Dragostea e cel mai bun medicament

Jan 20, 2013 by

Dragostea e cel mai bun medicament

Cu două nopţi în urmă Sofiei i s-a făcut rău subit.

Ne-a prins dimineaţa spălând aşternuturi şi curăţând “mizeria” pe care micuţa noastră a făcut-o în numai câteva secunde, înainte să apuce să se ridice dintre noi şi să-mi spună că-i e rău… Ieri a fost lipsită de vlagă, somnolentă, a refuzat orice i-am oferit, nu s-a jucat deloc deşi am avut musafiri speciali veniţi de departe, spre seară a încercat să mănânce puţin şi a vomitat din nou, apoi s-a încălzit tare… Ne-am petrecut ziua lângă ea, încercând s-o facem să se simtă mai bine, fără mare succes, însă convinşi că prezenţa şi mângâierea noastră ajută cel puţin la fel de mult ca un medicament.

Aseară, înainte de culcare, febra îi crescuse la 39,5 şi m-am îngrijorat. Dormea liniştită, însă corpul îi ardea cu totul, aşa că am decis să-i administrez un antitermic, de teamă să nu adorm lângă ea şi să pierd controlul creşterii temperaturii. Tălpile îi erau reci ca gheaţa, iar banalul remediu cu şosete cu oţet n-ar fi avut niciun efect atâta vreme cât febra era în urcare… Îmi imaginez că se dădea o luptă puternică acolo, în corpul ei mic şi slăbit, pe care aş fi vrut să o las să continue în mod cât mai natural, dar ora era deja târzie şi trebuia neapărat să intervin. Îmi părea rău, ştiu că întotdeauna când le administrez fetelor vreun sirop antitermic le “deranjez” la burtică, provocându-le diaree pentru câteva zile, iar aseară mă îngrijora cu atât mai mult perspectiva, cu cât Sofia era complet nemâncată, cu stomacul gol şi încă bolnav.

Alternativa unui supozitor cu paracetamol suna mult mai bine, cel puţin în teorie. În practică, însă, de mai bine de 1 an n-am mai avut nicio şansă de a le administra vreun supozitor fetelor, indiferent de circumstanţe. Nu m-am putut lupta cu ele, n-am avut cum să le forţez să nu împingă supozitorul afară… şi nu-mi imaginam de ce ar fi putut să se întâmple altfel de data aceasta.

Un sfat medical ce face mare sens în mintea mea spune că, în condiţii de febră, somnul e mult mai important pentru copil ca şi administrarea unui antitermic, recomandarea fiind să lăsăm copilul să doarmă şi să amânăm medicamentul până la momentul trezirii copilului. Totuşi, după ce mi s-au derulat prin minte toate posibilele scenarii ale nopţii ce urma să treacă peste noi, cu inima strânsă am trezit-o pe Sofia şi i-am oferit o seringă cu sirop Panadol.

Spre surprinderea mea, a refuzat-o vehement. Mi-a spus, serioasă, că o supără burtica şi nu vrea să bea siropul, ca să o doară şi mai tare şi să vomite iar. N-am forţat-o, însă i-am explicat că sunt îngrijorată, că mi-e frică să nu i se facă şi mai rău, că trebuie neapărat să facem ceva să-i scadă febra şi că alternativele sunt siropelul sau un supozitor în funduleţ. I-am povestit, blând, cum acţioneaază fiecare, i-am repetat pentru a suta oară că supozitorul nu doare şi că nu va simţi nimic, am povestit cu ea despre cât de bine va fi după ce luăm medicamentul şi cât de bine vom dormi…

Pentru cei care se întreabă – părinţi sau nu – de ce e nevoie de atâtea “parlamentări” cu copilul şi de ce nu aplicăm forţa în cazuri de forţă majoră, ca acesta, iată răspunsul meu:

După ce, timp de mai bine de un sfert de oră i-am povestit Sofiei ce alternative avem şi am rugat-o să mă lase să o ajut să se facă bine,  am lăsat-o să se gândească la tot ce vorbisem cu ea. E o fetiţă de 2 ani şi 9 luni, încăpăţânată, speriată de orice procedură medicală – fie ea şi făcută de mine, acasă, cu cea mai mare blândeţe -, un copil imposibil de convins să facă ceva ce nu doreşte. E, însă, un copil bun, blând, empatic şi inteligent, dovadă că după câteva minute de gândire mi-a spus, serioasă, cu voce tremurată de emoţie, că vrea… supozitor.

