departe cat se poate cu speranza de a se poatea face ceva concret!!!

    • Ciprian

      Noi astia care mai citim presa stim ca spitalul ala e in proces de modernizare (aparatura scumpa si extindere) pt ca unii s-au luptat pt fonduri de ordinul milionaleor de euro – asa ca INFORMATI-VA

      • Carla

        Ciprian, nu puteau fi folosite aceste “milioane de euro” pentru un spaţiu nou, încăpător? Ce spune presa? Eu n-o citesc.

      • CLARA ANA MARIA BOLBORICI

        Cu tot respectul domnul ciprian,m-am informat foarte bine,dar problema adevarata nu este lipsa de fonduri pt ca si daca vor avea 500 de paturi si milioane de euro in aparatura moderna situtia va ramane aceasi.Paturile libere vor fi date la mamele care vor avea posibilitatea de a strecura banuti in buzunare,lucru care dupa marturiile carora au trecut prin experienta,se intampla si acum.Vor sa extinda spitalul,deacord,dar se plang ca au 50 de posturi libere di asistenti si nu vine nimeni la concurs sa le ocupe(de ce oare)si atunci ma intreb cum vor face in cazul extinderi cand vor avea nevoie si de mai mult personal.Zic ca nu au paturi libere si copii dorm cate doi,da ca au 30 paturi pt insotitori(cele mai multe libere dupa marturia mamelor care au avut acces la aceste paturi dupa ce au scos bani di buzunar).Atunci zic eu,de ce nu dau aceste 30 de paturi la copilasi respectandule decenta si nu lasa mamele sa stea pe scaun sau in pat fiecare cu copilasul sau.Facand in acest fel asistentele si medici vor putea face doar treaba lor si familia pe a sa.mamele isi vor schimba copiii ,ii vor hrani adecvat si cel mai important ii vor sprijini moral si fizic in momentul de suferinta!!!Ma intreb cum poti tu sa te gandesti ca un copil mic sau marisor poate sa puna caputul pe perna si sa adoarma linistit seara.acest lucru e de neconceput mai ales intr-un moment de suferinta fizica si psihica!!!

    • Carla

      Clara, Asociaţia Propediatria este asociaţia spitalului, sunt aceiaşi oameni acolo, ca şi în spital. E bine dacă ajung la ei propuneri de proiecte, aşa ştim sigur că ideile cetăţenilor ajung imediat la conducere şi pot fi analizate…

      • CLARA ANA MARIA BOLBORICI

        Buna Carla tocmai am scris pe blog-ul doamnei Raluca Turcan dupa ce am vazut ca a luat cat de cat pozietie fata de alte instituti.Eu am sa continui sa ma zbat pt a vedea nedreptatea asta extirpata.am pirdut somnul si ca sa ma linistesc un pic am intrat in legatura cu asistenta sociala de aici(italia)care din pacate poate doar sa ma indrume pe cai mai puternice la nivel internazional.Astept contactul de la Save the children internazionale!Carla daca esti pe facebook trimite-mi un mesaj acolo ca sa-mi ramana contactul te rog!

        • Carla

          Clara, mulţumesc. Ieri am fost contactată şi eu de un consilier al dânsei, i-am relatat situaţia aşa cum era ea la acel moment şi a rămas ca, în funcţie de rezultatele anchetelor, să stabilim în continuare dacă Lavinia poate fi ajutată în demersurile sale.

          Îţi voi trimite şi pe FB un mesaj.

  15. Tralala

    Carla and company…deci cum ramane cu comportamentul pacientului fata de cadrul medical ca nu am inteles? Pacientul poate fi recalcitrant, poate jignii si poate inventa orice. Intotdeauna pacientul va avea dreptate…iar medicul va inghiti toata mizeria ca deh…el poate.
    PUJITI: Toti cei care sunt in spital, sunt acolo sa ajute…
    RALU’ –> E simplu: nu crezi ca te tin nervii sa ai de-a face cu oameni bolnavi in fiecare zi? Te faci altceva, nu medic/asistenta!
    Stai putin ca nu am inteles bine?? A fi medic sau asistent inseamna ca trebuie obligatoriu sa inghiti toate mizeriile si jignirile pacientului…ca eu asta inteleg din comentariul dvs. Ia puneti dvs, mana pe drepturile personalului medical sa cititi mai multe. Nu doar pacientii au drepturi.
    Atata timp cat o sa existe mentalitatea bolnava romaneasca inclusiv a voastra in a improsca cu rahat pe cei care au grija de sanatatea noastra si a micutilor nostri nu o sa fie bine.
    ”Palmuita cu brutalitate…bestialitate…” Doamna/Domnisoara Carla…ati fost de fata la incident? Martori? Sursele pentru scrierea ”articolului” care sunt? Una singura?

    • Calin Blaga

      Nu cred ca e loc de generalizari nici de o parte, nici de alta. Cert este ca acuzele de violente in spital se inmultesc. Nu stim daca minte copilul sau asistenta medicala. Dar poate camerele de supraveghere din saloane si salile de tratament ne pot da detalii. Daca exista… Daca nu sa se instaleze si atunci vor fi probe pentru cadrele medicale sau pentru copii. E normal ca directorul spitalului sa isi apere angajatii: buni, rai sunt ai lui. Credeti ca el nu si-ar dori asistente si doctori mai buni? Eu cred ca da, doar ca lipsa motivarii financiare ii face pe cei mai buni sa fuga in strainatate. Sunt si aici oameni de valoare, dar tot mai putini (asta e din experienta). Din pacate, Primaria Sibiu, proprietarul Spitalului de Pediatrie a inceput tardiv si firav demersurile pentru extinderea spitalului. Eu as fi sustinut ideea construirii unei cladiri noi (mai eficient si mai ieftin). Poate ca vreun investitor privat va face un spital privat de pediatrie pentru cei cu bani. Ramane insa restul… cei fara bani, adesea si fara scoala sau bune maniere (cum cer unii) care vor apela la spitalul public.
      Ar fi multe de spus, dar cred ca niciun cadru medical nu poate pretinde sa fie tratat ca un zeu. Cumva din comunism mai razbate chestiunea aceasta. Medicii si asistentele sunt oameni cu probleme acasa si la serviciu, doar ca au responsabilitatea la fel ca dascalii si functionarii fata de alti oameni. Este obositor sa explici oamenilor, sa ai rabdare cu ei, dar nu exista nicio scuza pentru a-i jigni sau trata cu superioritate pentru ca sunt saraci, tigani etc.

