Povestea Laviniei şi a copiilor ei

Mar 1, 2013 by

Se numeşte Miruţ Lavinia Raluca, are 29 ani şi locuieşte în Cisnădie, judeţul Sibiu. S-a născut în judeţul Mureş, într-un sat “de sub pădure”, într-o familie cu 3 copii. După moartea mamei sale, la 14 ani, a fugit de acasă de groaza tatălui său, despre care nu mai vrea să ştie nimic nici acum, după 15 ani, spunându-mi doar că s-a purtat cu ei ca şi cu animalele. La fel au făcut şi sora şi fratele său, fiecare descurcându-se pe cont propriu de atunci încoace.

Are doar 4 clase, citeşte şi scrie pe litere, dar vorbeşte mai corect şi mai frumos ca multe persoane pe care eu le cunosc. Marea sa dorinţă este ca cei (3) 2 copii ai săi să facă şcoală, să înveţe bine, să-şi construiască în viaţă un drum mai bun ca al ei.

Lavinia s-a oprit din fuga ei în Cisnădioara, un sătuc din imediata apropiere a Sibiului, unde locuiau câteva rude îndepărtate ale sale.

(Edit: Vasile este, de fapt, nepotul Laviniei… au locuit împreună şi cei trei copii au crescut apropiaţi ca fraţii, însă acum a rămas cu mama lui şi Lavinia s-a mutat, însoţită de cei doi copii ai săi.)

La 19 ani a născut primul copil, pe Vasile, acum în vârstă de 10 ani. Tatăl băieţelului şi-a recunoscut copilul la starea civilă, apoi a dispărut din viaţa lor. Acum Vasilică învaţă la Şcoala Ajutătoare din Sibiu, deşi mama sa povesteşte că e un copil isteţ şi descurcăreţ, doar cu învăţatul se descurcă mai greu… Nu este chiar atât de bolnav cum croise Lavinia povestea pentru cerşit, însă are ceva probleme de sănătate – pe care nu a ştiut să mi le explice exact (am înţeles că este vorba de o formă de alopecie, asociată cu ceva probleme hormonale), dar va urma să le clarificăm împreună, din acte, cât de curând.)

La 21 ani ai Laviniei a venit pe lume Maria Alexandra, concepută cu un bărbat trecător prin viaţa ei. Alexandra are acum 8 ani şi este elevă în clasa a II-a la Liceul Teoretic “Gustav Gundisch” din Cisnădie. Îi place mult la şcoală şi – cel puţin acum, la început de drum şcolar – îşi pune mari speranţe într-un viitor mai bun ca al mamei sale, dacă va învăţa la fel de bine şi în viitor.

Cel de-al treilea doilea copil, Sebastian Iulian, are 4 ani.  Nici el nu-şi cunoaşte tatăl, iar undeva înainte de naşterea sa casa în care Lavinia locuia a ars şi, de atunci, au rămas pe drumuri. Au locuit în diverse locuri, la rude, la oameni de bine, uneori în gazdă plătită… însă niciodată n-au avut nimic al lor. Agoniseala Laviniei, de o viaţă, se numără în două plăpumi, 4 perne, o canapea şi cele câteva haine ale sale şi ale copiilor ei.

oprea-maria-alexandra

Lavinia şi fiica ei, Alexandra.

A locuit dintotdeauna în câte o cameră, împreună cu copiii; s-a spălat la lighean, s-a încălzit cu plapuma, a gătit doar atunci când a avut din ce, a adormit flămândă de nenumărate ori, şi-a spălat hainele cu săpun de rufe şi apă rece, fie vară fie iarnă. Totuşi, e o femeie curată şi îmbrăcată îngrijit, la fel ca şi copiii ei… una din marile ei griji este ca Alexandra să nu meargă la şcoală murdară, să nu facă vreodată păduchi, să nu meargă cu hăinuţele rupte, astfel încât copiii să-şi dea seama cât de săracă e. Uită, sau se minte, că – de fapt – toată lumea ştie că duminica îşi ia copila şi vin în Sibiu, la cerşit…

O cunoaşte multă lume în Cisnădie. (Vasile, fiul cel mare, lipseşte de acasă întreaga zi: o maşină de şcoală îl ia dimineaţa şi-l aduce seara înapoi, acasă; în timpul zilei rămâne la Şcoala Ajutătoare în regim de semi-internat). Alexandrei i-a fost facilitată  frecventarea, după orele de şcoală, a “Centrului de zi” din localitate, unde primeşte o masă caldă şi este ajutată la teme, până după-amiază. Sebastian, băieţelul cel mic, a fost primit gratuit 4 ore la grădiniţă,  unde dimineaţa primeşte şi el o felie de pâine şi o cană de lapte, apoi se poate juca cu ceilalţi copii. În acest timp Lavinia face curăţenie pe scările unui bloc din Cisnădie, de unde primeşte lunar suma de 300 de lei. Aceşti bani şi cele 2 alocaţii ale copiilor sunt singurele ei surse de venit. Primeşte “pomană” de la locuitorii blocului unde face curăţenie, de la 5-10 lei cu care cumpără o pâine copiilor, până la prăjituri, murături, haine sau orice altceva au la îndemână femeile din bloc.