Era speriată, cu inima cât un purice, încordată ca un arc… şi, totuşi, a stat nemişcată cât timp i-am pus supozitorul, chiar dacă de emoţie a făcut până şi pipi pe ea (şi pe mine)… Apoi, după ce a înţeles că nu o doare nimic şi că a trecut totul mult mai uşor decât se încăpăţânase ea să creadă, s-a urcat în braţele mele şi mi-a spus, cu voce tremurată, să-i mai pun încă un supozitor.

Motivul?

– Mai pune-mi unul, mami… mai veau un supozitor. Ca să nu stea singul acolo în fund… să stea cu mămica lui!

14 Comments

  1. Bianca

    <3… multa sanatate va dorim!

  2. Draga de ea!!! Exact asa tematoare este si M., la fel de mult parlamentam si noi si, pana la urma, la fel cedeaza…
    Ce dulce e cu supozitorul-mamica, doamne!
    Multa sanatate ii dorim ingerasului, iar voua, multa putere!

    • Carla

      Camelia, mulţumim pentru gândurile bune…

      Eu sunt fascinată de cât de importantă este pentru fete noţiunea de “mămica ei/lui” şi cât de mult înseamnă pentru ele, câtă siguranţă le dă, câtă încredere…

      Nu cred că ştii întâmplarea din toamna trecută când Sofia s-a ridicat de pe oliţă, s-a uitat înauntru şi a ţipat fericită:
      – Uite, mami, am făcut un cachi mic şi pe mămica lui! 😀

  3. maribell

    mi-au dat lacrimile……cat a putut sa fie de dulce si intelegatoare.m-a uuimit.
    incerc tot timpul sa invat ceva din postarile tale…..dar eu sunt o fire mai nervoasa si nu-mi prea iese din pacate.
    esti o super mamica plina de intelegere si rabdare.

    • Carla

      Nici mie nu-mi iese întotdeauna… dar, cum am mai spus şi ală dată, mă străduiesc să fiu cât mai empatică, să am răbdare cât mai mare, să-mi depăşesc limitele… şi rezultatele sunt minunate.

      E cea mai bună răsplată pentru eforturile noastre zilnice de a ne creşte fetele cât mai blând şi cu mai puţine constrângeri…

  4. Multa sanatate ii dorim! Desi incapatanata, e intelegatoare si in momentele alea a colaborat foarte bine cu tine! Bravo pui mic.

    • Carla

      Andreea, mulţumim! Fix aşa e Sofi: încăpăţânată, dar uneori şocant de înţelegătoare…

  5. Corina Pintea

    Cu adevarat induiosatoare remarca ei finala…. absolut fara cuvinte m-a lasat!
    Cat de mult a insemnat pentru ea prezenta ta!!!!! Extraordinar!

    • Carla

      Corina, cred că nu există satisfacţie mai mare decât să le aud vorbind (şi gândind) aşa, cu atâta naturaleţe, cu atâta inocenţă…

      O să vezi curând! 😛

  6. Doriana

    cat poate fi de scumpa fetita ta . Amandoua sunt , de fapt , scumpe . Iar tu , o mamica de nota 10 . Multa santate Sofiei . Va pup pe toate trei .

  7. draga de ea. 🙂 m-am distrat bine la faza cu mamica lui, mai ales la celelalte exemple din comentarii.
    te pup, Carla, si pe fete la fel 🙂

    • Carla

      🙂 Şi mie îmi place teribil de tare vârsta aceasta a lor, cu toate dialogurile acestea…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.