      • Tralala

        Ia mai cititi o data ce am scris…

      • Carla

        Călin, îţi mulţumesc pentru comentariu. Te întreb, obiectiv, care e părerea ta vis-a-vis de felul în care un incident de acest fel (o violenţă într-un spital) este anchetat intern de către spital… într-adevăr, fără dovezi clare (certificat medico-legal) şi fără martori dispuşi să vorbească se aşteaptă cineva ca rezultatul anchetei să fie favorabil pacientului? 🙁

    • CLARA ANA MARIA BOLBORICI

      Draga Tralala dupa cum vb nu esti medic,mai de graba asistent/a(dar nici de asta nu sunt sigura)mentalitatea bolnava din Romania este aceea care tu ai exprimat in final si anume:daca nu ai martor poti sa faci orice si oricui!!!legea zice ca daca tu te simti jignit in oricare din identitatile si/sau idealurile tale ai dreptul de a depune plangere!!!daca un cadru medical este jignit de un pacient va avea de partea sa marturia unu intreg salon de bolnavi,dar daca un pacient va fi jignit de un cadru medic niciodata nu va avea un martor!!!dupa parerea mea….

    • Carla

      Îţi răspund din punctul meu de vedere: în orice spital, chiar undeva la intrare, este afişat negru pe alb regulamentul de ordine interioară al spitalului (sau cabinet medical de orice fel), unde este stipulat că medicul are dreptul să refuze consultarea/tratamentul oricărui pacient care are o conduită neadecvată.

      E simplu, deci. Un pacient recalcitrant poate fi uşor scos afară. Din fericire pentru tine, uite, istoria ne spune din nou că pacientul nu are niciodată dreptate. Mai ales dacă e copil. Un copil, desigur, recalcitrant, care jigneşte şi aruncă cu mizerii în tot personalul medical, care a băgat spaima în toată lumea…

      Mă îndoiesc, sincer, că sunt mulţi pacienţi suficient de curajoşi cu soarta şi sănătatea lor, încât să ţină piept în acest fel unui cadru medical. De obicei e invers… suntem umili, ne e frică, înghiţim NOI, PACIENŢII (nu tu, desigur) orice fel de ton, de tratament uman, doar ca să ne facem bine şi să scăpăm cât mai repede de acolo. De obicei plătim şi şpagă, după posibilităţi şi chiar peste, pentru asta. Şi la final mulţumim.

      • Carla

        Ah, Tralala, încă ceva: faci o mare confuzie între a mulţumi pentru că un medic şi-a făcut DATORIA, aceea de a te îngriji medical (cu diagnostic corect şi tratament medical adecvat)… şi a mulţumi pentru felul în care eşti tratat într-un spital, pentru condiţii, pentru atitudinea personalului faţă de tine etc.

        Pentru tine e suficient, înţeleg, că nu mori într-un spital, chiar dacă eşti tratat neomeneşte.

        Pentru mine nu. Am mai multă demnitate umană.

  16. Mamiţuni

    Dragă doamna Carla,

    da’ văz că dumneavoastră aduceţi mari deservicii comunităţii sibiene nebăgând gunoiul sub covor şi scheletele p’in dulap! În loc să machiaţi frumos orice vânătaie şi să ziceţi suav că totu-i bine… Da’ nu v-a explicat nimeni regulile sibiene, eventual la intrare-n oraş? Hm… Păi mâine poimâine o să scrieţi despre cât de multe chestii sunt aruncate-n albia Cibinului, prin faţă la Adesgo… şi despre alte lucruri la care mai bine nu ne uităm…

    Păi se poate… rupeţi tradiţia muţeniei … faceţi oamenii să pună la îndoială varii chestii scrise-n piatră (nu e clar exact unde) gen internarea copiiilor fără mame… ce acces la copii, las’ că avem noi grijă de ei. De ce s-or fi inventat sedativele, a?

    Şi ce dacă personalul medical se comportă impulsivo-isteric? La tăţi ni-i greu!
    Dacă medicul X s-a enervat ieri intr-un context legat de pacientul Y, de colegul medic Z, de managerul spitalului, de preţul la leurdă sau de traiectoria cometei Halley, nu-i perfect logic să se descarce azi pe te miri cine? E?
    Cum adică să aibă maniere şi echilibru interior?

    Scrieţi (recidivist!) despre lucruri despre care, nu-i aşa, mai bine să tăcem, că am cunoscut eu acum douăzeci de ani un medic bun şi de-aia zic că tre’ să-i scuzăm pe toţi, da?

    Şi nici fonduri europene nu aduceţi. Groaznic. Ce neruşinare. Da.

    Ţţţţ….

    Constat (cu bucurie!) că ai aşteptări ambiţioase de la oameni – şi anume să-şi scoată capul dintre umeri! 😉

    De aia nu pot decât să-ţi transmit admiraţia mea proprie şi personală pentru demers şi pentru răbdarea cu care răspunzi clar variilor comentarii.

    Lucrurile nu se schimbă când taci şi-ţi acoperi cu preşu’ găurile din aura de Mare Capitală Europeană. Lucrurile se schimbă din momentul în care le schimbi, iar asta începe, oricât de deranjant ar fi, prin sublinierea aspectelor inacceptabile.

    Şi asta văd eu că faci tu.

    Chapeau.

    • Ciprian

      Deleted by admin.

      Ok, fie… 🙂
      ___________________

      Cucoana, lasati vrajala unii dintre noi mai stim o tzir de informatica !!!!
      Penibil cum v-a trebuit o noapte si juma de zi sa incercati sa va scoatezti. Narcisimul e in floare cand va mor colindatorii? Chiar trebuie sa va datzi singura replica? Suntetzi transparenta cucoana.. Mai puneti mana si mai si muncitzi! E interesant cum un blog intreg de auditiriu fidel, unii poate cu experienta internarii, asculta sfaturi gratuite de la o cucoana care se lauda ca ea nici nu a fost vreodata internata in spitalul de copii!?! Eu spun sa nu va mai pierdeti timpul cu gargara ca mai avetzi inca 99999 de filme de incarcat pe youtube. Doamne, timpul asta pretzios…cel putzin pt unii!! Domnule Silviu, toata stima! Sper si eu la un minim de decenta si scuze in public pentru cei impolicatzi!

