Portrete… şi autoportrete, la 2 ani şi 10 luni
Ca să ne înveselim puţin şi să liniştim traficul pe blog, aş vrea să râdem împreună de primele noastre portrete şi autoportrete adevărate, realizate de fete în iarnă, la 2 ani şi 10 luni…
Voila!
Sofia. Autoportret.
Tati, văzut de Sofia.
Observaţi, vă rog, ciocul şi ochelarii… întocmai ca în realitate 😀
Nati. Autoportret. Şi mami, văzută prin ochii ei.
Nu mă întrebaţi de ce am atâtea mâini şi picioare. 😛 Probabil pentru că sunt peste tot, în acelaşi timp… exact ca-n realitate! 😀
No… nu-i aşa că-s cele mai reuşite poze ale noastre, de până acum?!
Related Posts
Tags
Share This
Super- :):) m-ai facut sa rad 🙂
Da, râd şi eu de câte ori mă uit la desenele astea…:D
Mi se pare foarte tare ca pot desena asa, cu ochi si gura, pe bune 😀 Cand au inceput sa aiba sens mazgaliturile lor? Ca Iris pare sa fie tare departe de asa realizare 😀
🙂 Măi, dacă ar fi să-mi amintesc exact, iarna asta am ieşit cu ele la pizza de câteva ori şi, în aşteptarea comenzii, le-am ţinut ocupate în local descărcând pe telefon o aplicaţie de desenat, pentru copii… şi, pentru că ecranul telefonului e mic şi nu aveau loc de prea multe “mâzgălituri” pe el, le-am învăţat să deseneze feţe umane, aşa cum le vezi aici.
Şi, când au chef, se pun pe desenat toată familia… dar să nu-ţi imaginezi că în rest suntem mai departe de stadiul unor pete abstracte de culoare. 😀
Ce dragute desene. Chiar sunt talentate 🙂 Dragos a iesit cel mai bine :))
Da da, Dragoş e reprodus cel mai fidel! 😀
Sofi mi se pare foarte tare :))
si… daca doresti,ai de ridicat un Liebster Aword de la mine de pe blog.
Mulţumesc, vreau vreau! 😛
Vai ce desene dulci. Mi se pare extraordinar ca pot desena asa.
🙂 În afara portretelor umane, suntem încă la stadiul de “artă modernă”…