Ca toate persoanele în situaţia ei, Lavinia s-a obişnuit cu puţin şi, atâta vreme cât rezistă la limita subzistenţei, nu are aspiraţii mai înalte. Acesta este marele ei “păcat”… faptul că nu ştie că poate obţine mai mult de la viaţa ei, că poate oferi mai mult copiilor ei.

Când am cunoscut-o eu, zilele trecute, tocmai urma să fie evacuată din casa unei rude, unde locuia… totul pe fondul unor scandaluri de familie. Era disperată, nu găsise pe nimeni care să o adăpostească şi nu ştia încotro s-o apuce, împreună cu copiii… O altă femeie necăjită, vecină cu ea, i-a oferit o cameră pentru 2-3 nopţi, timp în care să găsească o soluţie salvatoare pentru copiii ei.

Salvarea a venit din partea unui proprietar al unei camere dintr-un cămin de nefamilişti, care oferea spre închiriere acest spaţiu contra unei sumei lunare de 150 de lei. Jumătate din minune se întâmplase. Rămânea ca cineva să fie suficient de milostiv încât să-i ofere suma necesară mutării în noua cameră: 450 de lei (reprezentând chiria primei luni şi garanţia a două luni).

Am dorit să o ajut. Ştiam că, împreună cu alte mame sensibile la povestea unor copii atât de necăjiţi, am putea strânge această sumă, deloc mare… şi am putea să-i oferim Laviniei şansa unui nou început. Am stat de vorbă cu proprietarul, am discutat îndelung şi l-am convins să o primească pe Lavinia acolo, promiţându-i că voi plăti eu, în decurs de câteva zile, suma necesară. În cele din urmă, a acceptat. Lavinia, la rândul ei, a reuşit să se împrumute de 200 de lei, pe care i-a oferit deja proprietarului… şi, din care, acest om inimos i-a dat înapoi 100 de lei, pentru a-şi cumpăra cele necesare mutării: o mătură, o găleată, un săpun, o cutie de var şi plata unei maşini cu care să-şi aducă, în noua sa cameră, canapeaua…. averea ei. (Iar mie mi-a oferit 30 de lei, reprezentând contribuţia lui la “fondul” necesar Laviniei pentru a-şi plăti camera. Un om cu suflet, care mi-a confirmat că energia pozitivă atrage după ea alte energii pozitive…)

În seara aceasta, ca un cadou de 1 Martie, de primăvară, de “nou început”, Lavinia a primit cheia noii sale “case”. Era fericită. Mi-a povestit, cu încântare, cum va face curăţenie şi va vărui, cum îşi va aranja lucrurile acolo “pe gustul ei”, ce bine va fi ca Alexandra să poată învăţa în linişte, iar ea să nu mai depindă de alţii, aşa ca până acum. După mutare va avea nevoie de alte lucruri mărunte: o butelie şi o plită de gătit, ceva veselă, 2-3 oale vechi şi 2-3 tacâmuri, 2-3 prosoape… mai nimic, nu-i aşa?

Vrea să lucreze mai mult ca şi până acum, are nevoie să muncească pentru a-şi putea plăti chiria, cheltuielile lunare, mâncarea şi grădiniţa lui Sebastian… Vorbeşte frumos, cu speranţă, despre viitorul lor. E optimistă, e încrezătoare, se bucură de orice nimic într-un fel în care puţini dintre noi mai ştim să o facem.

Nu e treaba mea să o judec, să o condamn pentru felul în care a trăit de pe o zi pe alta atâţia ani, culcându-şi copiii flămânzi sau cerşind pentru ei în zilele “libere”… Mă bucur doar că pot să o susţin acum, că am cunoscut-o pe Alexandra (poate deloc întâmplător) într-un moment în care aveau nevoie disperată de ajutor şi ceva m-a făcut să vorbesc cu ea, să cer detalii, să aştept un semn de la mama ei, să le acord o fărâmă de încredere şi o fărâmă de indulgenţă pentru micile minciuni atât de fireşti în lumea aceasta a lor, rapid demontate după câteva investigaţii deloc poliţieneşti…

Nu vreau să o fac dependentă de ajutor financiar din exterior, însă am simţit că dacă i se dă şansa de a-şi găsi un acoperiş şi de a-şi pune ordine în viaţă, ar putea să se descurce într-un mod onorabil pentru condiţia ei. E tânără, pare isteaţă, e puternică, poate munci orice pentru a-şi întreţine familia… şi încă are motivaţia unei vieţi mai bune pentru copiii ei. Încă îi pasă.