    • Carla

      Mamiţumi, semnează-te, doamnă, cu url valid, că uite cum confuzezi auditoriul… deşi, între noi fie vorba, tare mi-ar plăcea să fiu tu, la scris, deci nu mă deranjează confuzia! 😛

      • Ahhh… am dat-o anonimă? Vă rog să mă scuzaţi, mă iau instant de urechi în faţa clasei!
        De obicei wordpress-ul mă loghează cu toate datele, şi ieri n-am mai verificat. Mea culpa.

        Am apucat să văd comentariul, în care Ciprian pretindea că l-ar fi pocnit o epifanie şi noi două suntem una şi aceeaşi persoană. Eu aş fi lăsat vizibilă “opera”, prea era grăitoare în materie de „calitate” a argumentelor… bună mostră anti-raţionalistă, din categoria „eşti de altă părere decât mine, deci nu exişti”

        Eh… recunoaşte, acum, că ai, de fapt, două bloguri, trei copii, şi locuieşti simultan în două oraşe aflate la sute de kilometri distanţă!!!

        Pe ce adresă pot trimite o scrisorică spre spitalul cu pricina? Scrisoare-n plic, nu mail pe adresa webmaster@pediatriesibiu.ro
        Pe Strada G. Baritiu, Sibiu… dar la ce număr?
        Dar la primărie? Samuel Von Bruckenthal 1-3 Sibiu 550178?

        Am în minte scenele din primul film al seriei Harry Potter, în care curgeau scrisori din toate direcţiile în casa familiei Dursley… (n-am bufniţe, voi apela la Poşta Română!)

        • Carla

          Uite că sunt sensibilă şi l-am pus înapoi. 😉

          Revin cu adresele familiei Dursley. 😛

        • Carla

          Iacă-tă şi adresa:

          Spitalul Clinic de Pediatrie Sibiu
          Str. Pompeiu Onofreiu Nr. 2-4
          Sibiu

          A primăriei este corectă…

  17. alis

    ptru tralala si tot’ corul afon’ …..din pacate ca voi sunt multi …dealde de stia care prefera sa ascunda rahatul sub pres chiar daca miroase,si in ipocrizia voatra sustineti ca miroase a trandafir….jenant

    CARLA…NU TE IMPIEDICA IN SCARTAITORI…

    • Carla

      Alis, impresia mea după atâta timp petrecut citind şi răspunzând la aceste comentarii, este că vorbim de pe două planete diferite. Nu m-ar deranja asta, dacă nu m-aş simţi asediată inexplicabil de atâtea comentarii gen “am venit să-ţi spun să nu contezi pe mine”. Ar fi mult mai simplu dacă aceste persoane ar spune, simplu, ce anume aşteaptă de la mine… să-mi retrag afirmaţiile? Nu doresc. Să le cosmetizez în lumina rezultatelor preliminare ale cercetărilor? Am făcut-o deja, fără nicio problemă.Să muşamalizăm totul, că să miroasă – vorba ta – numai a trandafiri? Nu, atâta vreme cât succesiunea evenimentelor din aceste zile n-au făcut decât să-mi confirme că nu mă înşel.

      • silviu cojocaru

        eu personal nu imi doresc decat sa va cereti scuze public daca rezultatele finale nu vor confirma acuzatiile formulate. si in plus sa m e rgeti sa cautati asistenta acuzata si impreuna cu mama sa ii cereti scuze personal. e foarte putin ce va cer fata de raul pricinuit!

        • Carla

          Domnule Silviu, nu cred că-mi înţelegeţi nici pe departe indignarea.

          Ceea ce este oricum irelevant, întrucât nu indignarea mea – ca mamă – face obiectul acestei discuţii.

          Nu există niciun motiv pentru care eu sau Lavinia Miruţ (dar asta decide ea personal, nu mă priveşte) ar trebui să ne cerem scuze public.

          Explicaţi acest lucru contactelor dvs. de la Spitalul de Pediatrie. Spuneţi că nu am colaborat. E simplu.

          Singurele scuze publice, deşi tardive şi lipsite total de relevanţă, ar fi cele ale spitalului către zecile de mame care au reclamat nereguli pe site-ul petiţiei de anul trecut.

          Nu încercaţi să mă intimidaţi cu procese de calomnie şi alte rahaturi. Îmi recunosc, ca mamă, patosul şi implicarea în probleme ce vizează drepturile copiilor, ceea ce nu înţeleg este insistenţa şi motivaţia personală pentru care dvs. continuaţi să mă ţineţi ocupată cu aceste false probleme.

          Eu am făcut o relatare în care se întâmplă în continuare să cred – asemeni zecilor de mii de alţi părinţi din ţara aceasta; dvs. nu sunteţi de acord cu ea. Ce altceva ar mai fi de spus?

          • silviu cojocaru

            dvs chiar nu mai prea aveti ce spune in afara de scuzele care se impun si desmintirile de rigoare.

            • Carla

              🙂 Ba chiar mai am încă multe de spus, dar am alte priorităţi în acest moment şi va trebui să rămâneţi în suspans până la noi informaţii.

      • silviu cojocaru

        stimata doamna carla, dumneavoastra sunteti cu siguranta de pe o planeta in care argumentele logice si juridice nu au nici o valoare.
        din pacate in momentul de fata locuiti intr-o tara in care toti raspundem in fata justitiei.

        • Carla

          Din fericire pentru planeta dvs., justiţia pare să funcţioneze pentru toţi, mai puţin pentru doamnele Mărioara Capră şi Negoescu Cristina.

          Există totuşi, acolo unde justiţia e bolnavă, alte speranţe: justiţia divină şi, de ce nu, justiţia personală, aia neaoşă, mioritică – aşa cum spunea cineva, pe aici…

          Să nu vă miraţi dacă într-o bună zi un părinte – mai puţin răbdător ca şi Lavinia Miruţ – va răspunde mult mai simplu unei provocări de acest gen. Fără martori, desigur. Aşa, ca în cazul anchetei spitalului de pediatrie.

        • CLARA ANA MARIA BOLBORICI

          se vede ca nu ai invatat la scoala nici una din materiile astea.si de curiozitate: tu in ce tara traiesti ca dupa cazul acesta nu mi se pare ca vb de Romania?

          • silviu cojocaru

            din pacate traiesc in aceeasi tara ca si dvs in care persoane ca dna carla care nu fac nimic pt societate inafara de a creste 2 copii simt nevoia sa isi manifeste simtul civic cu mult patos si fara prea multa logica si fara argumente.

            • Carla

              Cred că speraţi să vă întreb ce anume aţi făcut dvs. pentru “ţară”, dar vă dezamăgesc din nou… nu mă interesează.
              Simţul civic îl ai sau nu îl ai. Şi, dacă îl ai, e la latitudinea fiecăruia dacă şi-l manifestă prin raţiune sau prin simţire. Dvs. nu probaţi niciuna din aceste calităţi.

  18. CLARA ANA MARIA BOLBORICI

    carla te rog poti sa-mi dai un contact al tau,vreau sa-ti comunic personal!multumesc

    • Carla

      Clara, îmi poţi scrie oricând pe adresa de email jocurban at gmail.com

      • silviu cojocaru

        stimata dna carla, vad ca romanele lui Jane Austen va inspira (sau cel putin titlul unuia dintre ele).va sfatuiesc sa ramaneti in sfera romanului de fictiune si sa lasati bloggingul reportaj in seama celor care sunt ancorati ferm in realitate si catre pot sa raspunda pentru faptele si afirmatiile lor.

        patetismul cu orice pret pare a fi caracteristica principala a stilului dvs personal!
        si ca sa o ajutati cu adevarat pe dna Lavinia, ajutati-o sa isi gaseasca o slujba!

  19. Tralala

    LIKE!

    • Carla

      Tralala, la revedere, de asemenea.

      Cred că înţelegi că bunăvoinţa mea merge – indiferent de ton – până în punctul în care limbajul devine ofensator.

      Opiniile tale te descalifică de la dialog, prin limbaj, asemeni lui Ciprian. Comentariile tale sunt exact acolo unde au fost destinate să ajungă: în trash.

  20. Ciprian

    Cucoana, lasati vrajala unii dintre noi mai stim o tzir de informatica !!!!
    Penibil cum v-a trebuit o noapte si juma de zi sa incercati sa va scoatezti. Narcisimul e in floare cand va mor colindatorii? Chiar trebuie sa va datzi singura replica? Suntetzi transparenta cucoana.. Mai puneti mana si mai si muncitzi! E interesant cum un blog intreg de auditiriu fidel, unii poate cu experienta internarii, asculta sfaturi gratuite de la o cucoana care se lauda ca ea nici nu a fost vreodata internata in spitalul de copii!?! Eu spun sa nu va mai pierdeti timpul cu gargara ca mai avetzi inca 99999 de filme de incarcat pe youtube. Doamne, timpul asta pretzios…cel putzin pt unii!! Domnule Silviu, toata stima! Sper si eu la un minim de decenta si scuze in public pentru cei impolicatzi!

    • Carla

      🙂 🙂 🙂

      “Coane”, am lăsat totuşi acest comentariu vizibil… pentru curiozitatea celor care nu înţeleg de ce anumite comentarii au intrat şi vor intra în moderare.

      Şi pentru că e bine să mai şi râdem, între atâtea discuţii încrâncenate cu dl. Silviu & co. 🙂 🙂 🙂

  21. Carla

    Ciprian, ineptiile tale sunt obositoare. La revedere.

    • Oana

      Cand citesc anumite postari inteleg de ce e posibil sa ajungem aici, tratati si batjocoriti in spitale de catre bietii medici care pleaca acasa cu buzunarele doldora de banuti. Vorbesc de o anumita categorie nu de cei care isi fac meseria cu dragoste si pasiune, ca avem si asa ceva,nu-i bag pe toti intr-o oala. Dar cei care au comentat mai sus sunt sub orice critica,mi-e mila de copii lor, ai unor parinti care inchid ochii cu atata lejeritate asupra abuzului unor alti copii. Iar daca nu ii au sper sa nu-i faca pentru ca le lipseste orice calitate care i-ar face parinti buni.
      Normal ca ameninta, ca se supara si se oftica pentru ca pacientii trebuie tinuti sub teroare,sa nu comenteze, sa stea cu capul plecat si mana intinsa cand ofera banutul fara sa comenteze. Miscari d-astea de rezistenta la abuz trebuie oprite din fasa cu amenintari, cu insulte, cu orice fel numai ca sa nu se formeze un precedent. Sa nu vada cel care sta speriat si bolnav ca are alternativa. Sa nu riposteze ca a fost tratat ca un animal ci sa fie recunoscator ca mai traieste, atunci cand ajunge sa o faca.
      Sunt sigura ca in spitalul din Sibiu sunt oameni inimosi, medici de exceptie si asistente pline de empatie si grija, din pacate ei sunt uitati cand oameni ca doctorita mentionata in articol se comporta in modul in care a facut-o. Rusine ei ca mozoleste cu noroi o categorie intreaga.
      Oboseala, salariul de mizerie nu reprezinta o scuza, nu-i sileste nimeni sa faca ceea ce fac. Nu sunt adusi la spital cu pistolul la tampla, lucreaza acolo pentru ca e decizia lor si sunt liberi oricand sa si-o schimbe.Ca sa nu mai vorbim ca mic este venitul oficial, cel din spaga……
      Imi pare rau ca se intampla asemenea lucruri, o sa urmaresc subiectul si sper ca toate demersurile sa aiba rezultate, tratamente omenesti pentru copii.

  22. CLARA ANA MARIA BOLBORICI

    http://www.oradesibiu.ro/2013/03/12/spitalul-de-pediatrie-sibiu-nimeni-nu-a-lovit-copilul-si-nu-a-spus-ca-il-culca-pe-jos/.
    Explicati-mi si mie ce fel de ancheta e asta?Ce valoare legala are?Mie,una care nu are studiile unu profesor doctor universitar ,mi-ar fi rusine sa scot la opinia publica o aberatie de genul asta!Nu stiu daca e de ras sau de plans…Pai asa se face o ancheta:intrebando pe o biata fata de 18 ani,doar ca e majora,speriata de situatia si internata pe mana lor;pe o mama care e intrnata acolo prin miracol(si stim toti care)si ea speriata de altfel ca o pot da afara si ii ramane copilasul singur;infirmiera,asistenta si medicul in cauza care nu vor spune oricum adevarul.Unde este persoana externa care ar trebui sa fie martor la ancheta si care ar trebuie sa fie obiectiv fata de situatie.De ce nu sa facut un chiestionar anonim si cel mai important de ce nu au fost intrebati si ceilalti pacienti minori?Ah la asta stiu deja raspunsul.Pt simplul fapt ca pt acest spital cuvantul micutilor nu inseamna nimic!!!Parerea mea!