Dacă mă minte, dacă încearcă să profite de naivitatea mea, dacă speculează ajutorul picat din cer sau îşi va bate joc de această şansă, inconştientă sau incapabilă să înţeleagă că acum se poate ridica din “rahat”? Numai Dumnezeu ştie. Şi ea. Pentru mine e destul că am putut să ajut, că vă am pe voi, alături, să daţi acestor copii şi mamei lor o şansă la o viaţă mai aproape de normalitate, mai aproape de ceea ce ar trebui să aibă chiar şi cei mai umili şi săraci copii de pe acest pământ. Vă mulţumesc.

10 Comments

  1. Andreea

    Carla cum o putem ajuta? Concret?

    • Carla

      Andreea, dacă doreşti poţi face o donaţie în contul meu (îţi trimit contul într-un mesaj privat); eu voi achita săptămâna viitoare contravaloarea garanţiei acelei camere de cămin iar cu surplusul, dacă se vor aduna mai mulţi bănuţi, aş vrea s-o ajut să-şi închirieze o butelie sau să căutăm o plită de gătit second-hand, pentru că momentan nu are unde să gătească.

      Voi face o listă completă cu obiectele de care ar avea nevoie, precum şi cu măsurile de haine şi pantofi ale copiilor, pentru cine doreşte să-i trimită obiecte de acest fel. Coletele le pot prelua eu şi înmâna apoi Laviniei…

      Voi updata periodic, pe blog, situaţia Laviniei… ce m-ar interesa să pot face este să oferim copiilor ei, pe termen lung, un ajutor periodic constând în rechizite, cărţi, jucării etc. Să le luminăm puţin copilăria…

      • Draga Carla,

        As dori sa o ajut eu cu rechizitele si materialele pentru copii.
        As vrea sa stiu si daca pot sa trimit un colet cu alimente de baza, neperisabile, si la ce adresa.
        Multumesc,
        Monica

        • Carla

          Monica, îţi mulţumesc şi eu. Îţi trimit un email cu toate detaliile…

  2. Livia

    emotionant si trist, pentru ca sunt atatea femei in situatia ei, lasate in voia sortii, abandonate cu copii de o schioapa si care nu stiu incotro sa o apuce… daca si-ar dori intr-adevar sa ii fie bine, va profita de sansa si eu cred ca o va face si Dumnezeu ii va da putere sa treaca peste toate.insa un singurlucru ar mai trebui invatata..sa se protejeze ca femeie pentru a evita aducerea pe lume a unui alt suflet.. poate suna urat din partea mea, dar cred ca trebuie invatata si asta! in rest, sanatate multa si putere sa lupte pentru copilasii ei!

    • Carla

      Livia, ai dreptate… pentru oamenii necăjiţi asemenei ei, apariţia altui copil este un “accident” frecvent şi e nevoie şi de puţină educaţie sexuală în tot planul acesta de ajutor…

      Nu am specificat în text, dar Lavinia are un prieten cu care se vede uneori (un băiat mai tânăr decât ea, spălător de maşini…) şi, deşi nu au niciun plan de a locui împreună sau de a-şi întemeia o familie (iar băiatul nu o ajută cu nimic), totuşi eu personal nu exclud posibilitatea ca în ceva vreme să rămână însărcinată din nou. Ea spune că nu va mai face alţi copii dar, după cum ne învaţă viaţa, faptele sunt altfel de obicei…

  3. Cel mai bine ar fi sa isi caute un loc de munca. Ce stie sa faca?

    • Carla

      Simona, aşa ar fi cel mai bine şi asta este ceea ce voi încerca, de fapt, să o ajut… dar, din păcate, nu e calificată să facă nimic. Nu ştie nici să tricoteze sau croşeteze, nu a învăţat niciodată să facă altceva în afara curăţeniei pe scările blocurilor. Dar vrea să înveţe, aşa că avem în plan să căutam oferte de locuri de munca la mici fabrici care manufacturează diverse, acolo unde s-ar putea specializa la locul de muncă…

      Categoric planul nu este să o facem dependentă de ajutorul şi mila unor străini, dar acum are nevoie de sprijin să iasă din impas. Aşa că le luăm pe rând. 😉

  4. Iulian

    Buna seara!
    Doresc sa ofer câteva cadouri pentru Lavinia !
    Cum o pot contacta?

    • Carla

      Bună, v-am transmis într-un mail numărul de telefon al Laviniei, pentru a o contacta direct. Mulțumiri!

Trackbacks/Pingbacks

  1. Esență pură de bucurie | Tomata cu scufita - [...] citit la Carla despre situația Laviniei și despre cei doi copilași ai ei. Citiți povestea lor aici, iar aici…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.