    • silviu cojocaru

      aveti dreptate, sa alegem si un presedinte de tara minor daca se poate.
      ba hai sa gasim niste minori care sa fie judecarori, sau de ce nu medici?
      pana la 18 ani se considera ca nu au putere de decizie. e o problema juridica dar pana la urma e o chestiune de bun simt ca nu se pronunta sentinte sau nu se concluzioneaza anchete doar pe baza marturiilor unor minori!

      • Carla

        Domnule Silviu, dacă sunteţi părinte vă doresc, sincer, să nu treceţi niciodată printr-un “incident” de acest fel cu copilul dvs.

        Dvs. negaţi dreptul unui copil la opinie, pardon – la a i se auzi vocea, doar pe criterii de vârstă. Excludeţi orice circumstanţă: sutele de mărturii similare de peste tot din ţară, probabilitatea mare ca acea asistentă într-adevăr să fi făcut un asemenea gest condamnabil din inerţie, obişnuinţă, stres sau orice alte argumente au fost aduse anterior; nu cred că v-aţi pus nicio clipă întrebarea: de ce ar fi minţit acest copil?… şi totul doar pentru că sunteţi un admirator al spitalului, un cetăţean cu opinii şi cu mult timp liber, o voce anonimă din mulţime – bine-înţeles neutră – care simte o vie şi arzătoare dorinţă de a se face dreptate în numele puterii?

        Şi încă o dată vă întreb: în ce calitate continuaţi să mă ameninţaţi cu procese, calomnie, amenzi şi alte sancţiuni?

        • silviu cojocaru

          din postura de cetatean al urbei, care s-a saturat sa vada imaginea unor institutii fruntase ale orasului tarate in mizerie, s-a saurat ca orice persoana sa poata spune orice fara dovezi si apoi institutiile publice sa iroseasca resurse pentru a verifica astfel de afirmatii exaltate.
          adistenta vizata si spitalul ar fi mult prea ingaduitori cu dvs si cu mama v-ar ierta doar cu scuze publice, fara sa va trimita in judecata. primaria de asemenea e normaldea in judecata si sa va impute costurile legate de ancheta politiei,a DSP-ului etc

          • Carla

            Atunci aştept cu interes să ne cunoaştem, în instanţă. 🙂

          • CLARA ANA MARIA BOLBORICI

            te voi chema “bai asta”pt ca doar asa limbajul meu va fi adecvat culturei tale aretrate.daca tu numesti acest spital “institutie fruntasa”,nu reusesc sa-mi imaginez in ce situati se balacesc celelalte.tu citezi un termen latin ca sa denoti cultura,eu voi folosi un termen la fel de antic ca sa te descriu pe tine :”barbar”

            • Carla

              Clara Ana Maria, îţi dai seama că ai fost luată şi tu în colimator de către dl. activist? 😉

  23. Dezvolt o propozitie spusa la postarea anterioara. Se poate mai bine si la noi in tara. Unde oamenii sunt la fel de prost platiti si la fel de aglomerati (este o singura sectie de pediatrie intr-un spital regional). Doctoritele, asistentele si ingrijitoarele sunt oameni. Am stat o saptamana acolo si nimeni nu a dat niciun ban, nimanui nu i s-a dat de inteles ca ar trebui sa dea. Ingrijitoarele erau saritoare si ajutau pe toata lumea (au ajutat-o pe o bunica sa-si duca bagajele la masina, in afara spitalului). Asistentele erau empatice si daca au vazut ca sunt implicata m-au lasat mereu sa-mi tin eu bebelusul la analize sau aerosoli. Daca vedeau ca l-am luat din patut sa doarma cu mine in pat nu au comentat chiar daca noaptea le era mai greu sa se aplece peste mine pentru a-i da tratamentul in branula. Copiilor mai mari le explicau mereu ce le fac si se jucau cu ei. Cu o singura exceptie si doctoritele erau la fel de dragute, fara sa le dea nimeni niciun ban. Singurul lucru care nu mi-a placut a fost ca nu mi s-a spus ce i se face. A trebuit sa ma multumesc sa aflu tratamentul urmat pe fisa de externare.

    La noi in tara. Curat, civilizatie, politete, empatie. Baia Mare.

    • Carla

      Raluca, îmi voi permite să “fur” comentariul tău la o postare viitoare, pe care o pregăteam de mult, cu “omagii” aduse medicilor cu adevărat buni, spitalelor cu adevărat “prietene ale copiilor” şi altor aspecte pozitive legate de sistemul medical românesc.

      E bine să existe online cât mai multe recomandări către medicii şi spitalele de acest fel. Li se face o mare nedreptate nefiind niciodată menţionaţi în context pozitiv, ci mereu pomeniţi în cadrul unor subiecte “de scandal”.

      E modul meu personal în care accept, cu bucurie, să aduc un plus de imagine sistemului de sănătate românesc. Vorbind despre frumoasele excepţii. Aviz domnului Silviu. 🙂

  24. Bogdan Andrei

    Vi se pare normal sa stergeti si sa blocati comentariile interlocutorilor daca tot aveti o dezbatere publica?

    • Carla

      Mi se pare normal să blochez comentariile off-topic, jignitoare sau cu limbaj grobian, care descalifică la dialog persoana în cauză.

  25. maria

    D na o rugaminte am cu tot respectul Va rog prezentati comentariile originale pt ca altfel ati putea fi banuita de manipularea informatiei ex comentariyl original al lui Ciprian reply la. Mamituni si nu copy paste din comentaeiile de mai jos. E. lupta inegalag

    • Carla

      1. Acela este comentariul corect.
      2. E o “lupta” inegala in primul rand pentru ca eu sunt una, iar Ciprian & co. sunt mai multi si cu mintea odihnita.
      3. Aici (inca) nu suntem la securitate. Nu ma intereseaza “banuielile de manipulare a informatiei”.
      4. Moderez ce doresc eu atata vreme cat tonul devine ofensator sau jignitor. Sunt in “casa mea”.

  26. carlos shacalu

    doamana Carla, sau am rog daca acesta este numele sau un pseudonim, dupa o citire atenta a blogului a diverselor postari mi-am facut o idee despre ceea ce se incearca sa se demonstreze aici si pot spune ca nevoia de a iesi in evidenta cu orice pret si nevoia de publicitate este mai pregnanta in fiecare zi. ”moderarea” comentariile datorita epitetelor si limbajului enumerat de dumneavoastra nu demonstreaza decat neputinta si incapacitatea dumneavoastra de a reactiona constructiv la contrargumente ceea ce ma face sa cred ca IQ-ul dumneavoastra ( daca intelegeti prescurtarea), cat si al adeptilor dumneavostra a caror singura replica este penibila lamentare caracteristica spatiului carpato-danubiano-pontic, este direct proportinonal cu numaurul de la pantof. Astept cu nerabadare sa fiti invitata la cancan tv sau la wow biz tv pt ca se apre ca mai departe de nivelul acestor emisiuni nu functionati dumneavostra et co. Din informatiile mele si cred ca aici toata lumea este de acord cu mine putem concluziona urmatoarele:
    1.Spitalul nu este hotel.
    2.Spitalul este pentru oameni bolnavi,pentru oameni sanatosi(apartinatori) exista parcuri de distractii si alte locuri.
    3 Pacientul nu este obligat sa accepte internarea.
    4.Pacientul nu este obligat sa ramana internat, poate pleca cand vrea si la orice ora atata timp cat semneaza, in cazul celor care nu pot hotara singuri semneza tutorele legal.
    5. Pacientul poate refuza tratamentul bineinteles sub semnatura.
    6. Nu medicul este raspunzator pentru sanatatea pacientului ci pacientul insusi, fiecare face ce vrea cu corpul sau.
    7. Medicul nu poate obliga pe nimeni sa faca ceva ce pacientul nu este de acord, medicul sugereaza cea mai buna optiune, pacientul poate refuza bineinteles sub semnatura. (vezi pct, de la 2 la 6).
    8.Spitalul nu este gara, aeroport sau statie de metrou—–daca hotarasti sa pleci ssemnezi si pleci si nu revii dupa 2 pre cu scandal ca dc nu ai fsot internat daca este grav. (vezi pct. 2-7).
    9. Spitalul nu este inchisoare, hotararea dea ramane sau a pleca din spital apartine exclusiv paceintulu bineinteles sub semnatura.
    10.In orice stat civilizat si in orice domeniu orice drept pe care il detii sau pe care il revendici presupune cateva obligatii. va sugerez sa va informatii despre drepturile si obligatii pacientilor cat si ale medicilor.
    11. Starea sociala precara nu este o scuza pentru a dramatiza situtatia.
    12. Medicul NU este obligat prin lege sa interneze pacientul daca capacitatea de observatie si tratament este depasita, pacientul ca fi indrumat spre cea mai apropiata clinica care intruneste conditiile de observatie si tratament cazul de fata cluj sau bucuresti sau craiova ( dar starea sociala nu permite deci se face o exceptie).
    13.Starile sociale si lamentarile si planstele nu sunt cazuri de internat, in orice caz nu la pediatrie, chirurgie, interne sau ginecologie eventula doar la psihiatrie.
    14.La o simpla cautare pe google puteti observa diferenta intre bornsiolita, bornsita si penumonie.
    15. Sper ca o sa fiti ingaduitoare cu greselile mele gramaticale dat fiind faptul ca am incercat sa scriu cat mai repede si corect acest post.
    16.Lucrez in Germania de 3 ani de zile si asa ceva nu se intampla acolo pt ca pacientii inteleg ceea ce scrie mai sus.
    17. Am incercat sa descriu asa grosso modo cum functioneaza un sistem medical pe care pacientii si ”avocatii” lor nu sunt interesati sa il studieze minimal.
    18. Suntem o Romanie plina de destepti care au toti facultati si care stiu tot si au pareri despre tot, dar de fapt nu suntem in stare sa intelegem decat cateva cuvinte cum ar fi Q7,Touareg, Land Cruiser, Mercedes, Adui , BMW, si bineintele avem replica clasica ” Stii cine sunt eu?” sau ” Stai ca sun pe cineva”.
    19. Cred ca deja am bagat cam multa lume in seama si unii se cred importanti.

    PS: astept cu nerabadare replica dumneavostra acida in care o sa imi enumerati o gramada de legi acompaniate si mesaje lacrimogene care sa ne sensibilizeze precum si BAN-ul de rigoare.

    Cu stima si respect pentru toti cei care inteleg sau incearca sa inteleaga ce am scris.

    • Carla

      Complimente pentru efort şi patos.
      Caragiale a spus-o cel mai simplu: “Amice, eşti idiot”.

      Dacă dvs. aveţi impresia că venind aici şi insultându-mă v-aţi câştigat dreptul la dialog, sunteţi mai stupid ca şi colegii dvs. de peniţă. Mai încercaţi, cu un alt IP, cu un alt pseudonim…

      Acesta este singurul comentariu pe care vi-l adresez, “din stimă şi respect” pentru ceilalţi cititori.

      • carlos shacalu

        din cate stiu eu un calculator nu este folosit de catre o singura persoana. tot ceea ce am scris referitor la mine este adevarat, chiar lucrez in Germania si sunt in vizita in tara.
        In caz ca nu ati citit, faceam o referire generala, dar cum spuneam capacitatea unora de intelegere este limitata.
        Sa traiti bine.
        Complimente pentru efort şi patos—-daca imi permiteti sa va citez.

        • laura

          Daca locuiesti cu adevarat in Germania si ai tupeul sa aduci in discutie cum se comporta pacientii si insotitorii lor, de ce nu scrii si cum la cea mai simpla acuzatie se iau masuri drastice impotriva cadrelor medicale si cum aceleasi cadre medicale nu indraznesc sa trateze cu dispret pe nimeni.

          • silviu cojocaru

            stimata dna laura, in germania sunt sigur ca trebuie sa dovedesti orice acuzatie aduci. altfel e grav si poti fi pedepsit.
            altfel,ne luam de mana si mergem in germania si ii acuzam pe medicii si asistentele de acolo de tot felul de ineptii. in scurt timp golim sistemul medical de acolo te tot personalul pentru ca de, acolo la orice simpla acuzatie se iau masuri drastice.
            ideea pe care nu o intelegeti e ca orice spui trebuie sa aiba suport. va inteleg frustrarea pt ca incercati din rasputeri sa aparati un punct de vedere care nu poate fi aparat si de aici apar toate gafele pe care le faceti la tot pasul: de rationament, de limbaj, de logica etc
            haideti sa ne punem de acord ca putem face ceva constructiv pt lavinia, pt spital, pt comunitatea sibiana si fara povestea asta cu iz de senzational, dar cusuta cu ata alba.

    • Diana

      In spitalele din Germania copiii de 4 ani se interneaza cu, sau fara parinti?
      Diana

      • Diana

        Intrebarea era pentru carlos shacalu.

        • silviu cojocaru

          cati bani cheltuie statul german pt sistemul de sanatate fata de situatia din romania?

          toti din romania ne dorim conditii de de spitalizare ca in germania si daca se poate sa cotizam la fel de putin sau deloc pentru asta.

          • Diana

            Adica, daca o mama nu cotizeaza (cazul Laviniei), copilul ei poate fi traumatizat. Dar, multe mame cotizeaza, si copiii sunt tratati ca niste obiecte. Oamenii nu sunt statistici, stimate domn. Sunt fiinte vii, cu spaime si suferinte. Argumentele dvs. sunt foarte corecte, logice, in teorie insa. Aici vorbim de copii, de oameni, de suferinte. Si de o meserie care trebuie facuta cu inima, nu inginereste. Asa zic eu, un parinte.

            • silviu cojocaru

              de aceea dvs sunteti parinte si medicii sunt medici. stiti ca deontologic nu e corect ca un medic sa trateze un membru al familiei sale. tocmai pentru ca sentimentele ar putea sa impieteze deciziilor, uneori dificil de luat in timpul actului medical.
              un exemplu concret: medic fiind, ati putea sa amputati un picior copilului dvs pentru a-i salva viata?

    • Carla

      Laura, Diana, nu cred că are vreun sens să dialogaţi cu aceşti “domni”, care în afara unor jigniri gratuite (mi-e milă de mamele, soţiile şi fiicele lor, victime ale celei mai crase mitocănii), nu reuşesc să spună nimic coerent. Scopul intervenţiilor lor este doar împroşcarea cu apelative abjecte, nici pe departe dialogul cu mine, cu voi sau cu oricine nu le împărtăşeşte opinia.

      Am lăsat aceste comentarii vizibile doar pentru amuzament…aşa că hai să râdem împreună. Ce poate fi mai “frustrant” de atât, pentru ei? 😉

      • silviu cojocaru

        hai sa o spunem povestea pe scurt: doi copii dintr-o familie nevoiasa au fost internati in spital, au fost tratati de afectiunile de care sufereau, au fost cazati in conditii mult mai bune decat acasa (chiar daca ar fi stat 2 in pat tot era mai bine, chiar daca nu a fost posibila internarea mamei tot a fost mai bine decat in conditiile mizere de acasa unde s-au imbolnavit).
        baiatul a fost lovit cu “brutalitate“ peste fata in cursul internarii de catre o asistenta dar nu are nici o urma, nimeni nu a vazut sau auzit ceva.
        dna doctor careia i se cere “capul“, care are un nume predestinat a fi lipsit de afectiune – RACEALA, a tratat situatia cu ironie si umor daca a spus ca va culca copiii pe jos. ( e vorba aici de a face haz de necaz-cum altcumva sa tratezi sitiatia de a fi de garda, debordata de pacienti care vin intr-una la internare, plus pacientii internati care trebuie monitorizati).
        la cele de mai sus adaugati o mama care nu are capacitatea de a intelege un limbaj retoric, o doamna carla incapatanata care merge pana in panzele albe desi toate argumentele povestii sunt patetice evidentele se intorc impotriva ei.
        ba mai mult dna carla incerca sa ne convinga ca pacientii se trateaza in primul rand cu inima: un medic trebuie in primul rand sa fie rational sa poata analiza la rece datele (simptome, analize etc) sa stabileasca un diagnostic si sa decida un diagnostic. compasiunea e un mare plus. doar cu compasiune nu se poate practica medicina moderna.

        si ca sa vedeti ce inseamna cu adevarat mitocanie poate ar trebui sa va tusim in nas cu proxima ocazie dna carla pentru a vedea cum reactionati!

        • laura

          Domnule Cojocaru, tind sa cred ca induceti in eroare in mod voit. Baiatul nu a fost lovit peste fata ci fata de 8 ani, fata careia i se punea o branula. In Germania, indiferent ce acuzatii se aduc unui cadru medical, respectivul cadru este chemat mai intai in comisie disciplinara interna si apoi in alta locatie, declaratii scrise din partea tuturor celor implicati iar martorilor nu li se face numele public tocmai pentru a evita ca jeguri umane cu chip de om sa faca presiuni asupra lor. Si, ca persoana externa asa cum te declari ca nu esti nici pacient si nici nu lucrezi in spitalul respectiv( due parca am fi nascuti/nascute ieri si ne lasam prostite dar asta e alta mancare de peste) cum iti permiti sa spui ca acei copii au fost tratati corect, omeneste si in conditii mult mai bune decat acasa? De asemenea tu si ceilalti indivizi din gasca ati avut tupeul sa o numiti pe mama ca e de conditie indoielnica. Pentru ca e mama singura a doi copii curati si ingrijiti( baiatul merge la gradinita, fata la scoala), pentru ca e saraca sau pentru ca nu accepta sa I se bage pumnul in gura de catre cei care ar fi trebuit sa-si faca datoria? Daca s-ar fi intamplat acelasi lucru aici, intr-o tara in care drepturile omului de rand chiar conteaza, indiferent daca ar fi fost gluma sau nu, indiferent daca mama depunea plangere sau nu, in urma unui simplu zvon catre cineva din conducerea spitalului si doamna doctor Raceala ar fi fost suspendata. Ameninti cu proces pentru calomnie? Dar de proces contra amenintarilor pe care le scrii ai auzit?

        • Diana

          Eu, ca adult, imi pot intoarce capul cand tusesc. Un copil de 8 ani nu are reflexele adultului. Mai ales daca e speriat, si urmareste cu frica toate actiunile asistentei.
          Eu cunosc barbati care sunt in pragul lesinului cand vad o seringa,sau cand pe scaunul dentistului.
          Inteleg sa tratezi adultii ca pe adulti, dar copiii sunt foarte sensibili, mai ales bolnavi si separati de parinti. Probabil, dvs. nu ati fost in situatia de a va interna un copil. De-asta nu puteti intelege situatia. Nici nu doresc nimanui, e greu si pentru parinte, de copil, ce sa mai zic.

  27. laura

    In legatura cu tusitul in nas doar ca sa iti dovedesti mitocania….QED.

    • silviu cojocaru

      nu straluciti la capitolul IQ nici dumneavoastra: eu va spun mai sus ca tocmai pentru a dovedi mitocanie i-as tusi in nas dnei carla si dumneavoastra iar dumneavoastra scrieti mai jos victorioasa QED ca si cand ati fi rezolvat o problema sau descoperit ceva nou!
      aveti exact aceleasi tipuri de rationamente falimentare ca si stimata dna carla (daca nu sunteti una si aceeasi persoana).

    • silviu cojocaru

      doamna laura, va rog duceti-va si dormiti o data acasa la lavinia si o data in spital. va las pe dumneavoastra sa decideti apoi unde e mai bine.
      si in statele unite cadrele medicale nu raman niciodata singure cu pacientii minori tocmai pentru a se pazii de acuzatii din astea tembele. din pacate in romania personalul e mult subnormat pentru asa ceva.

      dar va puteti lua liber o luna, doua, trei si fiti observatori independenti sau din partea vreunui ONG a activitatii din spitale. o sa vedeti ca va mai injura cate un parinte sau un pacient cand nu prea intelege ce vreti de la viata lui.

      • Diana

        Pentru copil e mai bine langa mama. Sau tata, daca doriti. Nu langa straini. Un copil bolnav nu se bucura cand doarme fara mama, dar intr-un loc mai curat. Si vindecarea e mai grea, cand ai un stres suplimentar.
        Da, e lipsa de personal, nu sunt locuri suficiente, dar asta nu e un motiv sa-ti bati joc de cei slabi. Nici macar prin intrebari retorice. Daca mama era o femeie instarita n-ar fi indraznit nimeni s-o ia la misto. Dar de omul sarac ne batem joc, ne credem mici dumnezei.

  28. laura

    Silviu Cojocaru, esti mitocan, arunci cu invective cand nu ai argumente logice. Eu nu mai am ce discuta cu un asemenea individ. Ca o ultima adaugare, locuiesc intr-o tara in care drepturile pacientului sunt respectate, in U.K. Nu o cunosc pe Carla nici macar virtual si am ajuns pe acest blogg dupa o conversatie pe un forum foarte renumit. Carla, ai tot sprijinul meu. Nu te lasa calcata in picioare de astfel de neoameni. Si toata stima pentru mama copiilor pentru ca a list atitudine si nu a tacut precum alti lasi. Daca ar face mai multi asa poate s-ar schimba ceva in sistemul ala. Nu e Gina pacientului ca spitalul nu are fonduri, ca nu au destui oaneni sau ca madam scart e la PMS.

    • silviu cojocaru

      dna laura limbajul dvs si epitetele sunt exemplul clar de grobianism feminin. va descalificati singura. faceti parte din categoria numai suflet!

  29. laura

    Carla, daca te pot ajuta cu altceva in afara de a raspandi aceasta istorie( pentru ca am facut-o deja) te rog sa-mi spui.

    • Carla

      Laura, îţi mulţumesc pentru susţinere. Momentan e în regulă, am reuşit să le adun Laviniei şi copiilor tot ce au nevoie în acest moment, pasul următor este să o ajutăm să-şi pună actele în ordine şi apoi să găsim un job şi să aplicăm pentru o locuinţă socială decentă.

  30. laura

    Carla, imi cer scuze pentru greselile de tipar, scriu de pe tableta si imi corecteaza automat in cuvinte in engleza iar uneori nu observ la timp ca sa modific. Nu e nici o posibilitate pentru a bloca astfel de persoane precum individul de mai sus?

    • silviu cojocaru

      ati ramas fara argumente de unde si limbajul grosolan dovada clara de inferioritate. asta e solutia, sa ii blocati pe toti cei care nu sunt de acord cu agitatia,asta fara rost cu rezultat : un blog pentu cei ce traiesc in alta dimensiune paralela unde e suficient sa pui mult suflet in orice actiune!

    • Carla

      Laura, am oricând posibilitatea să blochez asemenea comentarii, să le editez sau să le şterg cu totul, însă m-am răzgândit atunci când mi-am dat seama ce deficit de imagine creează asemenea intervenţii tocmai Spitalului. Dacă aceştia sunt cei mai buni susţinători ai spitalului, atunci chiar e critică situaţia acolo.

      Nu m-au deranjat niciodată diferenţele de opinie, problema mea este cu bunul-simţ şi apelativele folosite atunci când nu eşti capabil de a spune nimic mai mult. Nici în viaţa reală, nici aici – în spaţiul virtual – nu obişnuiesc să mă cobor la acest nivel; sunt tulburări din spectrul psihiatriei şi trebuie să le tratăm cu îngăduinţă…sau să le ignorăm cu indiferenţă.

  31. Andreea

    Pentru Stefana, strict, este acest mesaj al meu, scuzati-ma daca intervin inoportun.

    STEFANA zice la un moment dat: “Nu din indiferenta, ci din dedicatei si dragoste am luat aceasta decizie dificila, iar puiutul meu de 4 ani a fost foarte cuminte cand i-au pus branula pentru ca tine de inteligenta fiecarie mame sa ii dea copilului putere si sa ii explice ce este necesar si ce nu. ”

    Imi starnesti draga Stefana, revolta profunda fata de ipocrizia cu care postezi aceste randuri. Pot sa-mi dau seama cat de dezgustata esti de drama mamelor precum Lavinia.
    Copilul meu urla la fiecare vizita a medicului, la fiecare palpare, ca prim contact. Nu mai urla de-abia dupa ce simturile proprii ii spun sa se linisteasca, convins fiind singur, indiferent de cuvintele si tandretea mea. Si nu pentru ca-mi lipseste mie inteligenta [vai, scuza-mi rogu-te lipsa de modestie!], ci tocmai datorita vanatailor obtinute de la incompetente care s-au chinuit sa-i nimereasca branula si l-au strans de picior pana l-au invinetit, eu nestiind de ce naiba urla in halul ala, ca doar ii pun o amarata de branula…in fine, ce-mi bat capul cu tine.
    Empatizez cu Lavinia, mi-e mila realmente ca isi tine copiii atat de greu. Azi am dat peste aceasta situatie, pe desprecopii. Citesc ,si ma ingrozesc. Va doresc mult succes, Carla, de asemenea, esti un om cu suflet extraordinar!

Trackbacks/Pingbacks

  1. Copii bătuţi de asistente la Spitalul de Pediatrie din Sibiu pentru că "au tuşit" UPDATE | zTp.ro - [...] la caring ar fi supuşi copiii  hubbub Spitalul de Pediatrie hubbub Sibiu au fost descrise într-o scrisoare  publică, postată…
  2. Raluca Turcan » Arhiva blog » Despre cazul de violenţă de la Spitalul de Pediatrie din Sibiu - [...] Ştiu care sunt problemele din spitalele din Sibiu. Ştiu că sunt puţine paturi şi puţine cadre medicale. Cunosc zeci…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *